Așa cum am vorbit într-o ediție anterioară a Jurnalului meu video, am lucrat în aceste zile la prefața cărții „Turiști fericiți și camioane de-a latul. Știrea din spatele știrii”, de Mariana Sebeni-Comșa. Textul urmează să apară o dată cu cartea. Îl public, totuși, și la această rubrică, deoarece el conține idei generale despre presa de ieri și de azi.
Mariana Sebeni (care a simțit nevoia să-și adauge la numele celebru Sebeni, și Comșa, despărțit, totuși de o linioară) a scris o carte Turiști fericiți și camioane de-a latul. Știrea din spatele știrii.
Lectura acestei cărți pasionante (mărturisire de cititor pătimaș și nu de cititor din interes profesional), mă îndeamnă să declar că titlul ar fi trebuit pus:
Știrea din spatele știrii.
Aceasta deoarece valoarea de excepție a cărții stă în talentul autoarei de a ne convinge că în profesia de gazetar obținerea unei știri poate fi – și este în mai toate cazurile – o aventură demnă de o altă știre. În cele mai multe cazuri, o știre mult mai interesantă, mult mai de citit decât știrea propriu-zisă.
Cel mai bun exemplu de o astfel de situație trimite la titulul cărții, Turiști fericiți și camioane de-a latul.
Cine are timp, dar mai ales putere de a urmări televiziunile de știri fără a lua în prealabil pilula antiprostie* va fi constatat că de marile sărbători știrile care domină până la sufocare sunt cele despre cât de fericiți sunt turiștii români că petrec. Că petrec, pur și simplu, și nu că întreprind o călătorie, că vizitează un muzeu, că s-au apucat de citit o carte. La noi, în spațiul moldo-valah, prin a petrece înseamnă a te așeza la masă la restaurant (pentru asta faci coadă la Comarnic, ca să ajungi la Sinaia), a te ghiftui până-ți crapă cureaua sau cordonul și a trăncăni. A trăncăni întruna (cu nevasta, cu cumnatul, cu amicii, exact cu cei care trăncănești și în Capitală). Această boală a cultivării mediatice a turiștilor fericiți nu e de azi de ieri la televiziuni. E de pe vremea când Mariana Sebeni (folosesc numele de scenă și nu din buletin) lucra în calitate de corespondent zonal al TVR. Zona acoperită de Mariana Sebeni cuprindea și faimoasele stațiuni de pe Valea Prahovei. Așa se explică faptul, dezvăluit chiar din primele pagini ale cărții, că Mariana Sebeni trudea în zilele de sărbătoare, în care toți muritorii de pe planetă petrec pe rupte. Cu un umor debordant, dublat de o autoironie duioasă, Mariana Serbeni descrie cum de Paște, de exemplu, în timp ce toți românii ciocneau ouă roșii în familie, ea pornea în căutarea unei știri TV cu ”turiști fericiți aflați în vacanță la munte”. Știrea din spatele știrii e lesne de dibuit. Ea se referă la efortul uriaș al reporterului Mariana Sebeni pentru a întocmi și trimite la București o știre despre cum petrec românii Paștele sau Crăciunul. O știre tipărită despre truda de a da o știre Tv cu atât mai pasionantă cu cît Mariana Sebeni o scrie acum în carte, cu talent de prozator satiric, și cu atât mai senzațională cu cât dezvăluie un sacrificiu însemnat pentru realizarea unei știri TV la care nu se uită nimeni.
Sedus și de talentul autoarei, m-am amuzat citind paginile despre efortul incredibil al ziaristei Mariana Sebeni de a face o știre despre cum petrec românii. Spre finele descrierii am căzut pe gânduri. Și mi-am amintit că, la Evenimentul zilei (ziar la care a colaborat și Mariana Sebeni pe vremea Școlii Cristoiu), am pus în prim planul aprecierii unui ziarist și dăruirea profesională. La angajarea unei persoane feminine, în discuția cu persoana respectivă, după ce trecea testul profesional, o întrebam dacă e căsătorită, dacă are copii. N-o întrebam pentru a încerca să mi-o fac amantă, ci pentru a o avertiza că profesia de ziarist înseamnă renunțarea la viața personală. Ca să lucrezi la Evenimentul zilei trebuia să-ți sacrifici familia și mai ales viața din afara redacției. Am considerat și consider că profesia de ziarist e una din profesiile de excepție din lumea de azi. De excepție, pentru că presupune o dăruire exemplară. Ziaristul e ziarist 24 din 24 de ore. Mariana Sebeni povestește că avea pregătit, lângă pat, costumul de intervenție. Avea o convenție cu Poliția, cu Salvamontiștii, cu camerele de gardă ale spitalelor, și când se ivea un fapt ieșit din comun – deraieri, accidente cu morți și răniți, turiști rătăciți, crime, bătăi între bande – primea un semnal. Sărea din pat și, indiferent de timp și vreme, își îmbrăca costumul de intervenție și împreună cu cameramanul, într-o Dacie hodorogită condusă de ea, se îndreptau în viteză spre locul știrii. În multe pagini ea descrie astfel, sub semnul sintagmei – Știrea din spatele știrii – aventura senzațională care a însemnat realizarea știrii propriu-zise.
