În aceste zile, anume în 13 iulie, Patriarhia Română pune în lumină rememorarea a 250 de ani de la aducerea moaștelor Sf. Dimitrie cel Nou în București. Programul este foarte bogat în evenimente liturgice și se întinde pe toată perioada dintre 10-14 iulie. Ziarul Cotidianul, o publicație prietenă a Patriarhului, publică întreg acest program:
„Miercuri, 10 iulie: 16,00 – 19,30 – Slujba Privegherii, săvârşită în Catedrala Patriarhală;
Joi, 11 iulie: 7,00 – 9,00 – Sfânta Liturghie, săvârşită în Catedrala Patriarhală; 9,00 – 9,30 – Slujba Parastasului pentru mitropoliţii Ţării Româneşti care au slujit în Catedrala Patriarhală începând cu anul 1774; 16,00 – 19,30 – Slujba Privegherii, săvârşită în Catedrala Patriarhală;
Vineri, 12 iulie:
– 7,00 – 9,00 – Sfânta Liturghie, săvârşită în Catedrala Patriarhală;
– 9,00 – 10,00 – Taina Sfântului Maslu, săvârşită în Catedrala Patriarhală;
– 15,30 – 16,00 – Slujba de sfinţire a raclei Cuviosului, săvârşită de Preafericitul Patriarh Daniel, în prezenţa ierarhilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române;
– 16,00 – scoaterea în procesiune şi aşezarea Sfintelor Moaşte spre închinare credincioşilor în Baldachinul Sfinţilor;
– 16,00 – 20,00 – Slujba Privegherii, săvârşită în Altarul de vară al Catedralei Patriarhale de către părinţii stareţi ai mănăstirilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureştilor;
– 20,00 – 21,30 – Procesiunea cu moaştele Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou pe următorul traseu: Catedrala Patriarhală – Biserica Sf. Nicolae -Vlădica – Str. 11 Iunie – Bd. Regina Maria – Piaţa Unirii (bisericile Sf. Ioan-Piaţă, Sf. Anton-Curtea Veche) – Bd. Unirii – Aleea Dealul Mitropoliei – Catedrala Patriarhală; procesiunea, la care vor participa preoţii şi monahii din cuprinsul celor 13 protopopiate ale Arhiepiscopiei Bucureştilor, împreună cu credincioşii, va fi condusă de episcopii-vicari Varlaam Ploieşteanul, Paisie Sinaitul şi Timotei Prahoveanul;
– 21,30 – 22,00 – întâmpinarea procesiunii de către Patriarhul Daniel, în Altarul de vară;
Sâmbătă, 13 iulie:
– 6,00 – scoaterea în procesiune a Sfintelor Moaşte şi aşezarea spre închinare credincioşilor, în Baldachinul Sfinţilor;
– 7,00 – 8,30 – Slujba Miezonopticii şi a Acatistului Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou;
– 8,30 – 12,00 – Sfânta Liturghie, săvârşită în Altarul de vară de către Patriarhul Daniel împreună cu membrii Sfântului Sinod;
– 12,00 – 12,10 – citirea Actului Comemorativ;
– 12,10 – 12,25 – oferirea veşmintelor Cuviosului celor şapte unităţi de cult, unde, în decursul istoriei (1821-1989), moaştele Sfântului Dimitrie s-au aflat pentru o perioadă de timp;
– 12,25 – 12,40 – oferirea distincţiilor celor care au ajutat la buna organizare a evenimentului;
– 17,00 – 20,30 – Slujba Privegherii, săvârşită în Catedrala Patriarhală;
– 21,00 – introducerea Sfintelor Moaşte în Catedrala Patriarhală;
Duminică, 14 iulie:
– 7,00 – scoaterea în procesiune a Sfintelor Moaşte şi aşezarea spre închinare credincioşilor în Baldachinul Sfinţilor;
– 8,30 – 12,00 – Sfânta Liturghie, săvârşită în Altarul de vară.“
Moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, sfântul, viața și istoria lui, aducerea lui în București, proclamarea ca sfânt ocrotitor al capitalei, generalizarea cultului sunt evenimente istorice care se pot bucura de interpretări interesante, demne de o parabolă mai bine luminată.
Mihai Sorin Rădulescu a scris un text intitulat Furtul moaștelor Sf. Dimitrie Basarabov. Aici apar câteva lucruri interesante. Pe mine m-a interesat în chip special unul singur: anume cel privitor la rivalitatea simbolică dintre statutul religios al Imperiului Rus și statutul ortodox bizantin (mai vechi, mai bogat, mai străbătător) al Țărilor Române, Moldova și Țara Românească. Ca să fiu obiectiv și neutru citez din textul lui Mihai Sorin Rădulescu Furtul moaștelor Sf. Dimitrie Basarabov (apărut în Historia.ro).
„Sfântul Dimitrie Basarabov
Sărbătorit în 27 octombrie, Sf. Dimitrie Basarabov sau „cel Nou” – după cum este de asemenea cunoscut –, pentru a se deosebi de Sf. Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, este patronul Bucureștilor din ultimele decenii ale veacului al XVIII-lea. Unele coincidențe simbolice sunt semnificative: vechiul Sf. Dimitrie, sărbătorit în 26 octombrie, a fost și este, după cum este cunoscut, ocrotitorul celui de-al doilea oraș din Imperiul Bizantin, Salonicul. Fie amintit și faptul că întâistătătorul bisericii ortodoxe române poartă titlul onorific de “locțiitor al scaunului Cezareei Capadociei“: este vorba așadar de aluzii foarte clare la moștenirea Imperiului bizantin, pe care Țările Române – alături și de alte state din Europa de Răsărit – au dus-o mai departe.
