PATRIARHUL DANIEL ESTE OFIȚER ACOPERIT?(3)

NOTA 3: PATRIARHUL DANIEL ESTE OFIȚER ACOPERIT?

Patriarhul a luat cea mai tare măsură, dar și controversată: l-a decorat (în lipsă!) pe șeful S.R.I. Eduard Raul Hellvig (http://bn24.ro/o-culme-a-pupincurismului-patriarhul-daniel-l-a-decorat-in-lipsa-pe-directorul-sri-chiar-de-ziua-acestuia/), pentru activitatea acestuia din timpul mandatului de 7 luni de ministru al dezvoltării în guvernul Ponta, motivarea fiind „semnarea contractului de finanțare din fonduri europene a lucrărilor de consolidare, reabilitare și restaurare a Palatului Patriarhiei“.

La «mâna bună» a patriarhului, care a decorat foarte mulți politicieni ce au fost dovediți ulterior ca penalii României, ne îngrijorăm de soarta bietului fost ministru Hellvig.

Ce poate fi mai tare în România decât să te pui bine cu șeful S.R.I.? Așa să fie oare? O să vedem!

Unde este dosarul de Securitate al lui Daniel Ciobotea?

DOSARUL DE SECURITATE AL LUI DANIEL CIOBOTEA A FOST ARS

Nu știm ce părere au reprezentanții S.U.A. despre activitatea de fost ofițer D.I.E. a Preafericitului Daniel, pentru că, dacă acuzele ce vor fi analizate mai jos sunt reale, și mulți știu că sunt, atunci capul bisericii române nu putea face decât spionaj împotriva țărilor occidentale și împotriva N.A.T.O.!

Surse demne de încredere indicau că dosarul lui Daniel Ciobotea să fie căutat în arhivele D.G.I.A. (Direcția Generală de Informații a Apărării). Cert este că dosarul său de la Securitate a fost ars în decembrie 1989!

Oricum, domnul Hellvig, ca șef al Serviciului Român de Informații, are acces la microfilmul dosarului ars al lui Dan Ilie Ciobotea. Se știe foarte bine că toate dosarele erau microfilmate, iar microfilmele nu au fost arse!

Foto din 6 august 1987 cu Dan Ilie Ciobotea la intrarea în viaţa monahală, alături de naşul său de călugărie, părintele arhimandrit Ilie Cleopa.

Oficial, problema este rezolvată. Verdictul C.N.S.A.S. este că, din lipsă de dosar, nu s-a putut stabili dacă Patriarhul Daniel a făcut poliție politică. Și nu vorbim despre o lipsă reală de dosar, ci despre distrugerea cu intenție a dosarului acestuia.

Iată ce titra presa din anul 2007, sub titlul: «Colegiul Naţional s-a întrunit, luni, pentru a verifica mai multe dosare ale înalţilor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române. Colegiul a dat verdict de necolaborare cu Securitatea pentru Patriarhul Daniel.»

«Conform legii, neavând dosarele respective, trebuie să votăm că nu a făcut poliţie politică. Neavând la dosar decât o hârtie în care se menţionează că, alături de alţi câţiva prelaţi importanţi, i s-a ars dosarul pe 23 decembrie, nu am putut să votăm decât că nu a colaborat» – a declarat Mircea Dinescu, membru al C.N.S.A.S.

«Potrivit domnului Dinescu, C.N.S.A.S. avea o listă cu 25 de dosare, care au fost arse în decembrie 1989, dintre care 16 ar fi fost ale prelaţilor Bisericii Ortodoxe Române. Ar fi tragic, spunea atunci unul dintre membrii colegiului, să fie ales noul patriarh şi apoi să descoperim că a fost colonel de Securitate.»

Deducem de aici că cel puțin unul dintre membrii C.N.S.A.S., citați de presă, cunoștea și gradul viitorului patriarh: colonel de Securitate.

Ca și în zilele noastre, ierarhii B.O.R. tratau cu dispreț instituțiile Statului. Mircea Dinescu, membru C.N.S.A.S., se plângea că aceștia, deși erau citați, nu se prezentau la audieri. «Este de necrezut, de exemplu, ca un om care a lucrat în străinătate pe vremea lui Ceauşescu, să nu se fi ciocnit cu Securitatea. Este imposibil. A fost trimis de autorităţile române zece ani în străinătate. Dar poţi să spui, dom’le, uitaţi în ce condiţii am plecat eu: am avut o bursă la Heidelberg şi am stat acolo 10 ani, şi m-am întors, n-am făcut carieră. Era foarte important, fiindcă oricum rămâne un semn de întrebare» – a mai declarat Mircea Dinescu.

