Mai zilele trecute, Clujul și țara au traversat momente penibile. Statuia lui Iuliu Maniu a fost dată jos de pe soclu cu un excavator și lăsată undeva lângă un zid din rațiuni care au rămas neclare și a fost repusă pe soclu cu o grabă de hoț într-ale istoriei prins asupra faptului.
Statuia lui Maniu și caricatura lui Emil Boc
Aflu acum că mormântul celebrului profesor într-ale chirurgiei infantile este înghesuit cu dispreț în curtea spitalului în care a salvat atâția copii. În curtea spitalului în care și-a dăruit viața pentru sănătatea copiilor, profesorul Alexandru Pesamosca a ctitorit o bisericuță. La spital își ducea viața printre saloanele pline cu copii și noaptea dormea într-un salon modest, ca un soldat neobosit pe frontul permanent al sănătății celor mici.
El a fost supranumit de copiii vindecați cu numele de Tata Pesi. Cîți a salvat profesorul și câți au învățat medicină și altruism de la acest nume mare al medicinei românești? Cîți au învățat și pe câți i-a salvat? Nu știu! Dar suficient de mulți încât profesorul să devină un mit al dragostei pentru semeni, al sacrificiului și al credinței.
Profesorul Pesamosca a fost înmormântat în curtea Spitalului Marie Curie, fiind zidit simbolic în spațiul spitalului pe care l-a slujit ca nimeni altul. Prin înhumarea sa în acest loc, profesorul Pesamosca a dorit să rămână pe veci în instituția pe care a slujit-o. Dorința sa era ca zidire pentru trăinicia instituției.
Din diverse rațiuni de dezvoltare și extindere, mormântul profesorului Pesamosca a ajuns să arate ca o rușine pentru cei care l-au urmat. Imaginile primite la redacție spun totul. Nu spun nimic despre marele ortoped. Spun totul despre noi.
Un pacient operat de profesor în 1961, domnul Dan Daneț-Țapliga, s-a ridicat în apărarea memoriei celui care a fost academicianul profesor Alexandru Pesamosca, binefăcătorul său. S-a adresat Patriarhiei (profesorul a fost înhumat în curtea spitalului cu aprobarea părintelui patriarh) și conducerii spitalului. Domnul Daneț a scris, a trimis memorii și a bătut la toate ușile autorităților, dar n-a izbutit să înfrângă proiectul celor de la Spitalul Marie Curie de a înghesui monumentul funerar al marelui savant și binefăcător al copiilor. Probabil că următorul pas va fi la dărâmarea bisericuței și exhumarea osemintelor celui care a fost profesorul Alexandru Pesamosca.
MITUL OMULUI-SPITAL – Doctor Alexandru Pesamosca – este în pericol
Imaginea personalităților care au marcat viața publică din România este un bun al tuturor. Existența noastră stă și pe munca și pe sacrificiile acestora. De ce să le ștergem urmele, de ce să-i împingem spre fundul curții, de ce să-i ignorăm?
De ce să nu le dăm importanța de monumente ale trecutului românesc? De ce să facem eforturi pentru a sărăci galeria de personalități a poporului român, minimalizând simboluri, case, muzee, statui?
De ce să ignorăm testamentul spiritual și mărturiile existenței unor oameni atât de rari?
Eu cred că disprețul față de numele mari ale performanțelor românești ne descalifică numai pe noi și ne coboară la rangul de bieți călători prin istorie.
Fii primul care comentează