Numele satului de origine al sfântului celui nou – Basarabov, de pe valea Lomului, în Bulgaria – pune, de asemenea, pe gânduri. Ce coincidență ca tocmai sfântul ocrotitor al capitalei unui principat condus tradițional de dinastia Basarabilor (sau “Băsărăbeștilor”) să fie originar tocmai din satul “Basarabov”, aflat la sud de Dunăre, așadar pe teritoriul fost al Imperiului bizantin și apoi al Țaratului vlaho-bulgar!
După cum se spune în viața sfântului, consfințită oficial de Biserica ortodoxă română, “și străbătând vestea prin toate părțile dimprejur despre aflarea sfintelor moaște ale lui Dimitrie, a ajuns și la urechile domnului de la București [nu este menționat numele acestuia], care îndată a trimis preoți și boieri ca să aducă moaștele Sfântului Dimitrie în Valahia și să le așeze în biserica domnească. Deci, mergând trimișii domnului în satul Basarabov, au luat moaștele sfântului și au purces cu ele ca să le aducă în Valahia. Ajungând cu dânsele până aproape de un sat care se cheamă Ruși [subl.mea], au stat sfintele moaște la o fântână și de acolo sfântul n-a mai vrut a merge mai departe”.
Sunt trei elemente care țin de lumea slavo-rusă în legătură cu istoria moaștelor acestui sfânt de însemnătate deosebită pentru istoria românească: numele satului de obârșie, cu terminație slavă, localitatea amintită mai sus – Ruși – și faptul că tocmai generalul rus Piotr Saltîkov a fost cel care, în contextul războiului ruso-turc din 1768 – 1774 – a adus moaștele sfântului în Țara Românească. Voia de fapt să le ducă în Rusia și la rugămintea unui român, Hagi Dimitrie – așadar a unui purtător tocmai al prenumelui sfântului – acestea au fost dăruite catedralei metropolitane din București.
La aceasta se adaugă – coincidență sau nu – aluzia dinastică: pe de-o parte, Sfântul Dimitrie – poate vlah din zona de nord-vest a Bulgariei – era originar din satul Basarabi (traducerea românească a lui “Basarabov”), toponim devenit celebru prin complexul de bisericuțe rupestre dintr-un alt sat Basarabi, cel din Dobrogea; pe de altă parte tocmai generalul Piotr Saltîkov este legat de povestea aducerii moaștelor sfântului, aceasta în împrejurările în care multe indicii duc la concluzia că țarul Pavel I era fiul Ecaterinei a II-a cu unul dintre favoriții ei, contele Saltîkov [2], ceea ce face ca Romanovii din secolele XIX-XX să fi fost pe linie masculină de fapt urmașii familiei Saltîkov. După cum este bine cunoscut, ca urmare a păcii de la Kuciuk-Kainargi, Principatele aveau să iasă de sub tutela monopolului comercial otoman și urmau să intre din ce în ce mai mult în sfera de influență și de interese a Rusiei.
Aducerea moaștelor Sf. Dimitrie Basarabov la București exprimă simbolic această schimbare treptată de statut și de orientare a Țării Românești și a Moldovei, evocând totodată și concurența subînțeleasă dintre întinsul imperiu de la Răsărit și micile, dar ambițioasele principate de la Dunăre, întru ducerea mai departe a tradiției bizantine. Această rivalitate simbolică avea să marcheze în mod definitoriu – deși nu explicit – istoria românească a ultimelor două secole.“
Ca simplu scriitor român, am tot dreptul să reevaluez, așa cum mă conduce pe mine erudiția, această rivalitate simbolică dintre ortodoxia română și ortodoxia rusă. Ortodocșii străromâni aveau mitropolit pe Marcus al Tomisului când se proiecta simbolic Europa, anume la Sinodul ecumenic I de la Niceea din anul 325.
În acest an, Patriarhul Daniel și Patriarhia sărbătoresc 250 de ani de la aducerea moaștelor Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou în București, aducere posibilă prin salvarea moaștelor de către feldmareșalul rus Saltîkov.
Ca amator și ca naiv mă întreb: de ce este atât de prins și de cuprins Patriarhul Daniel de sărbătorirea celor 250 de ani? A sfințit Dimitrie cel Nou (adus din Bulgaria) Bucureștiul? Ce s-a întâmplat, chiar în anul 1955 când Bucureștiul era, politic și militar, tot sub ruși?
De ce nu suportă Patriarhul Daniel, cel școlit înainte de anul 1989 în universități (și nu numai) elvețiene, sărbătorirea a 1700 de ani de la participarea Mitropolitului Marcus al Tomisului la primul Sinod ecumenic de la Niceea din anul 325?
