Politicienii cu nasul lung
Călin Georgescu este atât de periculos pentru sistem încât, în scopul
scoaterii lui din joc, bateria celor nouă judecători ai Curții Constituționale,
care nu îndeplinesc criteriile prevăzute de Legea Fundamentală pentru a
lucra în această instituție și cu complicitatea lui Klaus Iohannis au dat
literalmente o lovitură de stat. Și în continuare este periculos, atâta timp
cât autoritățile nu au identificat încă o soluție pentru scoaterea lui definitivă
din joc. Ca dovadă, liderii partidelor care s-au porcăit în ultimul hal pe
parcursul unui întreg deceniu, iată, încearcă să se coalizeze pentru a veni
cu un candidat comun. O situație extrem de complicată, în care o minciună
mică poate răsturna carul mare. La ce mă refer?
Călin Georgescu a fost votat masiv de românii din țară și de românii din
străinătate și a fost susținut de o serie întreagă de jurnaliști și reprezentanți
ai societății civile, pentru că s-a comportat ca un personaj diferit de ceilalți
politicieni de care oamenii s-au săturat până peste cap. Imediat după
aflarea rezultatelor primului tur al prezidențialelor, reprezentanții partidelor
politice au declarat că au înțeles ce anume i-a deranjat atât de mult pe
cetățeni și că vor face pasul înapoi. Au mințit. Nu au înțeles nimic. În
schimb și domnul Călin Georgescu și-a dat cu mâna peste degete. A mințit.
Și a fost prins cu minciuna. Horațiu Potra, un personaj despre care până de
curând mai nimeni nu a știut nimic, de ocupație mercenar și simpatizant al
lui Călin Georgescu, a fost supus unor percheziții, unor anchete
amănunțite, autoritățile încercând din răsputeri, desigur la comandă, să
demonstreze că lovitura de stat era în altă parte. Că de fapt domnul Călin
Georgescu, împreună cu acest Potra și cu un prezumtiv grup criminal
organizat plănuiau să ia cu asalt sediile unor instituții, să recurgă la violențe
extreme împotriva manifestanților anti-Georgescu, să tulbure pacea și
echilibrul în cel mai stabil stat din Europa de Est, în scopul de a netezi
drumul către Palatul Cotroceni al unui candidat prezidențial cu imagine de
marțian. Dar întrebat fiind de jurnaliști legat de asocierea sa cu Potra, Călin
Georgescu a declarat senin că nu-l cunoaște. Că în mod categoric nu l-a
întâlnit niciodată. Cum era de așteptat, după modelul de succes Geoană-
Vântu, instantaneu au ieșit la iveală dovezile care demonstrează contrariul.
Anca Alexandrescu, jurnalista care l-a susținut și îl susține în continuare în
mod voluntar și energic, i-a întins o mână de ajutor și l-a confruntat în
repetate rânduri cu realitatea, în tentativa de a-l determina să spună
adevărul. Dar Georgescu nu s-a lăsat. După ce a fost pus față în față cu
imaginile fotografice, obținute în trecut de urmăritorii săi, a recunoscut că l-
ar fi întâlnit pe Potra în urmă cu patru ani. Anca Alexandrescu a insistat, iar
cei patru ani s-au făcut doi. Domnul Călin Georgescu s-a făcut prin acest
incident literalmente de râs. Reiese faptul că nu este prea diferit de ceilalți
politicieni mincinoși cu care s-a pricopsit România. Și va avea cu certitudine
mult de pierdut. Dovadă, persoanele care îmi transmit mesaje și care în
prezent nu mai sunt decise să-l susțină pe Călin Georgescu.
Pornind de la acest incident aparent obscur, să încercăm să închidem
cercul. Primul și cel mai mare mincinos din istoria recentă a poporului
român a fost Ion Iliescu, care nu a recunoscut nici în ruptul capului că, în
timpul studenției sale la Moscova, a fost racolat de KGB. Acest fapt
deosebit de grav a fost confirmat de o decizie definitivă a Curții de Apel. Și-
a învățat totuși într-un fel lecția. Pentru că ceva mai târziu, când am
generat „scandalul firul roșu”, dezvăluind faptul că instituția prezidențială,
ca de altfel și Ministerul de Externe „beneficiau” de o legătură telefonică cu
Kremlinul, același Ion Iliescu, pentru a nu se mai frige odată, a admis senin
evidența. Din păcate pentru el, nu și Teodor Meleșcanu, care a ținut-o
puia-gaia că nu și nu și care astfel într-o singură săptămână a pierdut
aproape toate cele 17 procente de favorabilitate pe care le obținuse pentru
partidul său, APR. Un alt mincinos notoriu care s-a compromis definitiv a
fost Traian Băsescu, care a negat cu obstinație și în ciuda numeroaselor
probe faptul că a fost colaborator al Securității ca poliție politică. S-a
compromis în mod asemănător și „Dottore”, respectiv Victor Ponta, legat
de fapte dovedite din trecutul său de colaborator al Serviciului de Informații
Externe. Mai recent și fără a epuiza nici pe departe lista, au fost prinși cu
minciuna Elena Lasconi, legat de studiile ei, generalul cu patru stele Nicolae
Ciucă, „eroul din Nassiriyah”, Marcel Ciolacu, vezi călătoriile sale în
străinătate în aeronave de lux pe banii altora și chitanțele care nu au mai
apărut niciodată.
Așadar și din nefericire mulți dintre politicienii care ne-au condus, ne
conduc și intenționează să ne mai conducă sunt mincinoși dovediți. Călin
Georgescu ne-a prezentat, iată, o primă dovadă că nu e diferit de ceilalți.
Cu atât mai mult cu cât suntem silii să luăm în calcul și ciudata sa
declarație de avere, ca de altfel și asigurările pe care ni le-a dat în mod
repetat și pentru care a și semnat, cum că cheltuielile sale în campanie
sunt zero.
Norocul lui, care însă s-ar putea transforma într-un mare ghinion, este că
autorii loviturii de stat, prin anularea și amânarea alegerilor prezidențiale,
ne-au oferit timpul necesar de a cerceta și de a afla mai multe despre
biografia acestui meteorit, care până mai ieri părea total diferit de ceilalți
competitori.
Fii primul care comentează