Va avea loc nu mai târziu decât mâine. Între doi protagoniști care folosesc
tehnici de luptă total diferite. Și extrem de dure. Doi oameni politici de la
vârful lumii, Kamala Harris și Donald Trump, care aleargă periculos pe
crestele unei furtuni scăpate complet de sub control. Va fi ultima
confruntare, după care institutele de profil vor trage linie și ne vor anunța
anticipat câștigătorul.
Despre divizarea populației de alegători din Statele Unite s-a vorbit mereu
în preajma alegerilor prezidențiale. Iar pericolul semnalat s-a întemeiat de
fiecare dată pe diferențele accentuate dintre alegătorii republicani și cei
democrați. Aparent, nu se întâmplă nimic nou în acest an. În realitate însă,
Statele Unite se cutremură sub aspect electoral, așa cum nu s-a mai
întâmplat niciodată, cel puțin începând de la al Doilea Război Mondial. Se
deschid acum răni, care nu se vor putea vindeca decât prin sacrificii imense
și printr-o reformă profundă a statului. Și, atât cât înțeleg eu de la distanță,
voi încerca să explic de ce.
Democrații, pentru a rămâne pe val, pentru a gestiona pe o durată mai
mare de timp Casa Albă, Departamentul de Stat și justiția, s-au transformat
în progresiști. Iar progresiștii în neomarxiști. Ei au aplicat o operație
chirurgicală, probabil ireversibilă, asupra întregii societăți. Deschizând
granițele, primind și chiar atrăgând emigranți cu toptanul, subvenționându-i
într-o manieră încă nemaiîntâlnită pentru a-i face dependenți de
administrația democrată, pentru a schimba cu ajutorul lor raportul electoral
de forțe, rând pe rând administrațiile democrate au creat o teribilă masă de
manevră, ale cărei costuri sunt zilnic achitate de cei care muncesc, de cei
care produc, de cei care au pus în mișcare motoarele economiei făcând
profituri. Cei subvenționați, din ce în ce mai mulți, cărora cu multă lejeritate
le-a fost acordat dreptul de vot, schimbă, cum este și firesc, raporturile de
forțe în plan electoral în favoarea democraților. Și astfel nemunca este
promovată în defavoarea muncii. Iar falsul egalitarism, confundat cu
democrația de tip progresist, generează o construcție politică care poate
sfârși într-un mod similar în care s-au sfârșit, rând pe rând, regimurile
comuniste. Într-o singură generație, am trăit ca să văd cum modelul
capitalismului modern se transformă, sub aparența progresismului, într-o
societate de tip regresiv. Cu impact asupra întregii lumi occidentale.
Mai este o singură zi până la probabil singura și ultima dezbatere electorală
între Donald Trump și Kamala Harris. Oponenta lui Trump se pregătește
intens împreună cu o întreagă echipă de consultanți pentru a-și asigura
succesul într-o dezbatere care va fi măsurată de toate institutele de profil
din lume. Jucând total atipic, așa cum de altfel ne-a obișnuit, Donald
Trump lasă impresia că nu are niciun plan secret pregătit pentru această
bătălie și își etalează cu un curaj aproape nebunesc toate cărțile pe care le
va arunca în joc. Iar acestea nu sunt prea multe. Îi amenință cu
închisoarea pe toți cei „implicați într-o competiție lipsită de scrupule” în
aceste alegeri. Dacă va ajunge președinte, spune el, îi va urmări prin
puterea legii pe adversarii săi politici, care vor fi „condamnați la închisoare
pe termen lung”. Va face în așa fel încât „să nu se mai repete depravarea
justiției”. Iar expunerea legală îi va viza nu numai pe actorii politici din
tabăra democrată, ci și pe avocați, pe alegătorii ilegali, pe funcționarii
electorali corupți. Iar ceilalți, cei neidentificați cu democrații, vor beneficia
de grațieri din prima zi. Să recunoaștem că toate acestea sunt enunțuri cel
puțin șocante, care prefigurează o strategie care are la bază principiul
„totul sau nimic”.
Dincolo de comportamentul atât de diferit al celor doi candidați, semnale
care sunt analizate pe ultima sută de metri indică mari diferențe în ceea ce
privește maniera în care se aliniază cele două tabere. Democrații au strâns
rândurile și par a fi mai uniți decât oricând. La fel se întâmplă și cu întreaga
administrație aflată sub controlul acestora. În timp ce republicanii lasă
impresia că se pregătesc în mod haotic pentru mega-confruntarea care
urmează.
Mi-e teamă, întrucât eu unul mă declar un adversar al progresismului de tip
neomarxist, că în cea mai mare putere de pe planetă, acolo unde există
ceea ce numim America profundă, democrația scapă de sub control. Și se
transformă sub ochii noștri în altceva. În ce anume? Vom ști după ce are
loc faimoasa dezbatere și analiștii politici vor fi capabili să tragă o linie și să
anticipeze rezultatul final al alegerilor.
Fii primul care comentează