Scrisoare deschisa ROJUST

Publicăm mai jos cel de-al doilea material trimis de judecătoarea Gabriela Baltag:

Reacția ROJUST față de proiectul de Ordonanță de Urgență  privind unele măsuri fiscal bugetare în domeniul cheltuielilor publice

Propunerea de Ordonanță de Urgență în domeniul fiscal-bugetar și al cheltuielilor publice nesocotește principiille statului de drept și a independenței sistemului judiciar în România. Mai precis, prevederile care vizează modalitatea de achitare a drepturilor salariale ale personalului din sistemul de justiție, transformarea acestora în titluri de plată și interdicția executării silite după o anumită dată creează riscuri semnificative pentru integritatea și independența instanțelor.

Scrisoare deschisa

 ROJUST, Asociaţia personalului din justitie, în calitate de susţinător al intereselor grupului Google al Magistraţilor pensionari din toată ţara, a luat la cunoștință de proiectul de ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ privind unele măsuri fiscal bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea și completarea unor acte normative precum și pentru prorogarea unor termene şi consideră necesar să atragă atenția asupra aspectelor care ne alarmează în legătură cu conținutul acestuia, cu o focalizare specială asupra modului propus pentru achitarea drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești.

Este cu certitudine că această inițiativă legislativă aduce prejudicii principiilor fundamentale ale statului de drept și independenței sistemului judiciar din România, iar prin această notă, am dori să subliniem câteva aspecte semnificative care crează maximă îngrijorare:

1.Articolul VIII al proiectului de ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ, în special alineatul (1), prevede o modalitate de plată a sumelor stabilite cu titlu de drepturi salariale pentru personalul din sistemul justiției, prin emiterea de titluri de plată într-un interval de 7 ani.

Această propunere prin care se ignoră hotărârile judecătorești și actele administrative emise anterior intrării în vigoare a OUG nr. 99/2023 reprezintă nu doar o încălcare evidentă a principiului separației puterilor în stat, ci și o subminare directă a legitimității instanțelor judecătorești.

Prin această schimbare de paradigmă în modalitatea de achitare a drepturilor salariale, transformarea acestora în titluri de plată, se conturează o amenințare la adresa independenței sistemului judiciar. Această abordare subordonează executarea hotărârilor judecătorești unor interese politice, contravenind astfel principiilor fundamentale ale statului de drept și echilibrului puterilor în cadrul unei societăți democratice.

Este esențial să se înțeleagă că o astfel de modificare a modalității de executare a hotărârilor judecătorești poate eroda încrederea în autoritatea instanțelor, afectând astfel integritatea întregului sistem judiciar.

Respectul pentru deciziile judecătorești definitive este un pilon fundamental al unei societăți bazate pe statul de drept, iar orice acțiune care amenință această încredere trebuie tratată cu cea mai mare seriozitate.

Diminuarea încrederii în autoritatea hotărârilor judecătorești și subordonarea sistemului judiciar unor interese politice reprezintă un pericol iminent pentru statul de drept. Respectul pentru hotărârile judecătorești este esențial pentru funcționarea corectă a unei societăți democratice și pentru asigurarea unei justiții echitabile.

Articolul 44 al Constituției României consacră dreptul la proprietate ca un drept fundamental, garantat și ocrotit de stat. Acest drept include și dreptul la folosința și disponibilitatea bunurilor în mod liber. Ordonanța de Urgență prevede că drepturile salariale vor fi achitate prin titluri de plată, care ulterior vor fi răscumpărate de către Ministerul Finanțelor într-un interval de 7 ani. Această intervenție în modul de utilizare a veniturilor salariale poate fi considerată o limitare a dreptului la proprietate, generând întrebări legate de conformitatea cu principiile constituționale.

Principiul separației puterilor în stat este fundamental pentru sistemul democratic. Emiterea și răscumpărarea titlurilor de plată de către Ministerul Finanțelor constituie o implicare directă în procesul judiciar și în atribuțiile instanțelor, întrucât aceasta contravine principiului separației puterilor în stat, nesocotind astfel dispozițiile art. 1 alin. 3, alin. 4 și alin. 5 din Constituție.