Aceste amănunte dezvăluite de Mircea Dinescu adâncesc misterul relațiilor patriarhului Daniel cu Securitatea comunistă.

Mitropolitul Daniel, într-unul dintre drumurile în străinătate.

DE CE A FOST DISTRUS DOSARUL LUI DANIEL?

În acele zile complicate ale căderii unui regim comunist, singura grijă a Securității să fi fost arderea unor dosare nesemnificative? De ce să fi fost ars dosarul unui anonim în ziua în care nici nu se știa sigur dacă Ceaușescu va cădea?

În anul 1989, viitorul ierarh Daniel Ciobotea era un personaj total necunoscut, fără vreo funcție oficială importantă. Nu avea decât un post de conferențiar la Institutul Teologic din București, dar trecutul, trecutul lui Dan Ilie Ciobotea era mai interesant.

Iată trecutul prezentat de basilica.ro: 1976-1978 – studiază la Facultatea de Teologie Protestantă a Universității de Științe Umane din Strasbourg (Franța); 1978-1980 – studiază la Facultatea de Teologie Catolică a Universității „Albert Ludwig” din Freiburg im Breisgau (Germania); 1980-1988 – lector la Institutul Ecumenic de la Bossey, Elveția; îndeplinind şi funcţia de director adjunct al Institutului în perioada 1986-1988.

Ziarul online Top Iași, publica în 03 martie 2013 articolul intitulat sugestiv «Cel mai puternic ieșean»:

«(…) PF Daniel a fost acuzat de mai multe ori că e ofițer de Securitate sub acoperire. Contestatarii săi susțin că doar așa se poate justifica de ce Daniel Ciobotea a ajuns mitropolit la nici 40 de ani în condițiile în care promovarea în structurile Bisericii Ortodoxe este cumplit de anevoioasă.

Faptul că, în tinerețe, pe vremea comunismului, Daniel Ciobotea a primit o bursă în Occident și a fost lăsat de regimul Ceaușescu să plece 8 ani la Institutul Ecumenic de la Bossey (Elveția), unde a fost și director adjunct între 1986 și 1988, a alimentat și mai mult bănuiala că e „securist“. Surse chiar din interiorul B.O.R. ne-au povestit că traiectoria de dinainte de 1989 a actualului Patriarh arată clare legături cu Securitatea: în Elveția a fost găzduit de un preot ce era chiar șeful rezidenței Securității românești din acea țară, apoi, după un scandal sexual, nu a fost retras în țară, ci mutat în Franța, după care în Italia (…)».

 

IOAN MIHAI PACEPA ȘI PREOȚII CA OFIȚERI ACOPERIȚI

Este evident faptul că vigilenta Securitate comunistă nu putea lăsa un tânăr teolog să «zburde» liniștit prin Europa Occidentală. Se cunosc cazuri de reputați oameni de știință români, invitați la conferințe științifice internaționale, care nu au primit viza aceleeași Securități.

Afirmațiile de mai sus capătă contur prin dezvăluirile generalului Ioan Mihai Pacepa din cartea «Orizonturi Roșii».

Iată ce spunea Pacepa despre folosirea preoților ca ofițeri acoperiți D.I.E., la pagina 217.

«Când Ceaușescu mi-a dat instrucțiunile pentru întâlnirea sa cu românii americani, a ordonat ca nici un efort sau cheltuială să nu fie precupețite, pentru a o face o ocazie „grandioasă“.

– «Să fie acolo toți agenții tăi, mai ales preoții. Scrie cuvântările pentru ei și învață-i cum să le citească».

Redăm dialogul de la pagina 218:

– «Clericul a arătat bine în costumul său de maimuță. Ce fel de muncă face el? – a început Ceaușescu deschizând jocul.

