Multe dintre pericolele semnalate în scandalul Bâstroe sunt false. Nu contează. Ele au izbucnit din nemulțumirea crescândă față de prestația președintelui. Teama de război care plutește în aer printre compatrioți trebuia să se descarce pe cineva. Pe cine altcineva pot face responsabil decât pe președinte. De la invazia Rusiei în Ucraina, el este responabil de toate acțiunile României. Și este responsabil inclusiv de această amenințare a războiului. Mulți socot că pericolul vine și din felul în care am jucat în cursul evenimentelor.
Când a apărut dosarul Bâstroe, președintele știa. Sau ar fi trebuit să știe. Și, dacă nu știa, nu avea decât să destituie conducerile structurilor de informații care îl deservesc. Sub nasul nostru se lucra (și s-a lucrat la greu pe un dosar pe care îl știu toți diplomații și toți ofițerii de informații de pe spațiul Estic).
Când politicienii au sărit ca arși, speriați că se descarcă în contul lor, președintele Klaus Iohannis a tăcut. A crezut că trece cum trec toate celelalte. Măcar atâta a învățat. Să nu zică nimic o vreme și oamenii uită, captivați de următoarea știre spectaculoasă (Dacă nu vine, o provoacă băieții!). Putea foarte bine să rezolve situația de când a apărut problema scoaterii cerealelor din Ucraina. O negociere cu Ucraina pe seama canalului Bâstroe pe o perioadă limitată și în condiții clare ar fi rezolvat situația. Făcea public un asemenea demers și urmărea derularea acestui gest de sprijin acordat Ucrainei. Ar fi chemat experții să explice populației că Delta nu seacă și că pericolele nu sunt atât de mari pe cât strigă unii. Și, de îndată ce războiul încetează, se revine la condițiile negociate.
Nepriceperea sa și lipsa de inițiativă (ca să nu zic lenea și lentoarea gîndirii ) i-au jucat o cumplită festă. Bogdan Aurescu s-a împiedicat de sine însuși, ucrainenii s-au pus pe săpate (folosind postura de victimă) și au rezolvat pe fugă ceea ce, în vremuri normale, ar fi însemnat ani și ani de note, întâlniri, negocieri și, abia la urmă, săpături și dragări).
„Nu cred că în acest moment e potrivit să atacăm ucrainenii pe baza unor date incerte. Ei nu au nevoie să fie certați”
Asta a spus Klaus Iohannis enervat de amploarea scandalului, dar fără să-și dea seama că oamenii sunt mai nemulțumiți de el decât de adâncirea canalului Bâstroe.
Această afirmație concesivă la adresa Ucrainei abia că a pus paie pe foc. Românii nu-și îndreaptă nemulțumirea spre ucraineni (de care oricum se cam îndoiesc de la o vreme), ci spre președintele Iohannis. Abia apoi spre președintele Zelenski. Nu au cum să uite tratamentul minorității române de după izbucnirea războiului despre care Klaus Iohannis n-a zis mare lucru. Solidaritatea lor a fost întoarsă cu o lege restrictivă față de minoritate și limba română. Ceea ce nu se uită!
În declarația sa de la Varșovia, președintele Iohannis a încercat să o dreagă, făcând aluzie la alte cauze.
„Cei care au încercat să facă o problemă din asta nu cred că au înțeles miza acestei perioade și nu cred că preocuparea pentru Deltă este preocuparea reală pentru ei”
Nici o secundă nu și-a putut imagina că scandalul Bîstroe, dincolo de problema reală, ne arată tuturor ce fel de conducător are țara!
Fii primul care comentează