Mai era puțin și marea dezbatere de la TVR ar fi arătat ca o ședință de partid sau ca o dezbatere organizată de SNSPA sau de SRI.
Morgă, disciplină, principii, reguli, ordine, preocupare exagerată pentru o aparentă independență editorială, tragere la sorți a ordinii, a întrebărilor, a jurnaliștilor, cronometrare ca la Parlament, altfel, intervin amenințările că „se taie microfonul”. Dacă emoțiile și ambițiile, umorile și exasperarea celor zece n-ar fi explodat de cîteva ori, dezbaterea de la TVR n-ar fi spus mare lucru despre problemele României. La un moment dat, chiar părea că a fost concepută pentru o siropăreală politică și pentru a nu lăsa să iasă la iveală nici o mare problemă a țării noastre. Printre cadre (unele extrem de expresive!), mai apărea cîte o față de invitat care căsca în pumn. S-a văzut repede că organizatorii au conceput un mecanism prin care să nu se poată înfiripa nici o discuție despre crima politică din decembrie, anul trecut, cu anularea alegerilor prezidențiale chiar în timpul desfășurării turului doi, nimic despre controlul serviciilor secrete asupra instituțiilor publice, nimic despre îndatorarea extrem de periculoasă a României. Ce puteau invoca și dezbate candidații cînd în „predica” de deschidere, Dan Cristian Turturică s-a străduit să dea o aparență democratică, legală și patriotică unei decizii absurde, luată de beneficiarii principali ai puterii în cîrdășie cu generalii SRI și cu acordul și acoperirea Comisiei Europene? Adică, scenariului încropit și necredibil al celor care l-au instalat pe el în scaun. Chiar la începutul dezbaterii de la TVR, pdj-ul Dan Cristian Turturică avea să prefațeze „operațiunile” cu două limbi la adresa versiunii în care statul paralel, plus Klaus Iohannis, SRI și CCR au comis „cataclismul democratic” cu anularea alegerilor (după cum a zis de vreo două ori Daniel Funeriu).
El le-a repetat candidaților că România a fost ținta unui război hibrid și că asta a dus la anularea alegerilor, ceea ce este egal cu ce spuneau Klaus Iohannis, Ilie Bolojan, Marian Enache sau notele amicilor de la SRI.
Asta ca să fie clar care era cadrul impus al discuțiilor. Și chiar asta a rezultat, cel puțin în prima parte. Redactorii TVR au contribuit cu întrebările lor scornite în orb și adresate prin tragere la sorți unuia pe care nu știau că-l vor întreba, producînd un fel de chestionare asemănătoare unui discuții de la angajare cu personalul de la Resurse umane. Cei de la TVR știu că pe vremea partidului li se zicea „cadre”. Dacă n-ar fi fost numerele și contrele Elenei Valerica Lăsconi și patetismele Laviniei Șandru (care n-a fost decît o biată actriță în propria-i piesă politică despre ea însăși) sau răcnetele înălțătoare ale lui Cristian Terheș (un veritabil hibrid între popă și Cațavencu), chiar am fi avut parte de o adormeală politică în toată regula.
Mult mai interesante s-au dovedit întrebările jurnaliștilor invitați să participe, inclusiv din partea celor care au retransmis dezbaterea. Cu intervențiile lor, seara s-a mai animat și chiar a avut momente de interes.
Spre mirarea tuturor, dezbaterea de la TVR a scos „deasupra apei” două personaje chiar „nefolositoare” unui final electoral de prezidențiale. Este vorba despre Victor Ponta și Elena Lăsconi. Amîndoi s-au zbătut, au inventat pretexte, au dat replici rupînd minute bune de expunere, s-au lăudat și au patinat pe cuvinte. Din păcate, nu cred că le vor fi folositoare. Elena Lăsconi joacă bine în fața camerei, dar trădează imediat că n-a trecut nici măcar pe lîngă o bibliotecă de cartier. Iar Victor Ponta, cel care învîrte banii și face profit inclusiv din returnarea cheltuielilor de candidat (trece sigur de 3% și decontează tot!), se amănă cu o nevăstuică picată pe o plită încinsă. Mușcă, dansează, țipă, devine mieros, cîntă, se preface că suferă și izbutește accente de Caragiale în cel mai pur sens al cuvîntului.
Crin Antonescu este prăfuit și departe de ce a fost cîndva. S-a folosit cu insistență de verbul său fără să spună mare lucru. Ba, cu insistența cu care învîrte propoziții frumoase, te ajută să realizezi că n-are conținut politic major, că omul este gol.
Nicușor Dan, marea găselniță a băieților și a unei jumătăți din PNL și alteia din SRI, așa-zisa surpriză pregătită pentru reluarea alegerilor (pentru care în aceste zile se muncește la greu!) nu confirmă de nici un fel. Mofluz, sugîndu-și cuvintele, greu de înțeles chiar de cei aflați în preajma sa, mereu în poziții strîmbe, el nu izbutește să convingă că are un program și o viziune. Geaba se străduiește Franța să facă din el un cal de curse, un bidiviu politic nărăvaș, un jucător de clasă, el tot cu aer de mutulică vorbește despre război, despre înarmare, despre învîrtelile lui Crin Antonescu sau despre plagiatul lui Victor Ponta. Parcă se referă la țevile de apă caldă!
Mai trebuie să adaug un lucru. La dezbaterea de la TVR, în grupul susținătorilor lui Crin Antonescu, se afla profesorul universitar Marian Preda, rectorul Universității București. Cu o zi înainte, la dezbaterea ratată de la Digi24, tot în galeria de aplaudaci a lui Crin Antonescu, doi ochi întunecați sfredeleau mulțimea. Erau ai profesorului Daniel David, (în aiuritele noastre vremuri promovat academician și ministru al Educației!), ministrul cu ochi de corb scrutînd superior și amenințător asistența, adus acolo parcă pentru hipnotizat alegătorii, inclusiv studenții și domnișoarele.
Ce caută ministrul Educației și rectorul Universității București pe post de susținători și de aplaudaci politici? Să facă galerie? Să atragă studenții? Să sugereze că Marcel Ciolacu și Predoiu sunt secondați de deștepți și de culți? Amestecul rectorilor în politică prostește și partidele, și școala, și transformă universitățile în feude care trag din greu să se lipească la orice putere.
Fii primul care comentează