Purtătorul de cuvânt al BOR ar trebui să fie un preot sau, mai bine, un călugăr care să aibă atât capacitatea intelectuală, dar mai ales darul dumnezeiesc de a fi pătruns de HAR (gr.v. χάρις), care nu e altceva decât grația divină sau darul lui Dumnezeu (v. Dicționarul Noului Testament, 1995, alcătuit de pr.dr. Ioan Mircea cu binecuvântarea Patriarhului Teoctist).
Are acest Har actualul purtător de cuvânt al BOR, domnul Vasile Bănescu?
Bineînțeles că nu are Har pentru că nu e posibil să-l aibă, el nefiind altceva decât un mirean oarecare, instruit în rele la școala lui Andrei Pleșu, în revista căruia, „Dilema veche”, și-a făcut ucenicia în vorbe pretins meșteșugite, menite să dea cu spoială elitistă unei gîndiri gregare, rudimentare.
Acest domn Vasile Bănescu nu are absolut nici o legătură cu BOR decât ca mirean mai mult sau mai puțin cunoscător al Bibliei. El nu este nici preot, nici călugăr, deci, pe cale de consecință, Vasile Bănescu nu are ce căuta în funcții de o asemenea importanță cum este cea de purtător de cuvânt al BOR!
Tocmai din acest motiv, BOR a intrat într-un scandal cu puternic iz politic prin intermediul lui Vasile Bănescu. În doar câteva zile, Bănescu a postat pe Facebook, chipurile ca un civil oarecare, două articole dure la adresa ministrului Familiei, Gabriela Firea, în legătură cu situația de la „căminele groazei” din Voluntari, acolo unde are domiciliu Firea și soțul ei, care este și primarul localității.
Într-o emisiune la Gold FM, am spus și eu că declarațiile Gabrielei Firea, prin care se deroba de orice responsabilitate în acest caz, sînt nepotrivite și nu o scuză, ca om, că a trecut nepăsătoare pe lângă aceste aziluri aflate chiar în comuna sau orașul în care soțul ei este primar.
Da, am acuzat-o de această atitudine, numai că eu sunt jurnalist și mi se pare normal să-i arăt cu degetul pe toți cei responsabili, direct sau indirect, legal sau moral.
Dar Vasile Bănescu nu avea acest drept! Sau, mai bine spus, nu avea acest drept înainte de a se uita în curtea Patriarhiei, care are în preajma acestor „aziluri ale groazei” mai multe biserici subordonate, care, prin preoții respectivi, ar fi trebuit să viziteze măcar aceste locuri unde erau bătrîni vulnerabili, unii cu handicapuri severe sau boli grave! Nu crede Vasile Bănescu că, înainte de a arunca vorbe grele în Gabriela Firea, trebuia să vadă ce au făcut preoții din parohiile în care se aflau azilurile de bătrâni?
Fiți atenți acum la limbajul lui Vasile Bănescu! Cităm din postarea sa pe Facebook:
– „Absența totală a umanității în forma ei concretă numită omenie”
– „Compasiunea reală se traduce în reacție reflexă de implicare în orice mod accesibil ție pentru stoparea suferinței celuilalt, aflarea adevărului sugrumat”
– „Monștrii adevărați au adesea chip agreabil uman, apar la tv, susțin cauze filantropice, se oferă să se sacrifice pentru binele nostru cetățenesc și sunt, desigur, „credincioși”.
– „Exact după chipul și asemănarea celui care-i inspiră: „tatăl minciunii”, marele denigrator al Domnului în fața omului, marele sabotor al Binelui, marele scamator care truchează realitatea, rânjind din spatele ei, marele clovn care-l maimuțărește pe Dumnezeu”
– „Astfel travestit, diavolul insinuat mereu în paradigma noastră cotidiană, ne convinge că e gata de orice pentru noi.”
– „Hristos ne invită pe calea cea strâmtă și dreaptă, nu pe una largă, comodă, vulgară și stearpă.”
– „faptele concrete ale milei și dragostei despre care Cuvântul Însuși ne spune că sunt criteriul unic al adevăratei și roditoarei credințe în El.”
Recunoașteți în aceste propoziții puerile limbajul specific al prefăcuților, al impostorilor, care n-au habar de ceva, dar care pozează ca și cum ar ști totul despre acel domeniu. Îi vedeți deseori pe la televizor, aroganți, superiori, cu mușchii feței încordați ca și cum ar fi pătrunși de marile probleme ale umanității, fără să-și dea seama că toți cei care-i ascultă aud golul din capul lor!
Domnule Bănescu, nu ți-e frică, domne, de mânia lui Dumnezeu? Că doar o-i fi aflat și matale că trufia este cel mai mare păcat, cum ne spune Ioan Scărarul: „Trufia este lepădare de Dumnezeu, născocire drăcească. Începutul trufiei este rădăcina slavei deșarte; mijlocul este defăimarea aproapelui, trîmbițarea nerușinată a propriilor osteneli, iar sfîrșitul este lepădarea ajutorului dumnezeiesc, nădăjduirea în propria strădanie, năravul drăcesc”.
Fii primul care comentează