Sunt ani de zile de când am atras insistent atenția asupra faptului că
românii sunt furați la facturile de energie prin complicitatea ministrului de
resort din acea vreme, Virgil Popescu. Acum, în fine, în urma unei
minuțioase investigații, Curtea de Conturi a descoperit o fraudă de șapte
miliarde de lei, comisă în 2022. În mod normal trebuie să urmeze de îndată
o anchetă penală. Iar pe urma banilor vor trebui descoperiți toți complicii
lui Virgil Popescu. În jos, pe orizontală și pe verticală.
Frauda de șapte miliarde de lei, făcută în plină criză și direct pe seama
cetățenilor României, este doar ce s-a descoperit. Ce nu s-a descoperit
încă, nu se pune. Să facem deci o analiză până una alta exclusiv în baza
constatărilor Curții de Conturi. În esență, această sumă colosală de bani a
fost prăduită prin subvenționarea furnizorilor de energie, sub forma unor
compensări acordate de stat în schimbul menținerii costurilor în anumite
limite. Curtea de Conturi a descoperit și dovedit faptul că s-au acordat
compensări sub semnătura lui Virgil Popescu, în calitatea sa de ministru al
Energiei, unor furnizori care nu aveau acest drept. Acestora le-a fost pusă
la dispoziție din senin o adevărată mină de aur. Dar nu chiar din senin.
S-a scris mult în România despre „băieții deștepți din Energie”, au fost date
în acest sens exemple concludente, dar nu s-a făcut nimic pentru curmarea
acestei stări de lucruri, care mută practic bani din buzunarul fiecărui
cetățean în portofelul de aur al câtorva chivernisiți. Acest mecanism a fost
creat prin utilizarea cu rea credință, frauduloasă, a unei recomandări altfel
corecte a Uniunii Europene. În România, ca și în alte state, energia
electrică este furnizată de mai mulți producători. Există energie hidro,
există energie produsă de centralele atomice, exista și încă mai există
parțial energie pe cărbune, pe gaze, energie eoliană și, mai nou, energie
bazată pe utilizarea panourilor fotovoltaice. Aceste forme de energie au
costuri de producție diferite și, firește, fiecare cetățean, în mod clar ar fi
interesat să achiziționeze doar energia cea mai ieftină. Ceea ce nu este
posibil. Și atunci furnizarea de energie funcționează în baza unor coșuri în
care este pusă energia în mod proporțional de la toți producătorii și apoi
vândută populației și altor consumatori la prețul mediu rezultat. Ei bine, de
toată această operație nu se ocupă statul, ci o serie întreagă de
intermediari necontrolați de nimeni, pe care presa i-a numit „băieții
deștepți din Energie”. Pentru a deveni „băiat deștept”, e necesar să dispui
de un computer, de un soft, de un personal alcătuit din doi-trei funcționari,
dar, în primul și în primul rând, de relații sus puse. Pentru că nu oricine
poate deține cheia seifului cu comori. „Băieții deștepți din Energie” nu sunt
prea numeroși, în schimb cei mai mulți dintre ei sunt invizibili. Cu câteva
excepții, pe care presa de altfel le-a devoalat, personaje care trăiesc la
vedere în cele mai scumpe locații din lume și fac cheltuieli exorbitante nu
numai pentru ei înșiși, ci și pentru protectorii lor din politică, din serviciile
secrete, din justiție și așa mai departe. Sunt „băieți deștepți” care
raportează câștiguri zilnice – atenție zilnice, nu e nicio greșeală – de sute
de mii de euro. Câștiguri curate, dintr-o operațiune murdară.
Modul în care în România este organizat acest jaf, care până la urmă este
suportat de cetățeni, presupune de fiecare dată existența unui grup
criminal organizat, în baza unor acte și fapte de mare corupție răsplătite
din belșug.
În esență, Virgil Popescu, unul dintre fruntașii Partidului Național Liberal,
înșurubat la conducerea Ministerului Energiei și menținut acolo în ciuda
valului de critici justificate pe care le-a generat, s-a ocupat cu ingineria
descrisă mai sus. Este evident că a luat șpagă din belșug, numai că acest
lucru nu mai poate fi dovedit de Curtea de Conturi, pentru că urmărirea
banilor negri nu intră în competențele respectivei instituții. Este evident că
la rândul lui a împărțit o parte din pradă cu cei care l-au protejat de la
nivelul conducerii partidului și statului nostru de drept. Numai că nici
demantelarea acestor relații nu intră în atribuțiile Curții de Conturi. Și nici
modul în care, pe tot felul de canale obscure, au circulat sumele colosale
de bani pe care până la urmă le-am plătit noi toți.
Este motivul pentru care e necesar să intre pe fir procurorii, cei care până
în prezent au fost legați la ochi și s-au făcut că nu cunosc dezvăluirile
furnizate de presă sau chiar de către unii oameni politici, care s-au
manifestat în raport cu acest jaf, inclusiv sub forma unor interpelări
parlamentare. Acum mingea este la vedere, în curtea procurorilor. Nu au
altceva de făcut decât să ia urma banilor. Și nu au de cercetat decât un
număr relativ mic de „băieți deștepți” și pe cei care i-au protejat.
Fii primul care comentează