Eu i-am scris Patriarhului Daniel mai multe scrisori (la care n-a răspuns niciodată, fiind neinspirat) în care i-am spus că voi aduce documente argumentative privind argumentul participării Mitropolitului Marcus la Sinodul I de la Niceea din anul 325. Și i-am adus și i-am trimis. Sunt manuscrise din cele mai bogate și mai respectabile arhive ale lumii: Vatican, Milano, Torino, Berna, Zurich, Viena, Madrid, Paris, Reims, Berlin, Heidelberg, Moscova, Sankt Petersburg, Londra, Oxford, Cambridge, Ierusalim, New York…
Să dăm acum chiar câteva imagini în facsimil din aceste manuscrise fenomenale. Iată câteva manuscrise cu filele Mitropolitului Marcus al Tomisului.
Köln, Erzbischöfliche Diözesan- und Dombibliothek, Cod. 115
Anul 800
Bibliothèque Carnegie de Reims. Ms. 671
Anul 801
Biblioteca Apostolica Vaticana, Vat. lat. 7222
Anii 800-850
Wolfenbüttel, Herzog August Bibliothek, Weiss. 3 (4087)
Secolul IX
Julius Maximilians Universität Würzburg, M. p. th. f. 72
Fulda, anul 851
BSB, Clm 6355
Secolul IX
München, BSB Clm 3860
Secolul X
München, BSB Clm 6242
Anul 810
Bibliothèque Nationale de France, Latin 1452, Secolul X
Bibliothèque Nationale de France, Latin 1453, Anii 801-1000
Toate bibliotecile imperiale ale Europei au rescripturi valoroase.
În anul 2025 va fi o mare sărbătoare a creștinătății: se împlinesc 1700 de ani de la Sinodul de la Niceea din anul 325.
Creștinii ortodocși români se vor întreba: de ce serbează Patriarhul Daniel și patriarhi Română cu atâta fast sărbătorirea bulgaro-rusă a 250 de ani de la aducerea moaștelor Dimitrie cel Nou în București? Și de ce respinge, falsificând istoria ortodoxiei, sărbătorirea celor 1700 de ani de la Sinodul Ecumenic de la Niceea din anul 325, Sinod la care a participat Marcus, metropolitanus Tomensis, Marcus, Mitropolit al Tomisului.
„Erudiții“ Patriarhiei au fost în stare să mintă că nu există Marcus, Mitropolit al Tomisului, fiind vorba de alți Marcus din alte cetăți ale Europei.
Într-o scrisoare a Patriarhului Daniel către Arhiepiscopul Tomisului Patriarhul și Patriarhia mă amenință cu justiția română fiindcă am adunat din cele mai mare arhive ale lumii actele universale ale Bisericii Ortodoxe Române. Ca să fiu bine înțeles: am publicat deja câteva sute de manuscrise, cuprinzând zeci de mii de pagini (și câteva mari biblioteci europene ne-au trimis de curând alte câteva sute de manuscrise, unele din anii 500, altele din secolele VII, VIII, IX și X) care demonstrează istoria străveche a bisericii noastre strămoșești. Patriarhia, prin câțiva erudiți improvizați, încearcă să nege existența lui Marcus ca Mitropolit al Tomisului, mitropolit care a participat la Sinodul de la Niceea din anul 325.
Acum arhiva noastră s-a îmbogățit nesperat cu alte rescripturi celebre în latină, greacă, coptă, siriacă, arabă, armeană.
În scrisorile mele către Patriarh nu cerusem decât reactivarea Mitropoliei Tomisului și aducerea moaștelor lui Mihai Eminescu în Catedrala Mântuirii Neamului. Îl rugam pe Patriarh să dea lumină sărbătoririi celor 1700 de ani de la Niceea și să așeze osemintele lui Eminescu în Catedrală, explicându-i că aceste două fapte memorabile vor face să se uite calculele despre o posibilă lipsă unor milioane de euro și faptele privitoare la plagiatul său șocant în teza de doctorat.
Nu este meseria mea și nu am știință directă în privința vreunei delapidări în euro. Dar fapta negativă mai importantă privește plagiatul din teza de doctorat. Nu aș fi publicat plagiatele din doctoratul Patriarhului Daniel dacă erudiții săi neinspirați nu ar fi scris o epistolă mai stupidă decât ea însăși fiind vorba de scrisoarea nr. 11303 / 20 noiembrie 2023. Acolo neinspirații erudiți spuneau că eu fac referiri la „fapte imaginare de plagiat în teza de doctorat a Patriarhului României“. Așadar, „ îl șantajam“ pe Patriarh ca să devină celebru! Ca să respecte istoria poporului român care îl ține Patriarh (cu merite sau fără merite).
Pentru
- Așezarea moaștelor lui Mihai Eminescu în Catedrala Mântuirii Neamului
- Recunoașterea participării Mitropolitului Marcus al Tomisului la Sinodul de la Niceea din anul 325 și, în chip simbolic, înălțarea, prin reactivare, a Arhiepiscopiei Tomisului la rangul său real de Mitropolie a Tomisului.
Cităm din scrisoarea Patriarhiei Române nr. 11303/ 20 noiembrie 2023.
Recapitulăm cu lucrarea
PATRIARHUL DANIEL
Plagiator în teza sa de doctorat
„Teologie și spiritualitate“.
Plagiator din Papa de la Roma
Etc.
În această lucrarea nu am produs toate plagiatele Patriarhului.
Patriarhul Daniel
Plagiator în teza sa de doctorat
„Teologie și spiritualitate“.