El se referea la arhiepiscopul Bisericii Ortodoxe Române din Statele Unite și Canada, ce fusese trimis din România ca să preia controlul bisericilor emigranților din Statele Unite și Canada. În raportul scris de mână de stația din Washington, pe care l-am predat lui Ceaușescu în acea dimineață, exista un capitol substanțial despre contactele prolifice ale arhiepiscopului cu DIE-ul, ca agent vechi, ce fusese folosit cu succes de-a lungul anilor, în care a trăit la Misiunea română de Ierusalim și în Mănăstirea Sf. Tihon din South Canaan, Pennsylvania.

– Activă și productivă, în conformitate cu Florea.

– Avem nevoie să-l facem agent secret cu acoperire bună, la fel cum am procedat cu predecesorul său, înțeles?

– Da, tovarășe.

«Predecesorul» era arhimandritul Bartolomeu Anania, un vechi agent al D.I.E., care a fost trimis cu ani în urmă ca să preia un ziar religios numit «Credința»…

– Trebuie să-l facem pe episcop colonel sau chiar general. Și pompează în el cât mai mulți bani posibil. Cu bani poți cumpăra orice în America, inclusiv bisericile».

Ioan Mihai Pacepa a fost șef adjunctul D.I.E. din 1966 până în anul 1972. Apoi, până la defectarea din 1978, a fost prim adjunct al șefului D.I.E. și consilier personal al lui Ceaușescu.

Afirmațiile unui om cu asemenea funcții nu pot fi trecute cu vederea. Exemplele lui Pacepa confirmă faptul că Securitatea a folosit fructuos Biserica în activitatea de spionaj extern și de spionare internă a propriilor cetățeni români.

 

EXPLOATAREA GAZELOR DE ȘIST ȘI BISERICA ROMÂNĂ

În acest context nu ne miră faptul că Biserica Ortodoxă Română este folosită și astăzi, de oameni cu influență din România, în scopuri oculte de manipulare publică.

Lăsăm serviciile secrete românești, eventual domnul Hellvig, să ne explice dacă oamenii cu influență sunt foști securiști, actuali securiști sau agenți secreți străini de interesele României.

«Cea mai clară dovadă de putere a Patriarhului Daniel o reprezintă, însă, evenimentele de săptămâna trecută de la Bârlad . 8.000 de locuitori din zonă au ieşit pe străzi să protesteze împotriva cercetărilor firmei americane CHEVRON ce căuta în zonă gaze de şist”.

În fruntea protestatarilor era reprezentantul local al B.O.R., care i-a afurisit pe americani în gura mare. Ulterior, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei a confirmat că Biserica Ortodoxă susţine acele proteste. Evident, acea manipulare a maselor nu se putea face fără acordul patriarhului Daniel. 

Astfel, au fost atinse grav interesele României şi apărate interesele Rusiei – ţară din care importăm în prezent, la preţuri foarte mari, gazele naturale, gaze ce pot fi oferite de americani mult mai ieftin, dacă ar fi extrase chiar din solul nostru.

Această grosolană implicare a Bisericii în chestiuni de siguranţa naţională n-a fost criticată în nici un fel de preşedintele Traian Băsescu, premierul Victor Ponta ori Antena 3. Nimeni nu a dorit să-l supere pe PF Daniel, chiar dacă e mai mult decât clar pentru oricine că România pierde enorm prin această acţiune a şefului B.O.R.».

Este evident faptul că ofițerul acoperit Daniel a făcut niște jocuri securistice în acel caz. Subliniem faptul că jandarmii i-au bătut și amendat pe bieții săteni localnici protestatari, dar nu i-au amendat și nu i-au bătut nici pe protopopul de Bârlad, Vasile Lăiu, și nici pe călugării de la Mănăstirea Petru Vodă, care au instigat sătenii la acțiunile de protest. Deși clericii B.O.R. au participat activ și personal la proteste, nimeni nu s-a legat de aceștia. Oare de ce?

Rămâne un mister acest fapt sau acceptăm adevărul că acei «băieți în sutane negre» jucau rolul de instigatori profesioniști și agenți de influență ai unor servicii secrete autohtone sau străine. Iar șeful lor era… ofițerul acoperit Daniel Ciobotea!

