Cel puțin în două rânduri, încă de acum vreo șapte luni, un jurnalist din Cluj, Octavian Hoandră a riscat și a pledat pentru ca Eduard Hellwig, șeful SRI în funcție pe atunci, să fie candidatul pentru președinția României, considerându-l cel mai potrivit, fără egal, pentru că este cel mai deștept român.
Prostie mai mare nici că am auzit, așa încât puneam această propunere pe seama unor interese oculte, în care Hoandră joacă rolul iepurelui folosit în cursele de câini. Nu am văzut până acum o expunere mai mare în zona penibilului a unui jurnalist ca această propunere a lui Hoandră de la Cluj!
Dar, iată, luni a apărut Hellwig care și-a anunțat demisia din funcția de director al SRI. Cu niște motivații populiste de o jenă incomensurabilă. O bravadă care ascunde un caracter indimenticabil.
Așadar, propunerea lui Hoandră a capătat sens și nu mai poate fi considerată doar ca derapajul unui amic al șefului SRI, ci o operațiune pusă la cale încă de atunci pentru ca, la momentul oportun, Eduard Hellwig să apară pe un cal alb în calitate de candidat comun al PNL și PSD la alegerile prezidențiale de anul viitor!
Aproape instantaneu, jurnaliști și politicieni pe care i-am bănuit totdeauna că sunt strâns legați de servicii, care fac potecă prin pădure pentru a-și întâlni șefii, au ocupat spațiul tuturor televiziunilor, anunțînd iminenta candidatură a lui Hellwig pentru Cotroceni atît din partea PNL, cât și din partea PSD. Am putea spune și din partea PUSL, partidul lui Dan Voiculescu sau al Antenelor, în care și-a făcut debutul Eduard Hellwig, pe vremea când formațiunea se numea Partidul Conservator! Așadar, traseul politic și securistic al lui Eduard Hellwig are chiar începutul înrădăcinat în „pădure”:
Ce îl recomandă pe Eduard Hellwig să fie candidat la funcția de Președinte al României, nimeni nu ne spune. Doar că, elev și student fiind, umbla cu teancul de cărți sub braț, chestiune care nu spune nimic despre inteligența cuiva, asimilarea conținutului acestor cărți fiind o cu totul și cu totul altă chestiune, care ar fi trebuit să fie vizibilă în discursurile sale publice. Or, în toate aparițiile sale, n-a reușit decât să atingă un nivel populist, orientat după vântul care decide orientarea la modă: ieri globalismul, azi suveranismul, mâine cine știe ce.
Peste toate acestea, sunt și chestiuni de incompatibilitate care ar fi trebuit să fie păstrate în lege, cum este acea perioadă de minim 5 sau 10 ani în care un șef al unui serviciu secret nu ar avea ce să caute în viața politică. Motivul este simplu: un șef de serviciu secret a deținut informații pe care le-ar putea folosi împotriva adversarilor politici pentru ca el să-și croiască un drum mai ușor. Să nu mi se spună că nu se poate așa ceva, căci totdeauna așa se întîmplă!
Faptul că Hellwig și-a dat acum demisia, cu un an înaintea alegerilor prezidențiale cam spre această diversiune ar duce, adică, vezi, Tu, Doamne!, a trecut un an, deci s-a spălat de secrete. Sigur că e o prosteală pentru proști, dar, iată, este folosită de actualii păpușari.
Ultimul care a încercat să aducă un șef al SRI la vârful politicii românești a fost Victor Ponta, care, fiind candidat prezidențial din partea PSD, a anunțat că, dacă va câștiga, îl va desemna ca Prim-ministru pe George Maior, șeful SRI de atunci și nașul său de cununie! N-a reușit pentru că n-a ajuns președintele țării, dar atunci, în 2014, ne-a trecut tuturor glonțul pe la ureche. Unul dintre motivele pentru care Ponta a pierdut alegerile din 2014 cred că fost și acesta, al propunerii sale stupide.
Acum, serviciile încearcă și mai mult: să-și pună omul în cea mai înaltă funcție din stat, aceea de Președinte al țării, adică tocmai cea care deține frâiele tuturor serviciilor secrete ale țării!
Nu este propunerea lui Klaus Iohannis, cum ar putea crede unii, căci Iohannis nu este interesat decât de propria sa viață, de propriu său destin. Propunerea cu Hellwig vine cu mult deasupra lui Iohannis. De acolo de unde i s-a spus până și Regelui Charles al III-lea al Marii Britanii ca, la sosirea în România, să întrebe nu de prințul Nicolae, cu care este rudă, ci tocmai de Hellwig!
Acum e acum: ce ne facem dacă va trebui să alegem la anul între Eduard Hellwig și Laura Codruța Kovesi? Sunt semnificative și numele celor doi, dar și alte chestii care ar trebui să ne pună pe gânduri.
Dacă nu ne-am pierdut iarăși, ca pe vremea lui Ceaușescu, bruma noastră de interes față de țară, ar trebui să ne scoatem neuronii din hibernare și să-i punem să gândească puțin.
Fii primul care comentează