La o emisiune realizată cu talent de Mădălin Ionescu, cu care am lucrat la Realitatea Tv în timpul Războiului din Golf, am susținut marți, 1 martie 2022, seara, că ne aflăm în cel de-al treilea Război Mondial; un război între Rusia și Occident (nu restul Lumii, ci doar Occidentul, condus de cuplul America-Marea Britanie), în care Rusia înaintează pe teren în Ucraina, iar Occidentul înaintează în planul sancțiunilor. Cele două părți angrenate în încleștare par supuse mecanismului fatal care a făcut ca două războaie mondiale să dureze nu o săptămînă, nu o lună, ci patru, respectiv șase ani.
Nici una dintre cele două părți nu-și poate permite să dea înapoi.
Cel puțin în acest moment.
Aceasta ar fi una din cauzele pentru care războiul Rusia-Occident se va amplifica riscînd să ajungă chiar Război nuclear. O altă cauză constă în absența din Occident a unui lider de înțelepciunea lui John Kennedy care să facă față înfierbîntării pînă la roșu a opiniei publice flămînde de Război și să încerce o mediere. Am mai scris că noi, pămîntenii, am fi fost de mult cenușă radioactivă dacă în Criza Rachetelor ar fi fost implicat alt președinte decît John Kennedy. În cel puțin două momente cînd putea sări scînteia explozivă – spargerea baricadei de către petrolierul sovietic București și doborîrea deasupra Cubei a unui avion de recunoaștere american – președintele Kennedy a dovedit un calm de geniu, prin care a reușit să vîre capetele înfierbîntate din jur (care-l îndemnau să declanșeze Războiul nuclear), într-o găleată cu apă rece.
Joe Biden are acest calm necesar.
Lui îi lipsește însă personalitatea lui Kennedy. Ca și Trump, despre care sînt sigur c-ar fi prevenit Războiul, Kennedy își permitea să nu țină cont de mașinăria birocratică de la Casa Albă. Joe Biden pare dependent de această mașinărie. Ori așa cum arată un serial ca Homeland, inspirat din viață, mașinăria birocratică îl poate împinge pe președinte la cele mai nenorocite decizii.
Așa gîndeam marți seara.
Și sub puterea acestui gînd mă pregăteam să scriu un comentariu pesimist, de om care nu mai vedea o rază de lumină.
Miercuri, 2 martie 2022, a venit istoricul interviu acordat de Serghei Lavrov, ministrul de Externe al Rusiei, postului de televiziune Al-Jazeera.
Jos pălăria!
Într-o lume în care presa, marea presă mondială a căzut în haznaua rău mirositoare a fake newsurilor făcute cu bună știință, a tendențiozități violente și neghioabe, de propagandă bolșevică, a rezumării la crearea și amplificarea emoției colective oarbe și, prin asta, primejdioase, Al-Jazeera face o excepție.
Interviul cu Lavrov confirmă acest adevăr.
Un interviu crucial în actuala Criză Rusia – Occident, trecut sub tăcere de presa românească, în marea ei parte rechiziționată de Putere pentru a activa ca presă de război.
Interviul acordat de Lavrov e crucial în actualul context de maximă tensiune internațională, pentru că el explică, pe larg ceea ce a spus pe scurt Vladimir Putin în discursul din 23 februarie 2022, cel care a anunțat lansarea unei operațiuni militare speciale în Ucraina. Știm acum ce vrea conducerea Federației Ruse în frunte cu Vladimir Putin.
Răspunsul lui Lavrov confirmă adevărul de atîtea ori scos în evidență de mine: că din 23 februarie 2022 asistăm la un Război între Rusia și Occident prin intermediul Ucrainei. Ceva asemănător Războiului din Vietnam, dar mult mai periculos, în care URSS și China, pe de o parte și America pe de alta se confruntau prin intermediul Războiului concret America-Vietnam. Interviul lui Serghei Lavrov începe cu următorul dialog:
„Întrebare: Mulți nu credeau pînă în ultimul moment că Rusia va lansa totuși o operațiune militară specială în Ucraina. Partea rusă şi-a exprimat, în repetate rînduri, motivele, inclusiv amenințarea cu caracter militaro-strategică din partea Kievului. Ce amenințări a avut sau ar putea avea Ucraina, forțînd Rusia să lanseze o operațiune militară?