Ziarul „Adevărul” publica în 25 mai 2015 un articol devastator despre PS Daniel. Ecourile au lipsit. Oare, de ce? Să-l recitim:

 

SECRETELE PATRIARHULUI DANIEL – CUM S-A INFILTRAT, ÎN VREMEA LUI CEAUŞESCU, TÂNĂRUL CĂLUGĂR CIOBOTEA ÎN CERCURILE BOR ŞI MISTERUL DIN CV ÎN ANII ’89 – ’90

„Actualul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Daniel Ciobotea, a avut o ascensiune fără precedent de rapidă în structurile de putere, presărată cu multe momente misterioase, neelucidate până în prezent, cum ar fi colaborarea cu fosta Securitate sau apartenenţa la Masonerie.

Numele: Dan Ilie Ciobotea;

Data naşterii: 22 iulie 1951;

Locul naşterii: satul Dobreşti, comuna Bara (Timiş);

Studii: Institutul Teologic Universitar din Sibiu (‘74), doctorat la lnstitutul Teologic Universitar din Bucureşti (‘76), Facultatea de Teologie Protestantă din Strasbourg (‘78), Facultatea de Teologie Romano-Catolică din Freiburg im Breisgau (‘80), doctorat la Strasbourg (‘79).

Aceasta ar fi cartea de vizită academică succintă a Patriarhului Daniel al Bisericii Ortodoxe Române, considerat unul dintre cei mai cultivaţi capi ai Bisericii Române din istorie. Pe de altă parte, CV-ul înaltului prelat, atât cel de dinainte de 1989, cât şi cel post-revoluţie, conţine o mulţime de găuri negre.

Cei care i-au studiat biografia s-au întrebat de-a lungul timpului cum a fost posibil ca un tânăr student român să tranziteze nestigherit, de nenumărate ori, graniţele de vest ale ţării, într-o perioadă în care obţinerea unui paşaport era un vis interzis majorităţii românilor.

Practic, din 1976 şi până în 1988, existenţa lui Dan Ilie Ciobotea a însemnat un „du-te-vino” permanent între România şi ţări precum Franţa, Germania sau Elveţia.

Iată cum arată biografia ante-’89 detaliată a lui Dan Ciobotea afişată chiar pe site-ul oficial al Patriarhiei Române:

• 1976-1978 – studiază la Facultatea de Teologie Protestantă a Universităţii de Ştiinţe Umane din Strasbourg (Franţa);
• 1978-1980 – studiază la Facultatea de Teologie Catolică a Universităţii „Albert Ludwig” din Freiburg im Breisgau (Germania);
• 15 iunie 1979 – susţine teza de doctorat la Universitatea din Strasbourg, intitulată: Réflexion et vie chrétiennes aujourd’hui. Essai sur le rapport entre la théologie et la spiritualité (424 p).
• 31 octombrie 1980 – o versiune extinsă a acestei teze, pregătită sub îndrumarea mentorului său, pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, este susţinută la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti, cu titlul: Teologie şi spiritualitate creştină. Raportul dintre ele şi situaţia actuală;
• 1980-1988 – lector la Institutul Ecumenic de la Bossey, Elveţia;

În acelaşi timp, Daniel a avut timp să facă o mulţime de drumuri în ţară în intervalul ’80-’88, iar în 1987, spre surprinderea totală a apropiaţilor, s-a călugărit. Pe 6 august 1987 a început oficial ascensiunea spectaculoasă spre structurile puterii a tânărului Dan Ilie Ciobotea, pe atunci în vârstă de 36 de ani.

La data menţionată mai sus a intrat în monahie cu numele Daniel, avându-l ca naş de călugărie pe Ilie Cleopa, arhimandritul (stareţul) Mănăstirii Sihăstria din judeţul Neamţ. A fost hirotonit ieromonah (călugăr cu funcţie de preot). Un an mai târziu, în 1988, a fost ridicat în rang, până la protosinghel (imediat inferior, practic adjunctul arhimandritului în structurile monahale).

Fotografiile din arhiva personală arată însă că Dan Ciobotea a intrat în structurile înalte ale puterii bisericeşti cu mult timp înainte de călugărie.

Monahul Daniel a fost numit în 1988 consilier patriarhal, director al Sectorului „Teologie Contemporană şi Dialog Ecumenic” al Patriarhiei. În acelaşi an, a devenit
conferenţiar la Catedra de Misiune Creştină a Institutului Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti. Caracteristicile ambelor funcţii tind să confirme speculaţiile potrivit cărora Daniel devenise, de fapt, responsabilul cu Sectorul Relaţii Externe al Bisericii Ortodoxe Române.

