Căutând amănunte despre Preluarea Antoneștilor din Palatul Regal de către echipa de chelneri comuniști a lui Emil Bodnăraș în noaptea de 23 august 1944 – un moment de istorie care ar fi meritat măcar un studiu, dacă nu o broșură – dau pe internet peste un document postat de CNSAS: „Dos. Nr. 40046. Vol. Nr.1. Ministerul Afacerilor Interne. Arhiva Operativă. Dosar. Anchetă. Problema 23 august. ”
Adresa care prefațează volumul are menirea de a ne semnala despre ce-i vorba:
„Republica Populară Română. Ministerul Afacerilor Interne. Direcția IV-a. Nr. 520549. din 14. 02. 1964. Strict Secret . S. C. 41. Exemplarul nr.1.
Către MAI – Serviciul «C».
Vă trimitem alăturat un material compus din 16 volume privind pe MOCSONY STÎRCEA ION și alții pentru a fi clasat din ordinul Tov. Adjunct al Ministrului General, locotenent Negrea Vasile, la arhiva specială – Problema «23 august»”
Dosarul are următorul antet:
„Ministerul Afacerilor Interne. – Direcția Anchete Penale
– Opisul
– materialelor obținute de la mai multe elemente în frunte cu MOCSONY STÎRCEA ION, în problema «23 august» –”
Amănunte despre Document aflăm dintr-un Comunicat al CNSAS din anul 2015 intitulat DOSARELE DE SECURITATE PRIVIND „PROBLEMA 23 AUGUST 1944”, DIGITIZATE ŞI POSTATE INTEGRAL PE SITE-UL CNSAS.
Înțelegem din Comunicat că e vorba de un dosar remis de SRI, care-l avea în arhivă, moștenire de la fosta Securitate:
„În urma digitizării integrale a dosarului P 10933, din fondul Penal al CNSAS (17 volume, peste 6.000 de file), pe site-ul instituţiei sunt disponibile, în variantă electronică, toate documentele cuprinse în acest dosar impresionant. Aici au fost adunate actele clasate la «arhiva specială» – Problema «23 august», în anul 1964, din ordinul adjunctului ministrului Afacerilor Interne Vasile Negrea.”
Potrivit Comunicatului, Dosarul, în variantă digitalizată și postată pe site-ul instituției, pentru a fi la dispoziția maselor populare, conține Memoriile lui Ioan Mocsony Styrcea, martor cheie al multor momente cruciale din Istoria țării:
„Cel mai important și cuprinzător document este scris în închisoare de Ioan Mocsonyi-Stârcea (1909-1991). Industriaș, proprietar agricol și diplomat român, fost colaborator al lui Nicolae Titulescu, secretar particular al regelui Mihai (1942), apoi mareşal al Curţii Regale (1943-1944), a fost arestat în septembrie 1947 și judecat în «Procesul Maniu – Mihalache». Încarcerat mai întîi la penitenciarul Timişoara, apoi la Craiova (1949), a fost din nou anchetat (1951-1953) în vederea folosirii sale în cadrul procesului «lotului» Lucrețiu Pătrășcanu. În aprilie 1954, a fost condamnat, din nou, la 15 ani de închisoare și confiscarea întregii averi, pentru a fi eliberat abia în noiembrie 1962, la expirarea pedepsei. După eliberare, a lucrat ca muncitor la șantierul Monumentelor istorice de la Bărăția din Câmpulung-Muscel, apoi pe un şantier de construcţii. La 5 septembrie 1964, în urma primirii pașaportului, a reușit să plece din România la soția sa, stabilită la Geneva, în Elveția.
Una din condițiile puse de Securitate pentru punerea în libertate a fost ca, în penitenciar, să scrie un text cu caracter memorialistic în care să relateze ceea ce cunoștea despre evoluția evenimentelor și relațiilor din lumea politică românească, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, descrierea principalelor figuri ale familiei regale de la București și a reacțiilor acestora la diversele situații cu care s-au confruntat în anii 1940-1944.
Exemplarul dactilografiat al textului lui Mocsonyi-Stârcea se găsește în întregime în volumele 1-6 ale dosarului P 10933.”
