
Extrem de insistent în ultima vreme, și chiar de către înalți oficiali europeni și americani, este
acreditată ideea că eliminarea pe căi anticonstituționale din cursă a unui candidat prezidențial a
fost experimentată în România și, fiindcă a avut succes, a fost exportată și în alte state
europene. Aparent, afirmația este corectă. Numai că lucrurile nu stau așa.
Cel mai recent eveniment de acest fel s-a petrecut în Franța, stat din care noi am preluat,
începând din 1990, principalele prevederi constituționale și mecanisme în baza cărora am
încercat să edificăm statul modern român de tip occidental. Anterior, tot din Franța, am preluat
principalele prevederi ale codurilor civil, penal, de procedură civilă și de procedură penală. Am
putea să acordăm credit aserțiunii conform căreia Marine Le Pen a fost scoasă din cursa
prezidențială în mod samavolnic pe model românesc pentru ca Emmanuel Macron să
primească încă o dată undă verde. Numai că lucrurile nu se potrivesc în partea lor esențială. În
timp ce împotriva lui Călin Georgescu nu există nicio hotărâre judecătorească, fie ea și
nedefinitivă, de natură să-l pedepsească penal pentru vreo faptă în dezacord cu legea, și cu
atât mai puțin nu există decizie judecătorească care să-i interzică dreptul de a candida la
prezidențiale, în cazul doamnei Marine Le Pen există o asemenea condamnare, inclusiv o
interdicție judecătorească de a candida. Cei care au studiat dosarul penal al acesteia au ajuns
la concluzia că probele pentru condamnarea ei sunt insuficiente, sunt subțiri, nu se susțin și, în
consecință, doamna Marine Le Pen este victima unui abuz. Numai că între abuzul de la
București și abuzul de la Paris, legăturile pe care o serie întreagă de comentatori de presă și
politicieni le fac sunt forțate. Și, de fapt, nu România constituie laboratorul în care este
experimentat un asemenea abuz, despre care se spune că ar putea fi extrapolat și în Germania
și în alte state europene, ci experimentul s-a produs în cu totul altă parte.
Adevăratul experiment, care parțial a fost încununat de succes, a avut loc de cealaltă parte a
oceanului, în Statele Unite. Și în urmă cu ceva vreme. Atunci când, împotriva lui Donald Trump,
au fost montate o serie întreagă de acuzații foarte asemănătoare cu cele care ulterior au fost
puse în cârca lui Călin Georgescu. Și anume că Donald Trump ar fi fost finanțat în campania sa
electorală de Kremlin, că este la mâna lui Vladimir Putin, că există probe concludente în acest
sens împotriva lui și chiar mai mult, că ar fi fost șantajat de ruși atât ca urmare a finanțărilor pe
care le-ar fi primit, cât și pentru că ar fi căzut în plasa așa-numitei „capcane cu miere”. Este
denumirea în spatele căreia se ascunde o practică de succes a serviciilor secrete ale Federației
Ruse, capcanele cu miere fiind persoane de sex feminin extrem de atrăgătoare și instruite să-i
atragă în mrejele lor pe politicienii și oamenii de afaceri străini. Au trecut ani de zile și
asemenea probe împotriva lui Donald Trump nu au ieșit la lumină. Mai mult, există indicii extrem
de rezonabile, și în acest sens s-au deschis la Washington dosare de cercetare penală,
conform cărora oameni ai serviciilor secrete de la Washington, respectiv FBI și CIA, au furnizat
indicii prezentându-le drept probe, care de fapt erau pure invenții în scopul de a-l compromite în
timpul primului mandat pe președintele Donald Trump și de a-l compromite în continuare pe
parcursul cursei prezidențiale pentru cel de-al doilea mandat. Sub aspectul influențării opiniei
publice cel puțin, asemenea făcături și-au atins obiectivul și nu a lipsit mult pentru ca dosarele
penale construite în baza acestor făcături împotriva lui Donald Trump să-și producă și ele
efectul. În definitiv, acesta a fost în mai multe situații la un pas de a fi condamnat.
Așadar, la fel cum lumina vine de la răsărit, întunericul, în acest caz, a venit în România de la
Washington. Și, după ce în România lovitura de stat s-a săvârșit cu succes, iar Călin Georgescu
a fost scos din cursă după ce, în prealabil, au fost anulate alegerile, această mizerie se propagă
și în Europa. În Franța a avut succes. Dar, încă o dată, cu precizarea că acolo este totuși vorba
de o condamnare penală, fie ea și discutabilă.
Fii primul care comentează