Destinul tragic al primului ambasador sovietic în România

Prin Librărie. La o distanță în timp substanțială ajung din nou la Librăria din Focșani. De cum intru mă îndrept spre tejghea pentru a oferi librăreselor o minge de fotbal. Dacă aș fi pe facebook, ar trebui să trântesc la finele aserțiunii un emoticon menit a dezvălui că vreau să stârnesc râsul.

Apropo de emoticoane.
Cele mai amuzante mi se par emoticoanele servite autorului pentru a dovedi că textul său a ajuns într-un punct ironic.
Cît de tare s-au chinuit clasicii să ne facă să râdem!
Vai de capul lui Gogol!
Vai de capul lui Caragiale!

Caragiale s-a crezut genial găsind expresia Curat murdar! Dacă ar fi scris pe Facebook, Caragiale ar fi pus la finele formulării un oval cu un zbenghi menit a desemna râsul cu gura până la urechi. Și n-ar mai fi avut nevoie de truda creionării anterioare a lui Pristanda. Destinatarii postării, cei care i-au dat likeuri, ar fi rîs îmboldiți de emoticon!

Să revin la mingea de fotbal.
Venisem de joi la Găgești pentru a-mi schimba roțile de vară în cele de iarnă. Cînd am sunat la Service, mi s-a spus că Volkswagenul meu a intrat în programul de corectare a programului de noxe, program adoptat de firmă după scandalul din America. Prin urmare, mi-au ținut mașina mai mult decât pentru schimbarea roților ca să-mi schimbe și softul. Pentru asta am beneficiat de mai multe bonusuri între care și o minge de fotbal dezumflată. O dați și dvs vreunui copil de pe uliță, ca să vă spargă geamurile. La Focșani, venise și frate-meu. Avem vreun copil pe uliță căruia să-i dăm o minge de fotbal? N-aveam nici un copil, cu atât mai puțin unul căruia să-i dăm o minge. Așa c-am dăruit mingea librăreselor. Sînt tinere, presupuse mame de copii care bat mingea, și orășence, locuind în blocuri din care e imposibil să lipsească vreun copil amator de mingi de fotbal. După momentul darului, am luat-o prin librărie. Am trecut în viteză pe la rafturile cu literatură. De mult nu mai cutez să cumpăr o carte de proză. Sunt prea bătrân pentru a avea două feluri de experiențe:

1. Cu o femeie nouă.
2. Cu o carte nouă.

*

Manuscrisele lui Iorga. Pentru revista Historia citesc în fine tot eseul academicianului Valeriu Pasat despre Mihail Ostrovski, primul ambasador sovietic la București. În măsura în care lectura control îmi permite, mă surprind următoarele amănunte despre un personaj absolut necunoscut pentru mine până acum:

• a) Greu de dibuit ce voiau cele două părți în anii carliști – Rusia și România – una de la alta. Eseul îmi confirmă un adevăr tipic țării noastre de babuini:
  România era folosită ca preș de care-și ștergeau ciubotele Marile Puteri în harța lor cu URSS.
  Carol al II-lea condiționează acordul cu Moscova de aprobarea Parisului. Care Paris va pica huruitor în 1940. România – sentinelă a lumii civilizate – era un slogan de pe plan intern născocit pentru a mai îndulci otrava posturii noastre de lachei ai Marilor Puteri. Ca și azi, de altfel.
• b) Valeriu Pasat susține că informația despre chiloții cucoanelor din vagoanele cu Tezaurul era o născocire a Curentului. Nu cred. Îi cred în stare pe cei din 1916 de transformare în Tezaur a chiloților metreselor.
• c) Nu știam că Nicolae Iorga își pusese în vagoanele de Tezaur manuscrisele. Ca să vezi Paranoia! De această Paranoia profită sovieticii cînd fac mare caz de restituirea, din Tezaur, a prețiosului scris de mînă.
• d) Mihail Ostrovski e arestat și judecat după întoarcerea la Moscova sub acuzația de depravare a Ambasadei URSS la București. Cea mai tare acuzație e însă asta: A contribuit la demisia ministerului Afacerilor Externe Nicolae Titulescu, amicul URSS, și prin asta a adus atingere intereselor rusești în România. Evident, dau acest titlu eseului și tai motto-ul din Ostrovski despre nevoia de a fi prieteni cu rușii. Asta mi-ar mai trebui pe vijelia asta antirusească!

*

Scriam pe 5 aprilie 2014. O soluție pentru ca PSD să arate minunat în sondaje: Baronii locali să fure și mai tare

Printre reclamele idioate – cele mai multe, în chip ciudat, la medicamente, de parcă folosirea lor ar depinde de gusturi și nu de nevoi – mă amuză teribil una despre efectele unui leac împotriva constipației. Personajele sunt două femei – femeile părând a suferi de chestia asta cu defecatul, în viziunea producătorilor de medicamente – amândouă proaste ca niște sobe. Una înfulecă de zor ciocolată. Cealaltă, amica, îi atrage atenția că suferă de constipație. Constipata îi răspunde veselă – mai ceva decât Ponta când vrea să fie grav – că ia medicamentul cu pricina și se simte minunat. Nu mai are constipație – se înțelege. Și arăți minunat! exclamă proasta ailaltă. Ori de câte ori aud reclama asta neroadă – se dă la Radio – îmi zic: Toate femeile sunt moarte să arate minunat, mai ales cele pe care Dumnezeu le-a pedepsit să arate ca dracu’. Se vede treaba că, potrivit reclamei, soluția la îndemîna unei femei care e ca o balercă fără dop, ca să arate minunat, e simplă. Se constipă. Atunci va fi obligată să ia medicamentul cu pricina și, gata, arată ca Fata Împăratului Roș. Sociologul de serviciu al PSD, Vasile Dâncu a susținut azi că anchetarea baronilor locali de către DNA duce la creșterea spectaculoasă a PSD în sondaje. Baronii locali sunt anchetați de DNA, pentru că n-au lăsat piatră pe piatră nefurată în județele-stat pe care le conduc. Soluția lui Vasile Dâncu pentru ca PSD să arate minunat în sondaje? Râtanii PSD să fure și mai tare. DNA le administrează medicamentul purgativ numit închisoarea și, atunci, PSD crește în sondaje!