În biografia patriarhului urmează perioada cea mai misterioasă, nelămurită total până în prezent – 1989-1990. Întâmplările circumstanţiale ar putea explica, însă, explozia spectaculoasă în structurile puterii înregistrată atunci.

Decembrie 1989 a fost unul dintre episoadele cele mai ruşinoase din istoria Bisericii Ortodoxe Române. Pe 17 decembrie 1989, în mijlocul măcelului de la Timişoare, Patriarhul Teoctist Arăpaşu i-a trimis o telegramă lui Nicolae Ceauşescu în care, teoretic, l-a informat în privinţa Adunării Naţionale Bisericeşti, care tocmai avusese loc.

Experţii interpretează însă telegrama ca un gest de susţinere a dictatorului comunist în privinţa măsurilor brutale de reprimare a revoltei. De altfel, o zi mai târziu, pe 18 decembrie, Patriarhul Teoctist a convocat o şedinţă a Sfântului Sinod în care şi-a anunţat mitropoliţii că este de acord cu măsurile dispuse de regimul dictatorial şi că mişcarea populară ar putea destrăma structurile statului şi, implicit, Biserica Ortodoxă Română. Toţi subordonaţii au fost de acord, iar Biserica n-a condamnat oficial, în acele zile, regimul comunist.

Fuga cuplului dictatorial a semănat panica şi în rândul capilor Bisericii Ortodoxe din România. În noaptea de 22 spre 23 decembrie, Teoctist a dispărut pur şi simplu din Palatul Patriarhal. Misterul a fost dezvăluit la mulţi ani după Revoluţie. În următoarele 112 zile, Patriarhul Teoctist a stat ascuns la Mănăstirea Regală „Sfânta Treime” din Sinaia.

Scriitorul Artur Silvestri, considerat cel mai apropiat prieten al patriarhului, scria în cartea „Vremea Seniorilor” apărută în 2005:

„Numai Prea Fericirea Sa Teoctist, straniul ezoterist Gelu Voican Voiculescu şi eu însumi cred că ştim pe acest pământ ce s-a petrecut cu adevărat în acele zile în Biserica Ortodoxă Română”.

Evenimentele acelor zile indică o lovitură de palat în sânul Bisericii Ortodoxe Române, care a vizat îndepărtatea Patriarhului şi care se va dovedi parţial reuşită. Într-adevăr, unul dintre cele mai controversate personaje ale Revoluţiei din 1989, Gelu Voican Voiculescu, i-a sugerat patriarhului retragerea şi i-a recomandat şi locul în care să se ascundă. Ulterior, a fost singurul vizitator din exterior al lui Teoctist, pe care l-a informat despre mersurile lucrurilor post-decembrie 1989.

Urmează data de 18 ianuarie 1990, zi care a consemnat două evenimente notabile. Patriarhia Română anunţa printr-un comunicat de presă faptul că Patriarhul Teoctist s-a retras din Scaunul Patriarhal, fără a spune şi din ce cauze. Ulterior, într-un alt comunicat se invocau „motive de sănătate”.

Pe de altă parte, în aceeaşi zi, a fost înfiinţat Grupul de Reflecţie pentru Înnoirea Bisericii, condus de protosinghelul Daniel Ciobotea. Din grup făceau parte Arhimandritul Bartolomeu Anania, preotul profesor doctor Constantin Galeriu, preotul profesor doctor Dumitru Stăniloaie, preotul Constantin Voicescu, ieromonahul Iustin Marchiş şi câţiva oameni din afara bisericii, printre care Sorin Dumitrescu, Horia Bernea şi Teodor Baconsky.

Grupul de reflecţie a reuşit printre altele să impună în primele zile ale anului 1990 predarea religiei în şcoli. Dar influentul Daniel l-a propus în timpul şedinţelor pe Bartolomeu Anania pentru funcţia de Patriarh. Din motive necunoscute, cererea a fost respinsă. Pe de altă parte, Daniel „l-a rechemat pe Teoctist în scaunul Patriarhal” pe de 4 aprilie 1990, dată la care, de altfel, grupul a fost desfiinţat. Patriarhul Teoctist avea atunci vârsta de 74 de ani.