Serghei Lavrov: Această poveste îşi are începutul mult mai înainte. Și nici măcar în 2014, cînd s-a dat o lovitură de stat sîngeroasă în Ucraina cu sprijinul Occidentului, ci la începutul anilor 1990, atunci cînd URSS a încetat să mai existe. Liderilor sovietici (mai tîrziu ruși) Boris N. Elțîn și Eduard A. Şevardnadze li s-a promis de către colegii occidentali că nu va exista nici un punct de cotitură geopolitică, că NATO nu va profita de noua situație și nu își va muta infrastructura spre est. Mai mult decît atît, nu va accepta noi membri. Arhivele Marii Britanii au publicat înregistrările corespunzătoare ale negocierilor. Încă o dată, acest lucru a devenit limpede.”
Agresiunea împotriva Ucrainei (eu nu-i spun invazie, pentru că e vorba de altceva, din punct de vedere militar decît de o invazie în sensul tradițional al cuvîntului) își are cauza, așadar, în nemulțumirea Rusiei față de ceea ce ea consideră a fi „NATOcentrismul care devine atotcuprinzător”. Ce legătură are asta cu Ucraina. Răspunde Lavrov:
„Serghei Lavrov: Totul s-a acumulat. Sunt picături care umplu paharul răbdării. Aș sugera să analizăm tot ceea ce am enumerat drept argumente de zi cu zi, manifestări care ne-au convins zi de zi că Occidentul a luat calea folosirii Ucrainei pentru descurajarea Rusiei, pentru a crea „anti-Rusia”, o „centură ostilă”. De cîțiva ani, Ucraina a fost dotată cu arme, iar în ultima vreme deosebit de activ. Americanii, britanicii au construit acolo baze militare și navale, de exemplu, în Marea Azov. Pe linia Pentagonului au fost create laboratoare biologice militare pentru a continua experimentele pe bacterii. Acest program american este clasificat. Există și în alte țări din fosta Uniune Sovietică, chiar de-a lungul perimetrului Federației Ruse. Dotarea Ucrainei cu o componentă militară ostilă nouă a fost foarte activă.”
Nu pot spune dacă aceste lucruri sînt adevărate sau nu. Nu pot spune nici dacă Rușii sînt convinși că e așa, sau invocă un pretext pentru agresiune. Le-am prezentat, pentru că după opinia mea, noi cei din tabăra Occidentală, trebuie să cunoaștem și ce crede Adversarul numit Rusia. Trecînd peste pasajele ( semnificative) în care Lavrov dezvăluie că dintre țările membre NATO Anglia e considerată de Rusia cea mai dușmănoasă, mai dușmănoasă chiar decît America, ajungem la momentul senzațional al interviului. Cel în care Rusia, prin intermediul ministrului de Externe, dă un semnal că e dispusă la concesii în cadrul tratativelor directe cu Ucraina. Ce propune Rusia (precizînd însă că nu discută apartenența Crimeii la Rusia) lui Vlodomir Zelinski pe care-l recunoaște ca președinte?
„Serghei Lavrov: Oferim un aranjament. Acesta va asigura drepturile legale ale tuturor oamenilor care locuiesc în Ucraina, care include, fără excepție, toate minoritățile naționale, egalitatea acestora. Acest lucru ar trebui să se reflecte în legislația Ucrainei, unde acum există o lege privind trei populații indigene, ca și cum rușii nu ar fi existat deloc pe teritoriul ucrainean. Acestea sunt tipurile de lucruri care creează deja baza legislativă pentru continuarea politicii rusofobe și nu numai rusofobă – împotriva tuturor celorlalte minorități naționale: maghiari, români, polonezi, bulgari. Pornim de la presupunerea că poporul ucrainean este cel care va decide acest lucru. Dacă autoritățile sunt de acord cu condițiile care sunt discutate acum, acesta va fi un acord.”
