La cald, fără să urmăresc până în acest moment rezultatul sondajelor
efectuate, mă grăbesc să trag primele concluzii privind dezbaterea dintre
Kamala Harris și Donald Trump urmărită azi noapte, ora României, pe
întreg mapamondul. Declarându-mă în mod fățiș contra progresiștilor, care
de fapt sunt neomarxiști și au devenit în bună măsură neocomuniști, mi-am
pus mari speranțe în prestația lui Donald Trump. Cu atât mai mult cu cât
acesta vine dintr-o poziție avantajoasă după un întreg ciclu în care a stat în
opoziție și a putut observa gravele erori comise de tandemul Biden-Harris.
Dar nu întotdeauna cel care vine din spate reușește să ajungă în față.
Până în acest moment, se știe că această dezbatere, organizată în Statele
Unite în seara zilei de ieri și pe care în România am putut-o viziona
începând de la 4 dimineața, este prima și ultima la care au convenit cei doi
candidați. Se pare că ceva s-a schimbat, întrucât după încheierea
transmisiei în direct Kamala Harris a declarat că mai dorește o dezbatere,
în timp ce Donald Trump a afirmat că, întrucât a învins, nu mai socotește
necesară încă o confruntare. Rămâne de văzut. Dar, până una alta,
concluzia mea este cea pe care am consemnat-o în titlu.
Donald Trump a venit dintr-o poziție avantajoasă. A avut timp un întreg
ciclu prezidențial să monitorizeze împreună cu specialiștii în diverse domenii
pe care-i are în echipă, toate contraperformanțele administrației Biden-
Harris. Să identifice cauzele acestor contraperformanțe, consecințele
acestora asupra Americii și lumii întregi și să construiască soluții care să
facă parte din propriul program prezidențial. Din această perspectivă, în
mod regretabil, Donald Trump, în loc să se plaseze în ofensivă, în loc să
calce literalmente în picioare capitol cu capitol prestația Casei Albe, a
administrației de stat și a celorlalte instituții guvernamentale, a căzut în
capcana întinsă de Kamala Harris în complicitate cu cei doi prezentatori
„imparțiali” ai televiziunii. A acceptat nici mai mult nici mai puțin decât să
intre în jocul acesteia și să încerce să explice diversele fapte și acte juridice
săvârșite în propria administrație și pe care Kamala Harris le-a scos cu
obstinație și cu zâmbetul pe buze în evidență. Pierzându-se în explicații,
Donald Trump a ratat ofensiva la care eu unul mă așteptam.
Ar fi avut ocazia să-i vorbească Americii și lumii întregi cu subiect și
predicat despre consecințele nefaste ale neomarxismului practicat de
administrația Biden, continuatoare a neomarxismului practicat anterior de
administrațiile Obama și Clinton. Mă așteptam să se refere în mod insistent
măcar la deosebirea fundamentală dintre democrații de azi și republicanii
de ieri, de azi și de mâine în ceea ce privește stimularea și taxarea muncii
și performanței. Pentru că aici este cheia modului în care America s-a rupt
în două. Neomarxiștii, nu atât din convingere, cât din motive electorale, au
decis să-și consacre eforturile păturilor aparent defavorizate ale societății,
respectiv celor care fie nu muncesc și nu obțin venituri prin muncă, fie
muncesc și obțin venituri foarte mici, întrucât nu sunt performanți. Iar
politica democraților a fost aceea de a transfera o parte însemnată din
venituri, aparent sub forma unui ajutor, pentru susținerea acestor cetățeni
ai Statelor Unite, care din nefericire au devenit din ce în ce mai numeroși.
Iar sumele necesare îndeplinirii acestui obiectiv au fost practic estorcate
prin fel de fel de impozite și taxe de la cetățenii performanți, simpli
angajați, dar cu venituri pe bună dreptate mai mari, precum și din profitul
societăților comerciale. O primă consecință negativă a fost încetinirea
ritmului de creștere al economiei americane și mărirea masei de cetățeni
finanțați pentru nemuncă. Evident că acest lucru a condus la inflație.
Trump ar fi trebuit să insiste asupra acestei teme, care constituie principala
vulnerabilitate a administrației americane, și să demonstreze cu cifre cum
democrații au urmărit să obțină în acest fel, ca o consecință a pomenilor,
cât mai multe voturi. Și, legat de acest fenomen, ar fi trebuit să o toace
mărunt pe Kamala Harris legat de modul cu totul și cu totul iresponsabil în
care ea, în echipă cu Joe Biden, a încurajat migrația legală și migrația
ilegală. Plus-minus, sunt circa 20 de milioane de persoane care au trecut
ilegal frontiera în Statele Unite, unii pur și simplu infractori, iar unei părți
dintre aceștia, cu mare ușurință, li s-a acordat dreptul de vot, în timp ce
cealaltă parte a devenit o masă de manevră a democraților, care oricând
poate fi scoasă în stradă.
Asemenea politici s-au extins și în sănătate, dar Donald Trump nu a știut
cum să vorbească despre zonele vulnerabile ale programului Obama Care,
program care urmărește de asemenea în mod disimulat atragerea de voturi
pentru democrați.
Și alte rateuri la fel de semnificative au existat în ceea ce privește politica
externă. În afară de eforturile pe care le-a făcut în timpul administrației
sale, în bună parte încununate de succes, de taxare a importurilor, în
special a celor din China și de taxare a statelor Uniunii Europene mai ales
în ceea ce privește politica de înarmare, Donald Trump a omis să insiste
asupra consecințelor negative ale actualelor politici practicate de
administrația Statelor Unite.
Cât privește cele două zone de conflict cald din Europa și din Orientul
Apropiat, din nou Donald Trump a fost evaziv și nu a reușit să contureze
scenariile prin care, dacă va veni la Casa Albă, va rezolva aceste probleme
și nici nu a exploatat în mod argumentat gravele erori comise de
administrația Biden-Harris.
Acum sunt curios să aflu ce spun sondajele efectuate la capătul acestei
dezbateri. Cum stau în cursa pentru Casa Albă în acest moment cei doi
candidați. Și să-mi explic de ce Trump nu mai vrea a doua confruntare, în
timp ce, pe neașteptate, Harris o solicită.
Fii primul care comentează