Pe la sfârșitul mileniului doi, exista în țara noastră un val pro-european, iar presa europeană dădea destule semne de interes privitoare la investițiile în media din România.
Prezența grupului Bertelsmann la „Evenimentul zilei” și a CME (o firmă americană din Bermude) la Pro Tv au stîrnit și alte mari grupuri economico-financiare.
Unul dintre cele mai interesate a fost grupul Lagardere, la acea dată prezent doar în lumea radiourilor. Ca unul care avea deja o cooperare cu grupul Lagardere în Radio Total eram destul de familiar cu mișcările de pe piață.
Trebuie să precizez un lucru, mai puțin cunoscut. Acordarea unei licențe de radio în FM care să acopere toată România a fost și rezultatul unei înțelegeri între Ion Iliescu și președintele Franței, Jacques Chirac.
Francezii erau interesați de investiții în România, mai ales în vânzarea către țara noastră a aeronavelor Airbus, dar și în industria de aviație, lucru petrecut în cele din urmă prin Eurocopter, la fabrica de la Ghimbav. În același timp, francezii urmăreau și investițiile în mass-media.
La una dintre întâlnirile între cei doi președinți s-a convenit acordarea către grupul Lagardere a unei frecvențe de radio cu acoperirea națională. Francezii aveau deja radiouri în mai toată Europa, chiar și în Rusia, dar nu acopereau încă România. Așa s-a petrecut operațiunea.
A fost scoasă la licitație o frecvență FM cu acoperire națională și, ca prin minune, CNA a stabilit căștigătorul, adică o firmă a grupului francez. Mai rămânea presa scrisă.
Grupul francez, mare editor, dar și cel mai mare distribuitor de presă din lume prin Lagardere Services sau prin HDS (Hachette Distribution Services), tot proprietate a grupului Lagardere, suferise un eșec în încercarea sa de a participa la privatizarea Rodipet SA.
Pe neașteptate, grupul Lagardere s-a orientat spre un joint venture cu ziarul „Adevărul”. Așa au început întâlnirile și negocierile între „crucișătorul presei” române și ziarul „Nice-Matin”, proprietatea grupului Lagardere.
”Nice-Matin” era unul dintre cele mai mari și puternice ziare regionale din Hexagon. Francezii erau reprezentați de doi oameni, între care un domn Chastagnol, iar Adevărul, de Dumitru Tinu. Negocierile au durat destul de mult și, la un moment dat, au intrat în impas.
Dumitru Tinu m-a sunat și mi-a făcut o vizită la „Evenimentul zilei”. Voia să știe câte ceva despre cum se fac asemenea negocieri. Cum se calculează valoarea, cum se stabilește prețul, cum se face investiția, ce condiții să pună.
Eram convins că intrarea francezilor în ziarul „Adevărul” ne folosește tuturor și va aduce cu ea o relansare a distribuției de presă și asta ar fi însemnat salvarea tuturor ziarelor. De la Dumitru Tinu știu că „greii” de la ”Adevărul” voiau o investiție de multe milioane de euro, plus un cash out substanțial.
Îmi aduc aminte doar că afacerea reprezenta o sumă care sărea de 10 milioane de euro. Cash out înseamnă o sumă de bani pe care francezii o aduceau în afacere, dar care nu intra în investiție, ci se împărțea principalilor acționari.
Iar greii de la „Adevărul” cereau mult mai mult decât erau francezii dispuși să plătească. În cele din urmă, grupul francez reprezentat de ”Nice- Matin” s-a retras și n-a mai dat nici un semn de interes.
N-a trecut mult și am aflat de o nouă tentativă de vânzare a ziarului ”Adevărul”.
De data aceasta. era vorba de un fond de investiții din Anglia. I-am uitat numele. Acesta a cumpărat acțiunile deținute de Dumitru Tinu, Cristian Tudor Popescu, Adrian Ursu, Bogdan Chireac și, dacă nu mă înșel, Lelia Munteanu. Tot de la Dumitru Tinu știu că CT Popescu a cerut și a primit o sumă dublă față de colegii săi, pretinzînd asta pentru că era redactor-șef și avea un nume mult mai cunoscut.
Așa a deveni „Adevărul” un ziar „european”. Abia mai târziu, după moartea lui Dumitru Tinu, aveam să aflu că sub aparența proprietății englezești se ascundea un manager arab care făcuse operațiunea pentru Viorel Hrebengiuc și Fathi Taher.
N-a trecut mult de la moartea ciudată a lui Dumitru Tinu că principalii jurnaliști de la Adevărul au părăsit corabia și au înființat ziarul ”Gândul”, pe care l-au vîndut, tot așa, pe fugă, ca nu care cumva să se scufunde. Provizoriu, la conducerea ziarului „Adevărul” a fost numită Corina Drăgotescu.
Ce a urmat sub controlul lui Dinu Patriciu și, mai apoi, Cristian Burci sunt deja alte povești.
Fii primul care comentează