Articolul 41 din Constituția României asigură protecția socială a salariaților. Schema de răscumpărare a titlurilor de plată afectează această protecție, întrucât, condițiile și termenii impuși prin proiect crează prejudicii pentru salariați.

Articolul 148 din Constituția României reglementează împrumuturile publice și stabilește că acestea trebuie să se realizeze potrivit legii. Transformarea sumelor din hotărârile judecătorești în așa numite titluri de plată ca instrumente de datorie publică, care nu sunt purtătoare de dobândă, contravine principiilor legale și constituționale referitoare la gestionarea datoriei publice.

Transformarea debitului în titluri de plată și eșalonarea răscumpărării pe o perioadă de 7 ani constituie o intervenție în dreptul la proprietate al creditorului, încălcând art. 1 Protocolul 1 al CEDO.

CEDO a afirmat că accesul la o instanță ar fi iluzoriu dacă hotărârea judecătorească rămâne ineficientă, iar limitarea în timp a executării afectează acest drept. De asemenea, o procedură de transformare a debitului în alt tip de instrument, de tipul titlurilor de stat, nu asigură o execuție întocmai a hotărârii judecătoreștifiind nesocotit art. 6 al CEDO.

CEDO statuează că executarea unei hotărâri definitive pronunțate de orice instanță trebuie considerată ca parte integrantă din „proces” în sensul art. 6 din Convenție (a se vedea Hornsby împotriva Greciei,). Statul are obligația pozitivă de a organiza un sistem pentru executarea hotărârilor judecătorești, care să fie eficient atât în drept, cât și în practică, și să asigure executarea acestora fără întârzieri nejustificate (a se vedea Ruianu împotriva României, nr. 34647/97, pct. 66, 7 iunie 2005). Atunci când autoritățile sunt obligate să acționeze pentru executarea unei hotărâri și nu fac acest lucru, inacțiunea lor poate angaja răspunderea statului în raport cu art. 6 § 1 din Convenție (Scollo împotriva Italiei, 28 septembrie 1995, pct. 44,; și Bushati și alții împotriva Albaniei, nr. 6397/04, pct. 79, 8 decembrie 2009).

2. Prevederile cuprinse în alineatul (2) al articolului VIII din proiectul de Ordonanță de Urgență, care stipulează că titlurile de plată în care sunt convertite sumele de bani stabilite prin hotărâri judecătorești nu vor purta dobânzi, titlurile de stat devenind, astfel, instrumente de datorie publică, reprezintă un aspect cu implicații semnificative atât asupra stabilității financiare cât și a încrederii în sistemul juridic.

Această modificare substanțială în natura drepturilor stabilite prin hotărârile judecătorești aduce în discuție însăși echitatea și coerența remunerației pentru debitorul public, generând astfel consecințe notabile asupra stabilității financiare a acestuia.

Accentuăm că transformarea acestor drepturi salariale în instrumente de datorie publică indică o schimbare majoră în cadrul de referință al obligațiilor financiare ale statului, ceea ce poate afecta încrederea investitorilor și stabilitatea piețelor financiare. Aceasta poate crea un precedent cu potențiale implicații pe termen lung.

Mai mult decât atât, absența dobânzilor în cazul titlurilor de stat emise poate să nu țină cont de principiul fundamental al echității și descurajează debitorii publici de la respectarea promptă a hotărârilor judecătorești. Această perspectivă poate afecta nu doar credibilitatea sistemului juridic, ci și accesul la justiție și capacitatea instanțelor de a asigura respectarea hotărârilor pronunțate.

3. De asemenea, suntem profund îngrijorați de prevederile alineatelor (9) și (10) ale articolului VIII din proiect care interzic executarea silită a sumelor stabilite în hotărârile judecătorești după data de 31 decembrie 2023. Aceasta reprezintă o amenințare directă la adresa independenței profesionale a executorilor judecătorești,  limitându-le capacitatea de a-și îndeplini atribuțiile în conformitate cu legea și hotărârile judecătorești.