Plagiator din Papa de la Roma
Etc.
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Preafericirea Voastră,
Am impresia că n-am fost prea convingător când v-am atras atenția că aveți multe plagiate în teza de doctorat. În scrisoarea dumneavoastră involuntar ironică, alcătuitorii epistolei susțin că teza dumneavoastră de doctorat a avut parte, în Franța, de o comisie de elită. Apoi, v-ați obosit și la studii în Germania. În fine, ați susținut teza și în România. Afirmați că nici unul dintre profesorii din Franța, Germania și din România nu ar fi observat că aveți plagiate în teza de doctorat. A fost chiar apreciată ca fiind foarte bună.
N-am înțeles obrăznicia că eu nu aș avea vreun drept moral sau vreo calitate universitară care mi-ar permite să am păreri critice despre un doctorat în teologie. Vin și vă întreb, Preafericite Patriarh, oare e o problemă să spui că patriarhul unei ortodoxii milenare este un plagiator, adică un hoț de texte?
Am observat, abia acum, că nu ați publicat decât o carte de autor, anume Teologie și spiritualitate. În rest, nu aveți decât simple culegeri de articole, necrologuri și alte lucruri neînsemnate, de obicei texte minore de câteva pagini.
Nu v-a tradus nimeni nici o carte, nu v-a dat nimeni nici un premiu internațional, stați prost și la medalii de aur. Chiar și la conferințe internaționale.
Mai scrieți, dacă am înțeles bine de la un tânăr cărturar din cancelaria dumneavoastră, că nu veți reactiva Mitropolia Tomisului cu nici un chip. Că nu contează manuscrisele care dovedesc că Marcus era Mitropolit în anul 325 la Sinodul de la Niceea. Nu contează că Dionysius Exiguus este un erudit străromân și sfânt ortodox (și catolic). Nu contează că m-am obosit să adun manuscrisele în latină, greacă, coptă, siriacă, arabă și armeană în care Marcus apare ca Mitropolit al Tomisului.
Cel mai mult contează, Preafericite Patriarh, faptul că în anul 2025 Domnia Ta dorești să inaugurezi Catedrala Mântuirii Neamului și să o prezinți ca mare monument cu ocazia împlinirii a 1700 de ani de la Sinodul de la Niceea. Acum am înțeles: Patriarhul vrea să ia Premiul I.
De aceea, Mitropolitul Marcus nu are voie să strălucească la Sinodul de la Niceea, în anul 325. De aceea, Dionysius Exiguus a tradus degeaba din greacă în latină Canoanele vestite ale Sinodului de la Niceea. Alte minți deștepte au tradus degeaba Canoanele Sinodului și au transcris în zadar numele participanților la Sinod. Ce mai contează 100 de rescripturi în latină, greacă, coptă, siriacă, arabă și armeană.
Ca să fiu clar și să mă exprim în puține cuvinte, vă rog să-mi permiteți, Preafericirea Voastră, să vă spun că sunteți un simplu securist analfabet. Ce limbi știe Patriarhul Ortodox al poporului român?
Știe el latină, greacă, coptă, siriacă, arabă și armeană?
Ca să fiu mai scurt în această epistolă fatală, vă voi da Preafericite sau Preanefericite Patriarh un plagiat-două.
Ca să nu mai aibă impertinența de a minți cei doi scribi nefericiți care compun epistolele patriarhale.
Și ca să fiu și mai scurt și mai clar, îmi exprim o rugăminte: vreau să primesc în maximum 24 de ore răspunsul pentru cele două întrebări:
- Va fi sau nu transmutat Eminescu în Catedrala Națională?
- Va fi reactivată Mitropolia Tomisului, respectând faptul istoric că Marcus a fost Mitropolit al Tomisului la Sinodul de la Niceea, în anul 325?
Dacă nu primesc răspuns afirmativ la cele două întrebări, voi fi obligat să public timp de doi ani toate plagiatele Patriarhului Daniel, care sunteți chiar dumneavoastră. Plagiatele din teza de doctorat vă vor crea neplăceri în privința titlului universitar (am înțeles că sunteți chiar conferențiar), în privința rușinării sau nerușinării în fața studenților. Ca să nu mai vorbesc că poporul meu român va fi foarte jignit să afle că întâistătătorul său religios este un simplu plagiator, un fel de hoț de buzunare care nu fură câțiva zeci de lei pentru pâine, ci fură câteva zeci de pagini pentru glorie. Gloria, Preafericite Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, este mai scumpă decât orice. Și s-ar putea ca în urma acestor plagiate multiple să fiți obligat de poporul român (în care există câteva milioane de credincioși) să vă retrageți din funcția supremă de Patriarh, funcție pe care n-o meritați fiindcă nu respectați nici măcar sfinții.
Ca să nu mai vociferați în scris, iată un plagiat din Urs von Balthasar.
În Das Evangelium als Norm Kritik aller Spiritualitat in der Kirche, Urs von Balthasar scrie:
Domnul Dan Ilie Ciobotea „se servește“ în Teologie și spiritualitate, Editura Basilica, 2022, pagina 64:
„Cuvântul spiritualitate – remarcă von Balthasar – plasează în centru pe spiritus, adică spiritul (νοῦς, din filosofia greacă; πνεύμα – spiritus din creștinism; Geist, din filosofia hegeliană)…“
Din același text celebru al lui Urs von Balthasar, domnul Dan Ilie Ciobotea copiază din subcapitolul 2. Kennzeichen einer allgemein-menschlichen Spiritualität.