Dosarul, potrivit Comunicatului, cuprinde și alte documente importante pentru cei interesați de studierea Istoriei:
„Următoarele volume (7-10) conțin textul olograf al acestor scrieri memorialistice (1.358 pagini), semnate pe fiecare pagină de autor și încheiate, după cum reiese din notița de la finalul acestora, «vineri, 23.XI.1962». De reținut că la cinci zile de la predarea manuscrisului a fost eliberat din penitenciar (27.XI.1962).
Volumul 11 conține referate cu propunerea de arestare a presupusului spion vest-german Robert Peuker, semnate de ministrul Afacerilor Interne Alexandru Drăghici, declarații ale generalului Ion Eremia, Traian Puiu ș.a., pe teme foarte variate, pornind de la politică externă până la organizarea și funcționarea Mișcării Legionare.
Volumul 12 cuprinde mai multe declarații cu privire la actul de la 23 august 1944, ale lui Gheorghe Ionescu Bălăceanu (1910-?), şef al cancelariei Mareşalatului Curţii Regale (1937-1944), lt.-col. Traian Borcescu (1899-1997), şef al Secţiei Contrainformaţii din S.S.I. (1941-1944) și Alexandru Alexandrini (1902-1981), om politic liberal, subsecretar de stat (1945-1946) şi ministru (1946-1947) al Finanţelor, din partea P.N.L.–Tătărescu, în guvernul Petru Groza.
Volumele 13-16 conțin copii și originale după declarațiile lui Anton Dumitrescu (1902-1992), ajutor al comandantului Batalionului de Gardă (1940-1944), Victor Rădulescu-Pogoneanu (1910-1962), diplomat, director adjunct al Direcţiunii Cabinetului şi Cifrului din Min. Af. Străine (1944) și Traian Borcescu, precum și o serie de «amintiri» în care sînt prezentate amănunțit pregătirile apropiaților regelui Mihai pentru arestarea mareșalului Ion Antonescu, încă din primăvara anului 1944 și soarta acestuia după arestare. Fiecare din autorii declarațiilor prezintă și parcursul lor biografic și profesional până la momentul arestării de către comuniști. Detalii interesante aflăm și despre schimbările de la vârful Serviciului Special de Informații începînd din toamna anului 1944.
În aceste volume se găsesc o serie de «portrete», în fapt niște fișe biografice sumare ale regilor Carol al II-lea și Mihai, ale reginei mamă Elena, precum și ale celor aflați în preajma familiei regale a României: Mircea Ioanițiu – secretar particular al regelui Mihai, căpitanul de jandarmi Jacques Vergotti – ofiţer de ordonanţă al regelui, doamnele de onoare ale reginei Elena – Nelly Catargi și Elisabeta Ghica, ale adjutanților regelui din anii 1940-1944 ș.a.
Ultimul volum, nr. 17, conține mai multe note informative furnizate de câțiva agenți ai Securității, între anii 1963-1967, în care sînt prezentate discuțiile purtate cu Ioan Mocsony-Stârcea în perioada de după eliberarea sa din penitenciar, cu detalii despre stabilirea la Cîmpulung Muscel, căutarea unui loc de muncă, refuzul primit din cauza trecutului său etc. La acestea se adaugă câteva scrisori și telegrame primite din străinătate de cel urmărit, precum și cele pe care acesta le expediază soției sale aflate în Elveția.”
Toate bune și frumoase.
Numai că instituția nu suflă un cuvânt despre cum s-a alcătuit acest Dosar.
E un dosar de investigație penală. Asta înseamnă că Securitatea a fost interesată și de amănuntele de Istorie. Altfel nu s-ar explica obsesia de a-i smulge lui Styrcea memoriile și grija de a-i întreba pe alți acuzați despre cum au trăit ei 23 august 1944.
O asemenea preocupare aruncă o lumină aparte asupra Securității. Era ea interesată să strângă documente pentru posteritate în chestiuni ținând de Istoria națională? Cred că da, odată ce declarațiile despre 23 august sunt puse la dosar și păstrate. Documentele au fost ținute la secret. Nu putem spune că Securitatea a lucrat pentru istoricii comuniști. Putem spune însă c-a lucrat pentru istoricii postdecembriști, de după Căderea Comunismului.
Fii primul care comentează