O victorie împotriva lui Iohannis
Am scăpat de o belea. Procesul cu FDGR, succesor al Grupului Etnic German nu mai este pentru mine o amenințare. Recursul FDGR care încerca să „imunizeze” o sentință din vremea lui Klaus Iohannis, primar de Sibiu și președinte FDGR Sibiu, a fost respins și sentința a rămas definitivă. Dosarul de presă despre FDGR, succesor al Grupului Etnic German, împreună cu rolul lui Klaus Iohannis rămâne deschis.
Cel puțin o vreme, nu trebuie să mă mai trezesc cu noaptea în cap, să recapitulez plângerea reclamantului și argumentele apărării mele și să îmi fac niște notițe pentru a trece la îndurat o oră și ceva de trafic, pentru a căuta cu disperare un loc de parcare în zona tribunalului de la Junior, pentru a trece prin controlul corporal, pentru a urca scările care nu funcționează niciodată și pentru a aștepta rîndul la apelul grefierului.
După șase ani și jumătate am rămas singur într-un proces de presă și am avut câștig de cauză. Articolul profesorului Ion Scurtu a fost publicat în Cotidianul în 17 februarie 2017.
Schimbarea la față a Grupului Etnic German din România
Față de alte articole pe aceeași temă, publicate de alți autori, materialul profesorului Ion Scurtu din 2017 era un articol de istorie despre un dosar ajuns la o sentință definitivă (obținută la Sibiu așa cum a fost obținută!). Și cu toate argumentele sale de istoric, profesorul Ion Scurtu a fost declarat vinovat, pus să plătească și, culmea, prin sentință definitivă, obligat să nu mai scrie despre acest subiect.
„Obliga paratul la încetarea încălcărilor drepturilor nepatrimoniale anterior arătate ale reclamantului.
Obligă pârâtul să îndepărteze din mediul virtual, respectiv de pe blogul său, articolul ,,Schimbarea la față a Grupului Etnic German din România” și interzice pe viitor pârâtului să facă afirmații care aduc atingere drepturilor nepatrimoniale anterior arătate ale reclamantului.
Obligă pârâtul să publice în ziarul Cotidianul, pe cheltuiala pârâtului, într-un singur număr, dispozitivul acestei hotărîri.
Obligă pârătul să plătească reclamantului suma de 6000 lei cu titlu de daune morale”.(sentința din 15.12.2017)
La fond, în următorul dosar împotriva ziarului, a mea, a lui Radu Golban, eu și Cotidianul am fost puși să plătim mai mult. Radu Golban, de asemenea. Un judecător deștept a stabilit că trebuie să reparăm onoarea FDGR cu obligația de a achita daune morale în valoare de 25.000 de lei.
Din păcate, profesorul Ion Scurtu a fost singurul mare învins pe nedrept rezultat din investigația și dezbaterea de presă despre Grupului Etnic German moștenit de FDGR-ul condus de Klaus Iohannis. Decizia respectivă rămâne o mare pată pe obrazul Justiției din România, mai ales că a fost luată în anii de început de domnie și de puternică influență a președintelui Klaus Iohannis.
Într-un fel, „condamnarea” profesorului Ion Scurtu seamănă cu procesul meu cu Dan Voiculescu din vremea Evenimentului Zilei. Preț de patru-cinci ani, am tot alergat prin sălile de tribunal și am pierdut vremea în procese cu Dan Voiculescu despre ale cărui relații cu Securitatea am scris de mai multe ori, inclusiv despre proveniența banilor din încrengătura Crescent, la începutul afacerilor sale de după 1990. Și am pierdut!? Am fost declarat vinovat pentru că n-am prezentat judecătorilor suficiente probe și nu i-am convins de colaborarea lui Dan Voiculescu cu Securitatea lui Nicolae Ceaușescu. Imediat după apariția deciziei definitive din acel proces (și atunci era aliat cu PSD-ul), Dan Voiculescu a și încasat banii de la Expres (Evenimentul zilei) iar, peste ani, după ce a fost dovedit (cu sentință definitivă) că a colaborat cu Securitatea comunistă, nu s-a mai gîndit să-i restituie.
Elvețienii de la Ringier (la care ajunsese ziarul) nu au socotit că merită să-și mai piardă vremea să-i recupereze.
După decizia de vineri, dosarul de presă „FDGR- succesor al Grupul Etnic German” rămâne deschis, chiar dacă mulți dintre cei care au scris articole au pierdut din rațiuni mai degrabă politice. Chiar și la ultimul termen, cu două săptămâni înainte de respingerea recursului, avocatul pledant angajat să apere FDGR susținea că bunurile Grupului Etnic German au fost confiscate ilegal, în ciuda faptului că ele au fost preluate de statul român în baza Convenției de armistițiu și a Tratatului de pace de la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial și traduse în sistemul de drept din România printr-o hotărâre a Consiliului de miniștri și printr-un decret regal semnat de Regele Mihai.
În baza aceluiași mod de gândire, fostul deputat și președinte al FDGR Wittstock Eberhard-Wolfgang susținea în Parlament cam aceeași teorie:
„Aceste bunuri au fost create de comunităţile germane autohtone de-a lungul secolelor şi nu doar în perioada scurtă de existenţă a Grupului Etnic German, ca persoană juridică română, de drept public, înfiinţată prin Legea nr.830 din 1940, publicată în Monitorul Oficial nr.275 din 21 noiembrie 1940. În consecinţă, domnia sa consideră că minoritatea germană din România este îndreptăţită să recupereze bunurile comunitare preluate de statul român prin Legea 485/1944, ceea ce face necesară adoptarea amendamentului propus” (deputat Wittstock Eberhard-Wolfgang).
Respingerea definitivă a recursului înaintat de FDGR împotriva sentinței de la apel (cea care a și desființat decizia de la fond) cu ziarul Cotidianul și cu subsemnatul este o dovadă că, în ciuda nenumăratelor rateuri, Justiția din țara noastră încă funcționează. Greu, complicat, cu interferențe și slăbiciuni, dar funcționează. Trebuie doar să te lupți, să ai răbdare și să te țină nervii.
Exact ca prin anii 2000. Nu pot să uit lungul șir de procese purtat de Evenimentul zilei cu tot grupul fraților Păunescu. La un moment dat, toată familia Păunescu, de la George Constantin Păunescu până la frați, copii și firmele în care erau acționari au deschis procese împotriva mea și a Evenimentului Zilei, cerând despăgubiri însumate de 26 de milioane de dolari. Scopul era unul singur. Să nu mai scriem despre afacerile clanului. Și care proces s-a încheiat cu neprezentarea reclamanților.
Pentru mine, Klaus Iohannis rămâne o figură politică tristă, iar dosarul de presă FDGR-succesor al Grupului Etnic German, o aberație cu acte în regulă.
Fii primul care comentează