Citim în Urs von Balthasar :
Domnul Dan Ilie Ciobotea copiază neglijent în Teologie și spiritualitate (ed. cit. pagina 65):
„a) – spirituliatea ca eros (Platon) sau desiderium (Augustin) sau amor-appetitus (Thomas d’Aquino), în care spiritul apare esențialmente ca mișcare de transcendență, de participare la Absolut. De aceea platonismul târziu a caracterizat spiritul (νοῦς) ca pe o mișcare esențială de aspirație (elan) către Absolut (Unul, έν) (așa de pildă, la Plotin și Grigorie de Nyssa)…“
Urs von Balthasar scrie în subcapitolul 2. Kennzeichen einer allgemein-menschlichen Spiritualität:
„Teologul“ Dan Ilie Ciobotea copiază nestingherit în așa-zisa lui teză de doctorat Teologie și spiritualitate tot ce scrie Urs von Balthasar (oferim în facsimil, de data aceasta după ediția din anul 2010, pagina 53, care în ediția a doua din 2022 este pagina 65):
Pentru cine cunoaște stilul Părintelui Stăniloae, a se observa cuvântul „a aspirației“ (pus de Părintele Stăniloae în paranteză)…
Să cităm din nou din marele teolog Hans Urs von Balthasar 2. Kennzeichen einer allgemein-menschlichen Spiritualität (ed. cit. pagina 717).
„Teologul“ Dan Ilie Ciobotea se înfruptă puțin și din punctul c. al lui Urs von Balthasar: „al treilea aspect este: spiritualitatea de acceptare (apatheia, la stoici)“ și se interoghează singur, punându-și problema: „Aici se pune problema: cum se comportă spiritul uman față de Spiritul absolut?“.
Desigur, Preafericite Patriarh, semnalăm aici doar câteva mici plagiate din Urs von Balthasar. Fiindcă i-am amintit numele într-o scrisoare mai veche, iar subalternii dumneavoastră impertinenți și-au permis obrăznicia incultă să vorbească despre fapte imaginare de plagiat în teza de doctorat a Patriarhului României.
După cum vedeți, faptele imaginare sunt chiar realissime. Iar cele care ar putea să urmeze sunt mult mai multe și mult mai grave. Sunteți de-a dreptul comici umblând la subtilități de joasă scolastică, amenințându-mă cu o oarecare infracțiune de șantaj.
Așadar, eu vă demonstrez că sunteți un simplu hoț de texte și Domnia Voastră vă autoamăgiți că mă speriați cu infracțiunea de șantaj.
Chiar credeți că mă pot speria de un simplu patriarh?
În încheiere, vă anunț amical că, Domnia Voastră fiind un netrebnic care nu își va anunța respectul față de Mihai Eminescu și față de Sfântul Dionysius Exiguus (eminentul teolog în a cărui operă se află numele lui Marcus ca Mitropolit al Tomisului), mă veți obliga să încep a publica seria de plagiate multiple ale lui Daniel, Patriarhul României.
Recunosc, este o zi tristă din viața mea, ca și din viața dumneavoastră.â
Constantin Barbu
4 decembrie 2023
Patriarhul Daniel plagiază prea mult în teza sa de doctorat Teologie și spiritualitate creștină. Raportul dintre ele și situația actuală
Patriarhul Daniel, pe vremea când era Dan Ilie Ciobotea, susține că a compus o teză de doctorat în doi ani, teza în română avea vreo 465 de pagini și în varianta franceză vreo 200 de pagini.
În 45 de ani, adică din 1978 până în 2023, Dan Ilie Ciobotea s-a abținut să mai scrie vreo carte. Dacă informațiile verbale sunt corecte, actualul Patriarh nu și-a scris nici teza de doctorat intitulată Teologie și spiritualitate, iar stilistic ea bate a fi o lucrare „grăbită“ de mâna Părintelui Stăniloae. Patriarhul Daniel, fiind un ins disciplinat și strângător, trebuie să fi păstrat teza scrisă de mâna proprie pe care ar putea-o pune în joc ca o contraprobă împotriva părerii mele. Să vedem manuscrisul, Preafericite Patriarh.
După cum voi demonstra, teza de doctorat a Patriarhului Daniel cade sub multiplele plagiate care pur și simplu o desființează.
Ce înseamnă un plagiat în teza de doctorat?
Întâi va trebui să i se retragă titlul de doctor în teologie, să fie anunțată Universitatea din Strasbourg. Mai departe, să i se retragă titlul de conferențiar obținut fraudulos, să returneze statului român banii primiți ilegal ș.a.m.d.
Academia Română ar trebui să-i retragă titlul de Membru de onoare al Academiei.
Patriarhul Daniel ar trebui să se retragă la mânăstire ca un hoț de elită ce este, deci să nu mai fie patriarh.
Întreb, împreună cu milioanele de creștini ortodocși din România, credincioși cinstiți și smeriți: poate un plagiator ordinar să mai stea în capul Bisericii Ortodoxe Române?