Acesta ar fi un argument că interviul a servit drept semnal dat Ucrainei, dar mai ales Occidentului. Un alt argument îl constituie semnalarea – de către Lavrov – a ceea ce Rusia crede a fi un început de dialog din partea lui Zelenski:
„Întrebare: Secretarul de presă al președintelui Rusiei, Dmitri Peskov, a confirmat de două ori că Moscova îl consideră pe Volodimir Zelenski președintele legitim al Ucrainei. Dacă este așa, atunci de ce sunt trimise trupele la Kiev? Care este scopul?
Serghei Lavrov: Demilitarizare.Întrebare: Nu o schimbare de putere?
Serghei Lavrov: Demilitarizare. După încheierea acestui conflict declanșat de ei, pe care acum încercăm să-l încheiem, ucrainenii înșiși trebuie să decidă cum să continuăm să trăim. Acest lucru este discutat acum în cercurile de științe politice. Nu sunt implicat în aceste discuții. Pornim fără echivoc de la faptul că aceasta ar trebui să fie opinia tuturor oamenilor care trăiesc în Ucraina.V.A. Zelenski – da, președinte. Din păcate, un președinte care și-a mințit poporul, care l-a ales pentru că i-a promis că va pune capăt războiului. El a continuat pînă de curînd și acum continuă să facă același lucru: să promoveze abordări puternic anti-ruse, rusofobe, făcînd declarații extrem de contradictorii. Apoi «hai să ne ducem urgent la NATO», dacă «nu accepți – atunci dă-mi garanții», «Sunt gata să accept garanții de Securitate». Ar fi trebuit să vorbim despre acest lucru mai devreme. Garanțiile de securitate sunt exact ceea ce realizăm și oferim. Președintele Rusiei, Vladimir Putin, a declarat în repetate rînduri, în ianuarie și la începutul lunii februarie, că nu acceptăm securitatea europeană, care se va baza pe dominația NATO, în special în vecinătatea noastră. Să găsim o altă cale, a spus el, și am repetat-o de multe ori. O cale care ar asigura în mod fiabil securitatea Ucrainei, a țărilor europene și a Federației Ruse. Aceasta este direcția în care trebuie să ne îndreptăm. Faptul că președintele Volodimir Zelenski și-a declarat disponibilitatea sau, mai degrabă, dorința de a primi garanții de securitate, cred că acesta este un pas pozitiv. Negociatorii noștri sunt pregătiți pentru a doua rundă de discuții privind aceste garanții cu reprezentanții ucraineni.”
Interviul n-a fost singurul semn că se întrevede o luminiță. Tot miercuri, 2 martie 2022, președintele Franței a declarat solemn într-o alocuțiune ținută francezilor și lumii că Franța își oferă ajutorul în negocierile dintre reprezentanții Rusiei și Ucrainei, iar secretarul de stat al SUA a susținut, tot miercuri, că SUA „sînt pregătite să sprijine eforturile diplomatice ale Ucrainei”.
Sînt convins că discuțiile vor fi o pierdere de vreme dacă ne uităm la pozițiile pe care se mențin nu Rusia și Ucraina, ci Rusia și Occidentul. Așa cum reafirmă Lavrov, Rusia nu renunță la Crimeea. De altfel, după opinia mea, agresiunea, numită operațiune militară specială, a avut drept scop păstrarea Crimeii. Pentru Crimeea, Rusia e gata să meargă pînă la capăt. Occidentul, condus de cuplul America – Anglia, crede că sancțiunile echivalente cu o ofensivă militară vor îngenunchea Rusia. Rusia va capitula fără condiții, ca Germania, în 1945, fără ca Occidentul să tragă un foc. Doar prin sancțiuni. Și dacă ești convins că Dușmanul e pe cale să capituleze, de ce să nu vrei capitulare fără condiții?.
Am ținut să prezint însă cele trei semne pentru optimiști.
Eu rămîn un pesimist. „ARTICOL PRELUAT CU ACORDUL AUTORULUI DE PE SITE-UL CRISTOIUBLOG.RO„
Fii primul care comentează