Comunicatul din 18 ianuarie, de „demitere” a patriarhului, a fost explicat succint de insuşi Patriarhul Teoctist într-un interviu acordat în aprilie 1990 ziaristului britanic Alec Russell, de la The Daily Telegraph:

„In tradiţia regulamentului ortodox este posibil ca un Patriarh să-şi dea demisia?
– Conform canoanelor şi legiuirilor noastre bisericeşti ortodoxe, un Patriarh se poate retrage temporar numai din motive de sănătate. Acest lucru s-a întâmplat şi în cazul meu. Nicidecum nu a fost vorba de o demisie, care ar fi fost anticanonică. De aceea, la chemarea Sfântului Sinod, dupa însănătoşire, am revenit la slujirea de Întâi Stătător al BOR…» Dacă nu este posibil, cum vă explicaţi retragerea din 18 ianuarie?
– Aveţi răspunsul în cel pentru prima întrebare…”.

Practic, în perioada 18 ianuarie – 4 aprilie 1990, BOR a fost condusă de către locotenenţa lui Daniel Ciobotea, iar avantajele personale obţinute de protosinghel în acest interval au fost importante. Pe 12 februarie 1990 a fost ales, la propunerea Mitropolitului Nicolae Corneanu, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, cu titlul de „Lugojanul”, iar în 4 martie 1990 a fost hirotonit arhiereu (cea mai înaltă treaptă în ierarhia bisericească).

La scurt timp după aceea, Patriarhul Teoctist l-a propus pe Daniel Lugojanul la şefia Mitropoliei Moldovei. Postul respectiv era vacantat încă din 1986, deoarece Teoctist se pare că ar fi dorit să-l instaleze acolo pe favoritul său, Teofan Savu, viitor Mitropolit al Olteniei. Conform cutumei BOR, postul de mitropolit al Moldovei „furnizezează” viitorul Patriarh al României.

La 7 iunie 1990, Daniel Ciobotea a fost ales Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, iar pe 1 iulie a fost înscăunat.

A urmat perioada de şefie la Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, pe care Daniel Ciobotea a făcut-o extrem de bogată. Contrele cu Patriarhul Teoctist au continuat. În 1996, în preajma campaniei electorale, mitropolitul Daniel l-a invitat la Iaşi pe candidatul la preşedinţie Ion Iliescu. Patriarhul a refuzat să vină la Iaşi şi a lansat o declaraţie provocatoare îndemnând enoriaşii „să nu voteze cu Anticristul”, cu adresă la liberul-cugetător declarat Ion Iliescu.

S-a făcut util regimurilor PSD, fapt constatat potrivit unei stenograme PSD, în care senatorul ieşean Ion Solcanu spune că „e omul nostru trebuie ajutat”.

12 septembrie 2007 este data la care Daniel Ciobotea devine Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, după moartea, la 92 de ani, a lui Teoctist.

„Cu 95 de voturi la 66, Daniel Ciobotea, Mitropolitul Moldovei, a câştigat bătălia pentru Patriarhia Română în faţa Mitropolitului Ardealului, Bartolomeu Anania, în cel de-al doilea tur de scrutin organizat miercuri, 12 septembrie a.c. În primul tur, din cele 161 de mandate, Daniel a primit 80 de voturi, Anania 62 şi Ioan al Covasnei şi Harghitei 18 voturi, 1 vot fiind anulat. Câştigul i-a fost asigurat lui Daniel prin intermediul majorităţii votanţilor lui Ioan, cel de-al treilea candidat apărut ca din joben în urna Sfantului Sinod, în dimineaţa zilei de 9/12. Din cei 47 de membri ai Sfântului Sinod prezenţi la vot, 27 l-au ales pe Daniel al Moldovei în prima sedinţă a Sinodului”, se arată într-un articol din presa vremii.

Teofan, mitropolitul Olteniei, creditat cu şanse mari, n-a mai prins turul doi de scrutin. A ajuns însă Mitropolitul Moldovei, după plecarea lui Daniel la „centru”. Perioada „electorală”, de după moartea lui Teoctist, a fost foarte agitată. Viitorul Patriarh a fost acuzat din nou, de diverse grupuri de creştini că este colaborator al Securităţii şi membru al Masoneriei.

-Va urma-

În episodul 4: Fratele Patriarhului îl numește pe PS Daniel „diavol”