Întreb: poate un plagiator ordinar care disprețuiește ca nimeni altul chiar cărțile Sinodului de la Niceea din anul 325 să participe la marea sărbătoare a ortodoxiei? Fiindcă aceste personaj obscur ar vrea să reprezinte ortodoxia română în anul 2025, cu ocazia sărbătoririi celor 1700 de ani de la primul Sinod de la Niceea, desfășurat în anul 325, când împărat al Imperiului Roman era chiar Constantin cel Mare? Ar putea acest Daniel, personaj întâmplător al ortodoxiei române, să participe la sărbătorirea Sinodului de la Niceea, sinod în care strălucea mintea lui Athanasie cel Mare?
Este incredibil că acest patriarh nu prețuiește deloc manuscrisele în latină, greacă, coptă, siriacă, arabă și armeană, manuscrise privind Sinodul I de la Niceea, din anul 325, când străromânii au fost reprezentați de Marcus, Mitropolitul Tomisului. Am adunat peste 100 de rescripturi în toate aceste șase limbi în care s-a păstrat numele lui Marcus, Mitropolit al Tomisului, participant la acest celebru sinod din anul 325.
Dar, să desfășurăm pe scurt primul plagiat al lui Dan Ilie Ciobotea, plagiat din Hans Urs von Balthasar.
Lucrarea lui Hans Urs von Balthasar din care a plagiat personajul nostru se numește Das Evangelium als Norm Kritik aller Spiritualitat in der Kirche.
„Lucrarea“ lui Dan Ilie Ciobotea în care a plagiat din Hans Urs von Balthasar se numește Teologie și spiritualitate creștină. Raportul dintre ele și situația actuală (tipărită sub titlul Teologie și spiritualitate, Editura Basilica, București, 2022).
Iată probele:
În Das Evangelium als Norm Kritik aller Spiritualitat in der Kirche, Urs von Balthasar scrie:
Domnul Dan Ilie Ciobotea „se servește“ în Teologie și spiritualitate, Editura Basilica, 2022, pagina 64:
„Cuvântul spiritualitate – remarcă von Balthasar – plasează în centru pe spiritus, adică spiritul (νοῦς, din filosofia greacă; πνεύμα – spiritus din creștinism; Geist, din filosofia hegeliană)…“
Din același text celebru al lui Urs von Balthasar, domnul Dan Ilie Ciobotea copiază din subcapitolul 2. Kennzeichen einer allgemein-menschlichen Spiritualität.
Citim în Urs von Balthasar :
Domnul Dan Ilie Ciobotea copiază neglijent în Teologie și spiritualitate (ed. cit. pagina 65):
„a) – spirituliatea ca eros (Platon) sau desiderium (Augustin) sau amor-appetitus (Thomas d’Aquino), în care spiritul apare esențialmente ca mișcare de transcendență, de participare la Absolut. De aceea platonismul târziu a caracterizat spiritul (νοῦς) ca pe o mișcare esențială de aspirație (elan) către Absolut (Unul, έν) (așa de pildă, la Plotin și Grigorie de Nyssa)…“
Urs von Balthasar scrie în subcapitolul 2. Kennzeichen einer allgemein-menschlichen Spiritualität.
„Teologul“ Dan Ilie Ciobotea copiază nestingherit în așa-zisa lui teză de doctorat Teologie și spiritualitate tot ce scrie Urs von Balthasar (oferim în facsimil, de data aceasta după ediția din anul 2010, pagina 53, care în ediția a doua din 2022 este pagina 65):
Pentru cine cunoaște stilul Părintelui Stăniloae, a se observa cuvântul „a aspirației“ (pus de Părintele Stăniloae în paranteză)…
Să cităm din nou din marele teolog Hans Urs von Balthasar 2. Kennzeichen einer allgemein-menschlichen Spiritualität (ed. cit. pagina 717).
„Teologul“ Dan Ilie Ciobotea se înfruptă puțin și din punctul c. al lui Urs von Balthasar: „al treilea aspect este: spiritualitatea de acceptare (apatheia, la stoici)“ și se interoghează singur, punându-și problema: „Aici se pune problema: cum se comportă spiritul uman față de Spiritul absolut?“.
De notat: Patriarhul Daniel plagiază din autori germani, francezi și italieni (din germană, franceză și engleză) în mai multe cărți semnate Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Cărțile în care plagiază sunt trei:
- Teologie și spiritualitate (Editura Basilica, 2022)
- Dăruire și dăinuire (Editura Basilica, 2022)
- Știința mântuirii (Editura Basilica, 2014)
Plagiatele sunt multe.
Prefericitul Patriarh Daniel este foarte mândru de plagiatul lui doctoral
În Cuvântul înainte la ediția a doua din Teologie și spiritualitate aflăm că versiunea actuală (tipărită la Editura Basilica, 2022) este „versiunea restructurată și condensată a tezei de doctorat în limba franceză redactată (sic!) între anii 1976 și 1978“.
