Că ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, este ținta continuă a acelei părți a „Sistemului” care vrea să domine fiecare colțișor al vieții noastre, de la cea banală, de fiecare zi, pînă la cea religioasă, nu mai este un secret pentru nimeni.
Și totul a devenit evident din momentul în care ÎPS Teodosie a început demersurile pentru reînființarea Mitropoliei Tomisului, prima înființată pe teritoriul actual al României, în locul de unde a început creștinarea noastră.
Din acel moment, s-a pornit tăvălugul și au ieșit la iveală cozile de topor care au lovit constant în scaunul arhiepiscopului Teodosie, după aceleași metode pe care le-am întîlnit în viața politică.
Una dintre aceste cozi de topor este un anume CĂLIN GAVRILAȘ, nimeni altul decît cel care a fost chiar purtătorul de cuvînt al Arhiepiscopiei Tomis!
Gavrilaș și-a dat demisia de la Arhiepiscopia Tomisului în octombrie 2015, cînd a declarat pentru „Replicaonline” din Constanța: „Am plecat. Vreau să revin în rîndul oamenilor din presă. Vreau să rămîn în Constanţa. Am demisionat de acolo. Am mai multe proiecte. Demisia este scrisă”. Nu a existat, așadar, vreun conflict care să genereze această demisie, iar argumentul lui Gavrilaș, că renunță la stabilitatea funcției de la Arhiepiscopie pentru că vrea să revină în presă, este unul destul de șubred, căci, în aceste vremuri, renunțarea la un venit sigur trebuie să aibă o motivație serioasă! Mai ales dacă, așa cum veți vedea, presa îi întinde capcane gramaticale greu de depășit.
Cu această grilă în față, înțelegem mai bine activitatea din presă pe care o desfășoară Călin Gavrilaș, în care denigrarea Arhiepiscopiei Tomisului și a ÎPS Teodosie sînt obligații asumate în fața unor structuri nevăzute, a căror prezență însă o simțim la fiecare pas. Cum altfel am putea să înțelegem articolul scris de Călin Gavrilaș în „Dobrogealive.ro”, al cărui titlu este „Teodosie al Tomisului, demolatorul”, apărut – atenție! – în ziua de 10 iunie 2022, deci înainte de izbucnirea scandalului referitor la sentința de demolare a Bisericii Izvorul Tămăduirii din Constanța:
Am ales acest exemplu pentru că este semnificativ pentru preocupările actuale ale fostului purtător de cuvînt al Arhiepiscopiei Tomisului. Cum să dai acest titlu infam, „Teodosie al Tomisului, demolatorul”, în condițiile în care toată lumea știe lupta dusă de ÎPS Teodosie cu autoritățile din Constanța tocmai pentru ca bisericile, în special aceea a „Izvorului Tămăduirii”, să nu fie demolate?
Culmea este că însuși Călin Gavrilaș își contrazice titlul chiar în prima propoziție a articolului: „Două biserici din municipiul Constanța trebuie demolate. Asta au decis instanțele de judecată, iar soluțiile sunt definitive și trebuie puse în executare de Arhiepiscopia Tomisului. În cazul în care Arhiepiscopia nu face acest lucru, sarcina demolării construcțiilor ilegale revine Primăriei Constanța”. Și atunci, de ce este ÎPS Teodosie demolatorul de biserici? Ne răspunde Gavrilaș sau cei care i-au dictat articolul?
Pînă și Scrisoarea pe care ÎPS Teodosie i-a trimis-o primarului Vergil Chițac, care a fost publicată de toată presa, are parte de același tratament din partea lui Gavrilaș: „Arhiepiscopul Teodosie, cu o limbă meșteșugită și plină de venin, i-a transmis o scrisoare primarului Vergil Chițac în care amestecă elementele religioase cu cele militare, iar concluzia este una singură: biserica de pe trotuar nu trebuie demolată…” Meșteșugită, înțelegem, dar ce ar fi limba plină de venin? Sau este tot un efect pentru minimalizarea mesajului, conform tehnicilor de dezinformare?
Așa cum este și alăturarea numelui ÎPS Teodosie de cel al lui Radu Mazăre, despre care Gavrilaș spune: „pentru că ei (Teodosie și Mazăre) s-au crezut dumnezeii Constanței, oamenii care nu au nevoie de hârtii pentru a stăpânii” (sic!)! Ortografia agramată îi aparține lui Gavrilaș, fostul purtător de cuvînt al Arhiepiscopiei Tomisului:
Deci, așa: „nu au nevoie de hârtii pentru a stăpânii”? Bine, atunci, pa! Cu o astfel de gramatică, articolul se declară nul!
P.S. În atenția lui Gavrilaș: în aceeași propoziție, sînt cuvintele „dumnezeii”, „oamenii”, „hârtii”, „stăpânii”, toate cu doi „i” la final. De frica greșelii de gramatică, nu cumva să tai cîte un „i” de la celelalte, căci acelea sînt scrise corect! Doar „a stăpîni” se scrie cu un singur „i”. Ne-am înțeles?
Fii primul care comentează