Interdicția explicită a executării silite a sumelor stabilite în hotărârile judecătorești după o anumită dată și sancțiunile severe prevăzute pentru continuarea acesteia după suspendare sugerează o schimbare majoră în paradigma executării hotărârilor judecătorești.

Această perspectivă reprezintă o vulnerabilizare semnificativă a funcției executorilor judecătorești, care, prin natura atribuțiilor lor, trebuie să acționeze în conformitate cu hotărârile instanțelor fără nicio influență externă sau presiune politică. Interzicerea executării silite după o anumită dată poate crea un precedent periculos și poate submina autoritatea executorilor judecătorești, aducându-i într-o poziție subordonată intereselor politice curente.

Această situație este cu atât mai îngrijorătoare cu cât independența și imparțialitatea executorilor judecătorești sunt esențiale pentru asigurarea respectării hotărârilor judecătorești și pentru funcționarea corectă a sistemului judiciar în ansamblu. O profesie subordonată unor influențe politice poate să nu mai servească adecvat scopului său fundamental de a asigura executarea eficientă și impartială a hotărârilor instanțelor, subminând astfel încrederea publicului în justiție.

Faptul că nici cauza decesului nu este prevăzută ca modalitate de transmisiune a dreptului denotă încrâncenarea factorului politic în ceea ce privește sistemul de justiție și intenția fățișă a acestuia de a subjuga, batjocori și a duce în derizoriu independența acestei puteri a statului.

În altă ordine de idei, vă rugăm să observați că dispozițiile anterior menționate reprezintă în fapt o reeșalonare mascată a sumelor datorate de stat – sume care deja au fost eșalonate și asupra cărora curg debite auxialiare. Situația care se urmărește este și aceea de a împiedica  executarea în continuare a debitului auxiliar conform hotărârilor judecătorești, dar poate produce prejudicii și prin aceea că răscumpărarea unor astfel de titluri poate fi supusă unor corectări procentuale ce vor fi impuse de debitor – statul roman.

Amânările repetate de achitare a debitelor datorate magistraților nu numai că vor împovăra în viitorul apropiat Statul Român, dar îl supun și riscului unor condamnări ulterioare la CEDO, astfel cum s-a întâmplat în precedent, în cauzele Ruianu împotriva României nr. 34647/97, State și alții împotriva României pronunțată în 30 martie 2023.

Componenta financiară este recunoscută și garantată la nivel european ca o componentă a independenței justiției prin numeroase documente internaționale,  iar jurisprudența constantă a Curții Constituționale subliniază faptul că orice reglementare referitoare la salarizarea, ca și la stabilirea pensiilor magistraților trebuie să respecte cele două principii, al independenței justiției și al statului de drept.

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene de Justiție, „un stat membru nu își poate modifica legislația astfel încât să determine un regres al protecției valorii statului de drept, valoare care este concretizată printre altele de articolul 19 TUE. Statele membre sunt, așadar, obligate să asigure evitarea oricărui regres, în raport cu această valoare, al legislației lor, abținându-se să adopte norme care ar aduce atingere independenței judecătorilor.” (Hotărârea din 20 aprilie 2021, Repubblika, C-896/19, EU:C:2021:311).

Or, eșalonarea repetată a plății drepturilor magistraților recunoscute judecătorește, ca și încălcarea de către Guvern a propriilor angajamente de plată, prin plasarea debitelor sub semnul incertitudinii după 15 ani de zile, încalcă însăși independența financiară a magistratului.

Statul are obligaţia de a stabili remuneraţia judecătorilor astfel încât să compenseze statutul, funcţiile şi responsabilităţile acestora, iar menţinerea remuneraţiei judecătorilor, implicit achitarea acestor remunerații, este una dintre garanţiile independenţei judecătorilor, conform dispozițiilor constituționale care definesc statutul acestora, art.125 – pentru judecători şi în art.132 – pentru procurori.

Independenţa justiţiei include securitatea financiară a magistraţilor, care presupune şi asigurarea unei garanţii sociale.