Teza de doctorat în limba franceză avea titlul Réflexion et vie chrétiennes aujourd’hui. Essai sur le rapport entre la théologie et la spiritualité. Ea a fost publicată la Editura Basilica (2021) cu un titlu schimbat, anume Le lien entre la théologie et la spiritualité. Pentru Dan Ilie Ciobotea schimbarea din rapport în lien nu prezintă nici o importanță. Tot în acest Cuvânt înainte la ediția a doua domnul Dan Ilie Ciobotea, actualmente Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, spune că a mai cercetat academic la Universitatea Albert Ludwig din Freiburg im Breisgau. Acolo, domnul Ciobotea crede că i s-a oferit „oportunitatea de a aprofunda, îmbogăți și nuanța studiile întreprinse în Franța“. În concluzie, zice Ciobotea, „forma actuală a tezei de doctorat, redactată în limba română și susținută public la București în anul 1980, reprezintă materializarea rezultatelor acestor noi cercetări efectuate în Germania, în perioada 1979-1980“. Încă o precizare extrem de importantă, cu cuvintele lui Ciobotea: teza de doctorat a fost publicată în anul 2010 „când lucrarea a apărut într-o primă ediție la Editura Basilica a Patriarhiei Române cu titlul Teologie și Spiritualitate. Referitor la structura, conținutul și bibliografia acestei lucrări, ele nu au cunoscut nici o modificare față de versiunea tezei în limba română din 1980, fiind aduse doar unele amendamente stilistice și de precizie teologică în formularea textului.“
Așadar plagiatele din Teologie și spiritualitate, carte apărută în Editura Basilica – 2022, sunt plagiate care se găsesc în teza de doctorat susținută la București, în 1980. Tot Ciobotea ne mai dă o informație importantă, anume că „Versiunea română a tezei din 1980 reprezintă o restructurare și modificare amplă a versiunii franceze din 1979, încât se poate afirma în mod just că versiunea română mai păstrează 30-40% din conținutul versiunii franceze“.
Despre el însuși, Ciobotea zice că lucrarea a fost scrisă la 28 de ani „cu determinare și abnegație“. Despre capitolul I intitulat Explicarea noțiunilor de teologie și spiritualitate, Ciobotea zice că „este complet nou în raport cu versiunea tezei din 1979“. Acesta este un capitol în care Dan Ilie Ciobotea, actualmente Daniel, copiază ca ultimul repetent. În afară de plagiatele din Hans Urs von Balthasar și Günther Bornkamm, Patriarhul Daniel copiază și din M.Y. Congar, anume din capitolul Théologie din Dictionnaire de Théologie Catholique.
Dictionnaire de Théologie Catholique, tome quinzième, Paris, 1946, de unde Patriarhul Daniel a copiat capitolul Théologie scris de M.Y. Congar, Cartea Teologie și spiritualitate, în teza sa de „doctorat“:
Cartea Teologie și spiritualitate, „doctoratul“ Patriarhului, în care Daniel a plagiat din Dictionnaire de Théologie Catholique, tome quinzième, Paris, 1946
Plagiatele Patriarhului Daniel din capitolul Théologie scris de M.Y. Congar în Dictionnaire de Théologie Catholique sunt foarte multe și nu le putem dezvălui niciodată pe toate.
Vom dezvălui, acum, numai șase plagiate pe care Patriarhul Daniel le-a produs în teza lui de doctorat.
Plagiatul 1
Congar scrie (coloana 342):
Daniel plagiază (Teologie și spiritualitate, pagina 32):
Plagiatul 2.
Congar scrie (coloana 342):
Daniel plagiază (Teologie și spiritualitate, paginile 33-34):
Plagiatul 3.
Congar scrie (coloana 342):
Daniel plagiază (Teologie și spiritualitate, pagina 34):
Plagiatul 4.
Congar scrie (coloana 343):
Daniel plagiază (Teologie și spiritualitate, paginile 34-35):
Plagiatul 5.
Congar scrie (coloana 343):
Daniel plagiază (Teologie și spiritualitate, pagina 35):
Plagiatul 6.
Congar scrie (coloana 343):
Daniel plagiază (Teologie și spiritualitate, pagina 35):
Aceste plagiate nu sunt cele mai grave plagiate din Teologie și spiritualitate, doctoratul patriarhului care conduce Biserica Ortodoxă Română. Eu nu-i doresc să intre sub incidența legii plagiatului care prevede (sau prevedea) : „Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă fapta persoanei care își însușește, fără drept, în întregime sau în parte, opera unui alt autor și o prezintă ca o creație intelectuală proprie.“
Cred că acesta era Articolul 197 din Legea 8/1996.
Patriarhul Daniel trebuie să știe mai bine.
Acum, spre marea lui dezonoare, în cazul că el ar fi avut vreodată onoare, țese un plan diabolic împotriva Arhiepiscopului Teodosie.
Nici gura lui Vasile Bănescu nu mai tace, el fiind un simplu ipochimen indimenticabil.
Nici cacapitecul național CTP nu mai are odihnă.
Și alte caricaturi care rătăcesc pe pământ „demonstrând“ că bunătatea lui Dumnezeu nu are, într-adevăr, margini.
Patriarhul Daniel crede că poate veni în fața lui Dumnezeu, în anul 2025, cu o catedrală a neamului românesc goală, disprețuindu-l și pe Mihai Eminescu și pe Sfântul Dionysius Exiguus.
În 2025 se împlinesc 1700 de ani de la vestitul Sinod I de la Niceea, cel din anul 325, Sinod la care a participat Mitropolitul Marcus al Tomisului. La rugămintea Arhiepiscopului Teodosie, am căutat în toate arhivele planetei manuscrisele în care apare numele lui Marcus ca Mitropolit al Tomisului și participant la Niceea, la Sinodul din anul 325. Manuscrisele sunt în latină, greacă, coptă, siriacă, arabă și armeană.
