Despre consecințele revenirii lui Donald Trump la Casa Albă

Despre consecințele revenirii lui Donald Trump la Casa Albă
A cam câștigat. Rezultatele pe care le-a obținut până acum nu mai pot fi
practic răsturnate. În consecință, Donald Trump va reveni la Casa Albă.
Desigur, după încheierea mandatului lui Biden. Despre consecințele în plan
intern se vor pronunța cei mai importanți analiști de peste ocean. În ceea
ce mă privește, îmi voi exprima mai jos opiniile asupra consecințelor în plan
extern, de dinainte și de după instalarea lui Trump la Casa Albă și firește
despre efectele asupra României în general și a alegerilor parlamentare și
prezidențiale în special.
Statele Unite au ratat scenariul prin care la Casa Albă urma să se instaleze
pentru prima dată în istorie o femeie. În schimb, se va instala primul om
politic condamnat penal, care își va acorda desigur o grațiere. Ceea ce nu
se va întâmpla, așa cum era preconizat, și în cazul lui Hunter Biden, aflat și
el în pragul unei condamnări penale. Înainte de a intra în detalii legate de
efectele externe pe care Donald Trump le generează începând din această
dimineață în întreaga lume și mai ales despre deciziile pe care le va lua
după preluarea mandatului, nu pot să nu remarc cu satisfacție că, într-un
interval foarte scurt de timp, am câștigat al treilea pariu. Desigur, sunt
pariuri virtuale, dar pe care am avut îndrăzneala, pe care unii au taxat-o
drept nesăbuință, de a le anunța public. Și în toate cele trei pariuri –
succesul referendumului din Republica Moldova, victoria Maiei Sandu și
acum victoria lui Donald Trump și a republicanilor, care au câștigat și
Senatul Statelor Unite, toate pe muchie de cuțit – mi-am dorit și am făcut
public acest lucru să câștige cine a câștigat. Îmi mai rămâne ultimul pariu
legat de parlamentarele și prezidențialele din România. În legătură cu care
prognozez încă de astăzi că victoria lui Donald Trump va juca un rol extrem
de important, dacă nu care cumva decisiv.
Israelienii și Netanyahu însuși au toate motivele să sară în sus de bucurie
aflând că Donald Trump va reveni la Casa Albă. Pentru că este de
notorietate faptul că acesta este decis să meargă până la capăt pentru
apărarea statului Israel și asigurarea unei riposte extrem de dure în cazul în
care acest stat va fi supus unei riposte sângeroase din partea Iranului. În
această privință, Teheranul are toate motivele să se gândească de o sută
de ori înainte de a dezlănțui un nou atac împotriva Israelului. Mâinile lui
Netanyahu sunt, începând din această noapte, total dezlegate, astfel încât
el are toate șansele să le aplice ultimele lovituri nimicitoare teroriștilor
Hamas, precum și insurgenților Hezbollah, care acționează în Liban,
finanțați fiind până în prezent de Teheran.