Pentru realizarea unei știri, ziaristul adevărat, profesionistul, își asumă orice risc. Mariana Sebeni e cât pe-aci să fie luată de viitură, salvată în extremis de un pompier, e cît pe-aci să fie linșată de muncitorii protestatari, conduce o mașină la miez noapte, suportă insultele unor politicieni precum Corneliu Vadim Tudor, leșină de foame. Un regat pentru un cal! strigă Richard al III-lea al lui Shakespeare. Viața mea pentru o știre! ar putea striga reporterul adevărat. Știre cu Ș mare, scoop, lovitură de presă, adevărat Breaking News. În aceste condiții știrea din spatele știrii vine de la sine. Pentru că obținerea unei știri implică ditamai aventura. Mariana Sebeni a fost doar colaboratoarea Evenimentului Zilei din perioada Ion Cristoiu. Citindu-i acum cartea, îmi dau seama că, fără a fi redactor la București, fără a fi unul dintre membrii conducerii, Mariana Sebeni e absolvent cu Magna cum laude a Școlii Cristoiu.
Una dintre lecțiile de bază ale acestei Școli vizează disponibilitatea ziaristului de a fi în stare de orice pentru obținerea unei lovituri de presă. Nimic nu era mai prețuit la Evenimentul zilei decât știrea bombă, scoopul, exclusivitatea. Cum le obțineau ziariștii de la Evenimentul zilei n-am știut la vremea respectivă. Bănuiam că asumându-și eforturi extraordinare și mai ales riscuri extraordinare. Citind cartea Marianei Sebeni bănuiala devine certitudine.
Obținerea unei știri în adevăratul sens al cuvântului presupune însă și inteligență. Nu atât inteligența nu de a ghici știrea care stă ascunsă și pe care tu o vei scoate la lumină de urechi, cât mai ales inteligența de a ajunge la știre. Istorisirile Marianei Sebeni despre cum a ajuns să obțină unele știri tari, știri de pagina întîi, trimit la inteligența și dexteritatea unui spărgător de bănci. Prin asta se explică faptul că Mariana Sebeni a provocat în ultimă instanță demisia ministrului de Interne, publicând în Evenimentul zilei reportaje care o semnalau ca descoperitoare a unor urmăriți generali, pe care Poliția îi căuta zadarnic. Pentru a scrie un reportaj despre o Ghicitoare Mariana Sebeni s-a deghizat în nefericita care vrea să-și știe viitorul. Se înțelege că în astfel de cazuri știrea din spatele știrii e la fel de pasionantă precum știrea propriu-zisă.
Să ne înțelegem.
Pentru a putea scrie o carte în care să dezvălui știrea din spatele știrii trebuie să ai trăsătura de esență a ziaristului adevărat:
Credința nesfârșită în profesia de ziarist.
După cum remarcă Mariana Sebeni, e greu de crezut că vreun ziarist de azi ar mai putea scrie despre știrea din spatele știrii.
Nu cred însă că asta se explică prin mijloacele tehnice moderne care stau azi la îndemâna angajaților din presă (dinadins evit cuvântul ziariști, cei care lucrează azi în presă nu sunt ziariști, ci angajți!) față de ziariștii de ieri, precum Marian Sebeni.
Și azi, știrea cu Ș mare nu e posibilă fără implicarea Omului.
Iar pentru asta trebuie să fii ziarist, cu Z mare și nu lefigiu, cu l mic!
* Pentru a nu rămîne însărcinate fără să și-o dorească femeile apelează la legendara pilulă. Luată înainte de moment, pilula o ferește pe distinsa de a rămâne gravidă. După vizionarea unei emisiuni de la o televiziune de știri există riscul să te prostești de a binelea fără să ți-o fi dorit. Pastila antiprostie, luată înainte de a apăsa pe telecomandă, te-ar feri de un asemenea pericol.
Fii primul care comentează