Patriarhul Daniel îi disprețuiește și pe sfinți.
Patriarhul Daniel disprețuiește și Cartea.
Nu mă mir deloc că plagiază ca un analfabet inconștient.
Sunt șocat de marile plagiate din teza lui de doctorat, plagiate pe care le vom demonstra în articolele următoare.
Chestiunile sunt atât de grave și de rușinoase încât nu mai are decât o singură variantă existențială: retragerea din rangul de patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.
Preafericitului Doctor Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române plagiază din Theologisches Wörterbuch zum Neuen Testament.
In Verbindung mit zahlreichen Fachgenossen. Band IV
Dan Ilie Ciobotea este foarte bucuros și astăzi că „la vârsta de 28 de ani, în perioada iulie 1979 – septembrie 1980, cu determinare și abnegație“ a scris o lucrare ce „conține o bogăție de informații teologice și istorice“. Teza de doctorat din junețea lui complicată se dovedește că poate să sară în aer din cauza multor plagiate, de ordinul zecilor!
După inconștiența de a plagia din Hans Urs von Balthasar, din celebrul text Das Evangelium als Norm und Kritik aller Spiritualität in der Kirche, actualul Patriarh al Bisericii Otodoxe Române, Daniel, plagiază din Theologisches Wörterbuch zum Neuen Testament. In Verbindung mit zahlreichen Fachgenossen. Band IV, anume din capitolul A. Die Mysterion in Griechentum und Hellenismus, scris de Günther Bornkamm.
Iată câteva plagiate din Theologisches Wörterbuch zum Neuen Testament. In Verbindung mit zahlreichen Fachgenossen. Band IV, Verlag: Stuttgart Kohlhammer bis 1942, 1938.
Fiindcă sunt prea multe plagiate, în acest articol mă folosesc doar de paginile 810, 811, 812 din Theologisches Wörterbuch zum Neuen Testament. In Verbindung mit zahlreichen Fachgenossen. Band IV.
În cartea Patriarhului Daniel, Teologie și spiritualitate, plagiatele se află la paginile 76, 77, 78, 79 etc.
Günther Bornkamm
Preafericitul Daniel, Patriarh BOR
Patriarhul Daniel (sau cel care i-a schițat lucrarea de doctorat) plagiază fără nici o grijă din paginile scrise de Günther Bornkamm, în marele dicționar al lui Kittel, anume din G. Kittel – Theologisches Wörterbuch zum Neuen Testament. In Verbindung mit zahlreichen Fachgenossen. Band IV, pagina 810.
Iată ce scrie în nemțește Bornkamm:
Tot asta scrie și Patriarhul Daniel când plagiază în Teologie și spiritualitate (Basilica, 2022, pag. 77):
„Mυστηρίoν (Mυστηρία) se referă la cultul misterelor antice a căror practică se poate urmări din se secolul al VII-lea înainte de Hristos până în veacul al IV-lea după Hristos.“
Un plagiat lung și „remarcabil“ produce inconștientul Patriarh Daniel când copiază ca un teolog amator rânduri întregi de la paginile 881 și 812 din textul lui Bornkamm.
Patriarhul Daniel plagiază, în „doctoratul“ Teologie și spiritualitate (ed. cit. pagina 77), cuvânt cu cuvânt frazele teologului german Bornkamm.
Iată plagiatul „doctorului“ Daniel:
„Zeitățile misterelor păgâne erau divinități htonice (Demeter și Core, Dionisos (sic!), Kybele și Attis, Adonis, Isis și Osiris), iar miturile lor erau raportate la schimbarea vegetației, precum și la viața și moartea omului. Viața și moartea nu aparțin numai domeniului puterii acestor zeități, ci ele sunt și propriul lor destin. Aceste zeități sunt într-un sens general zei pătimitori; cercul patimilor lor actualizate în drama cultică cuprinde: tristețe și bucurie, căutare și găsire, zămislire și naștere, moarte și viață, sfârșit și început.“
Facsimil din Daniel, Teologie și spiritualitate, pagina 77, pagina unde se află plagiatul
Și nu numai acestea sunt plagiatele din Bornkamm! Dar din alți autori francezi (în limba franceză), germani (în limba germană) sau italieni (în limba engleză) etc. sunt plagiate mai complicate. Patriarhul Daniel a plagiat nu numai în teza de doctorat care se numește acum Teologie și spiritualitate, ci și în alte două cărți, anume în Dăruire și dăinuire (Ed. Basilica, București, 2022) și în Știința mântuirii (Ed. Basilica, București, 2014).
Plagiatele Patriarhului Daniel, multiple și dezonorante, plagiate care aruncă în aer teza de doctorat a capului Bisericii Ortodoxe Române, nu sunt deloc „imaginare“ (cum scriu neșcoliții lui secretari în tot felul de epistole oficiale) ci sunt cât se poate de realissime.
Teologie și spiritualitate, lucrare care fost teză de doctorat, se autodistruge prin zeci de plagiate incredibile. Prin aceste plagiate se autodistruge chiar „doctorul“ Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
CONSTANTIN BARBU
- va urma
În numărul viitor:
Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Plagiator recidivist
Fii primul care comentează