4. De asemenea, în mod discriminator, în timp ce unor categorii profesionale li se acordă majorări de salarii substanţiale, în cazul sistemului de justiţie se prevede că nu se aplică în anul 2024 actualizarea pensiilor cu indicele de inflaţie, deşi pentru judecătorii şi procurorii cu pensiile aflate în plată la acest moment nu este prevăzută posibilitatea actualizării cu indicele de inflaţie ci  procentual, în funcţie de majorarea indemnizaţiei judecătorilor şi procurorilor din activitate.

Astfel, potrivit Art. XXXVIII (1) Prin derogare de la prevederile art. 213 alin. (2) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2024, pensiile de serviciu stabilite în condiţiile legii nu se actualizează cu rata medie anuală a inflaţiei. (2) Prin derogare de la prevederile art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2024, pensiile de serviciu stabilite în condiţiile legii nu se actualizează cu rata medie anuală a inflaţiei.

Atragem atenția asupra redundanței dispozițiilor din articolul XXXIII din proiectul de act normativ, în condiţiile în care prevederile  articolului 213 alineat (2) din Legea nr. 303/2004, pensia de serviciu în curs de plată, inclusiv cea a magistratului care îndeplinește condițiile de pensionare până la 1 ianuarie 2024 și a celor aflați în funcție, se ajustează exclusiv cu indemnizația corespunzătoare unui magistrat activ.

Aceasta întrucât potrivit art. V din Legea nr. 282/2023 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu şi a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, prin derogare de la prevederile art. 213 alin. (2) din Legea nr. 303/2022, cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, pentru persoanele care au decizii de pensionare sau îndeplinesc condiţiile de pensionare până la data de 1 ianuarie 2024, precum şi pentru persoanele în funcţie la data intrării în vigoare a prezentei legi, pensiile de serviciu, inclusiv pensia de invaliditate şi pensia de urmaş, se actualizează procentual ori de câte ori se majorează indemnizaţia de încadrare brută lunară pentru judecătorii sau procurorii în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad profesional.

Ca atare, la acest moment atât pentru cei care au decizii emise, în plată sau nu, cât şi pentru cei care îndeplinesc condiţiile de pensionare sau sunt în activitate la data intrării în vigoare a Legii nr. 282/2023, actualizarea se realizează prin aplicarea, asupra cuantumului pensiei, a procentului de majorare a indemnizaţiei de încadrare brute, astfel încât soluţia neactualizării pensiilor în funcţie de indicele de inflaţie apare în mod gratuit, doar pentru a genera un impact social de denigrare a justitiei, întrucât nu poate viza decât pensiile ce vor fi stabilite pentru judecătorii şi procurorii ce vor intra în profesie ulterior datei de 1 ianuarie 2024.

Este în mod vădit discriminatoriu un text al unei ordonanţe ce modifică cu depăşirea competenţelor constituţionale o lege organică fără a avea un impact imediat, justificat financiar şi care vizează doar personalul din sistemul de justitie, în timp ce pentru alţi pensionari, inclusiv beneficiari ai unor pensii de serviciu substanţiale, nu se prevede această sancţiune.

Pe cale de consecinţă solicităm factorilor decidenţi ca justiţia să fie tratată cu respect, nu pusă la colţ şi subfinanţată, iar toate acţiunile reprezentanţilor statului să fie convergente în apărarea locului pe care îl ocupă potrivit Constituţiei în societatea românească, astfel încât exercitarea rolului fundamental al acesteia într-un stat de drept să fie garantată.

5. Nu în ultimul rând vă rugăm să observați că dispozițiile sus menționate, apreciate doar cu referire la sistemul de justiție, sunt profund discriminatorii, fiind încălcate atât prevederile art. 15 alin. 1 și art. 16 alin. 1 Constituția României, cât și art. 1 alin. 3 și alin. 4 din legea fundamentală a țării – principiile separației puterilor în stat, al aplicării unitare a legii și al egalității în fața legii.

Pentru aceste motive va solicitam a lua toate masurile necesare pentru ca în România principiile constituționale sus amintite sa fie respectate,