O altă consecință importantă în plan extern va fi îndeplinirea unuia dintre
cele mai importante angajamente electorale asumate de Donald Trump și
anume instituirea unor măsuri de protecționism comercial, în special în
ceea ce privește mărfurile furnizate de China, dar și în raport cu economiile
celor mai puternice state din Uniunea Europeană. În legătură cu China,
Donald Trump se va așeza la masa negocierilor cu puternicul lider de la
Beijing, Xi Jinping, și împreună vor stabili care vor fi direcțiile de cooperare
economică și politică dintre cele două state și care vor fi liniile roșii peste
care nici Statele Unite și nici China nu vor trebui să treacă.
În ceea ce privește războiul din Ucraina, Donald Trump s-a angajat ca de
îndată să-i pună capăt, apoi, reluând tema, și-a dat un termen de 24 de
ore și, în fine, menținând miza, s-a referit la 48 de ore. Aceste termene,
care au surprins pe toată lumea, sunt desigur simbolice și fac parte din
retorica specifică a lui Donald Trump. Pacea în Ucraina nu se va realiza,
indiferent de voința politică a Washingtonului, bătând pur și simplu din
palme sau lovind cu pumnul în masă. Dar Putin știe cât se poate de clar că,
într-un fel sau altul, trebuie să pună capăt războiului pe care l-a declanșat.
Iar liderul de la Kiev, Volodimir Zelenski, la rândul său trebuie să afle că
viața este cinică, iar pacea nu poate fi realizată uneori decât prin
compromisuri dureroase. De altfel, am sentimentul că zilele acestuia în
politică sunt numărate. Tic-tacul se aude discret și se va auzi din ce în ce
mai tare din direcția staff-ului lui Donald Trump.
Se va schimba cu certitudine și politica NATO, unde – nu e un secret
pentru nimeni – Statele Unite reprezintă vioara întâia. Evident nu se pune
problema desființării NATO, așa cum au încercat să prevestească adversarii
lui Donald Trump. În schimb, se va schimba din temelii modul în care
această alianță se finanțează, pe de-o parte, și modul în care acționează pe
mapamond, pe de altă parte. Casa Albă, odată cu administrația Trump, va
institui reguli ferme extrem de severe, în special în ceea ce privește statele
din Uniunea Europeană, care s-au obișnuit – un obicei foarte rău – ca
apărarea să le fie finanțată de contribuabilii americani. Acest lucru nu va
continua. Statele NATO vor trebui să strângă cureaua și fondurile necesare
pentru a-și forma o puternică armată colectivă. Și fiindcă vorbim despre
Europa, este limpede că, după venirea lui Donald Trump la Casa Albă, dacă
nu cumva chiar mai devreme, politica implementată de Comisia Europeană
va trebui să se schimbe radical. Progresiștii, neomarxiștii vor fi siliți să facă
pasul înapoi, iar statele care promovează suveranitatea națională și care

luptă împotriva globalismului, cum sunt de exemplu Polonia și Ungaria, vor
fi încurajate să promoveze și să extindă asemenea politici.
În ceea ce privește România, rezultatul, care nu mai poate fi răsturnat, al
alegerilor din Statele Unite, va scurtcircuita și va influența poate decisiv
chiar și cele două campanii electorale, cea parlamentară și cea
prezidențială. Bag de pe acum mâna în foc că, indiferent de inerțiile care
vor marca încă o vreme activitatea Departamentului de Stat și a serviciilor
secrete, forța suveraniștilor de la București va fi alimentată, în orice caz în
plan psihologic, și de exemplul pe care l-au dat alegătorii din Statele Unite.
Dacă unii se temeau, până ieri-alaltăieri, că Statele Unite vor interveni
masiv în desemnarea viitorului președinte al României, urmând să facă
eforturi uriașe pentru promovarea generalului cu patru stele Nicolae Ciucă,
mai întâi în al doilea tur de scrutin și apoi chiar în calitate de viitor
președinte, astăzi nu mai au niciun motiv să-și imagineze că de la
Washington va veni vreun semnal care ar încuraja, ar promova sau chiar ar
regiza o falsificare grosolană și brutală a alegerilor. Poziția lui Marcel
Ciolacu se consolidează tocmai fiindcă politica promovată de el a fost mai
nuanțată în comparație cu talibanismul liberal, dar se consolidează și șansa
lui George Simion de a se bate cu președintele PSD în al doilea tur de
scrutin. În felul acesta, s-ar putea echilibra și raportul de forțe din viitorul
Parlament, în măsura în care AUR va obține mai multe locuri, iar PNL,
înainte de a-și dizolva propria conducere, mult mai puține locuri decât a
preconizat.
Și închei exprimându-mi convingerea, în pofida celor care vedeau lucrurile
în negru, că niciuna dintre bazele militare americane din România sau din
Polonia nu va fi retrasă în viitorul previzibil.