Urmașii noștri vor plăti bilet ca să viziteze vilele corupților de azi?

Intrînd în sala de lectură a BAR, îmi amintesc că pe drum, zuruind valiza pe rotile și ducând în spate rucsacul de TeFeList, mi-am zis că e musai să:

1. Încep o dată și o dată rubrica Ziua prin care am trecut, înregistrare video a gândurilor stârnite de lumea prin care trec în fiecare zi. M-am săturat și eu de câte ori mi-am jurat c-o încep.
2. Continui postarea la rubrica Documente a unor fotografii de despre darea peste cap a presei noastre în decembrie 1989 pentru a fi într-un interval de câteva ore din ceaușiste iliesciste. Pentru asta am nevoie de Scânteia tineretului din 22 decembrie 1989 dimineața, cea cu Apărarea cuceririlor revoluționare ale poporului de acțiunile cercurilor diversioniste. Mă interesez la catedră dacă aș putea primi fără să mai fac fișă colecția din decembrie 1989 a Scânteii tineretului, diferită de colecția Tineretului liber. Da, o pot primi. În așteptarea ei merg la dulapul cu publicații rezervate (cele lăsate de cititori pentru a doua zi, pentru că ei pleacă în oraș), ca să caut ceva de fotografiat cu telefonul mobil. Dau de colecția ziarului Tribuna Hârlăului, indiscutabil, genul de publicație locală, scos de cineva care are ciudă pe altcineva, și rămas pe piață fie până când nu mai are bani, fie până când se împacă. Mă amuză textul programatic, din primul număr, pe care-l fotografiez:

„De ce apărem?
S-a mai făcut o încercare în această direcție, de a se scoate o gazetă periodică în orașul nostru.
Nu s-a putut continua cu aparițiunea fostei gazete, fiindcă «cinstea» n-a izbutit să-și facă loc, în drumul pe care cei de la fosta gazetă ni l-au croit.

De astă dată ne vom mărgini la puterile noastre și vom depune toate stăruințele ca începutul să fie încununat de succes.
Avem credința că opinia publică Hârlăuană își va da seama ce însemnează o tribună a Hârlăului și ne va sprijini.
Programul nostru de conducere va fi ca cinstea să triumfe, alungând cu înverșunare murdăriile și păcatele învechite și nărăvite ale unora.

Cu Dumnezeu înainte.
Tribuna Hârlăului.”

Lesne de dibuit aici legătura organică dintre presă și politică. Asemenea partidelor în debutul campaniei electorale, un ziar la prima apariție pe piață făgăduiește ca va fi biciul lui Dumnezeu în pedepsirea păcatelor învechite și mătura din ceruri în alungarea murdăriilor.

După-amiază, reîntorcându-mă în sală, chiar în prima bancă descopăr pe tipul care a rezervat Tribuna Hârlăului. Are deschis pe stativ, peste colecția ziarului America, pe cea a Tribunei Hârlăului. Ca de obicei, în astfel de împrejurări, mă opresc lângă respectivul cititor și-l întreb ce l-a apucat cu Tribuna Hârlăului. Zice că ne știm, că e de la tv sau că a lucrat la tv, nu-mi dau seama, c-a făcut un film despre Nae Ionescu, ale căror aventuri ale producției au legătură și cu mine. Ieșise scandalul cu emisiunea mea la Eugenia Vodă despre Zelea Codreanu și atunci ea l-a sunat de la Cluj că nu mai dă interviu.

De ce se uită peste Tribuna Hârlăului?
E din Hârlău și a fost curios să vadă ce-i cu publicația asta. Îmi confirmă că e o publicație iorghistă, antisemită la modul blînd al lui Nicolae Iorga și că proprietar e unul Breazu, care ținea în Hârlău și o librărie.

*

Scriam pe 22 aprilie 2014. Peste sute de ani mii de oameni vor plăti bilet ca să viziteze vilele corupților noștri de azi?!

Sincer să fiu, am nimerit la Villa Farnesina din Roma absolut întâmplător. Căutam în Trastevere Casa della Fornarina, unde locuise fiica brutarului, Margherita, iubita lui Rafael. Am găsit-o până la urmă sau, mă rog, cred că am găsit-o, dat fiind că nici o placă nu desemnează fosta brutărie de la numărul 20, Via di Santa Dorotea. Mai întâi însă am ajuns la Villa Farnesina, înșelat de indicatoarele care țineau să precizeze: Cu fresce de Rafael. Mă voi fi gândit, în prostia mea, că Rafael i-a trântit brutarului niscaiva fresce de patrimoniu numai și numai pentru că era amorezat de fiică-sa. Villa Farnesina poartă acest nume de la ultimul proprietar, cardinalul Alessandro Farnese, care a cumpărat-o în 1577. Ea a aparținut până la moarte bogătașului Agostino Chigi, trăitor între 1466-1520. Între 1508-1512, Agostino Chigi își face pe malul Tibrului o vilă somptuoasă. Printre cei plătiți să realizeze frescele interioare se numără și Rafael. În fresca din Loggia di Psyhe poate fi văzută, drept Psyhe, metresa lui Agostino Chigi, venețiana Francesca Ordaschi. Azi, mii de turiști plătesc bilet pentru a putea vedea frescele lui Rafael. Nu e prima dată când dau în străinătate peste vile, palate ale unor bogătași de pe vremuri devenite azi, prin operele de artă conținute, obiective turistice. Nu cred că Agostino Chigi, care dădea în grădina din jurul vilei petreceri faimoase, și-a cîștigat pe căi totalmente cinstite banii din care a ridicat vila. Spre deosebire de pești, pe care Iisus i-a înmulțit în chip cinstit, chiar dacă miraculos, banii se înmulțesc în chip necinstit. În România postdecembristă, din banii obținuți în chip necinstit, îmbogățiții tranziției și-au trântit vile mărețe, unele întrecând-o pe cea a lui Agostino Chigi. Te pomenești că peste sute de ani sau poate chiar numai peste decenii mii de oameni vor plăti bilet ca să viziteze vilele corupților noștri de azi!