Al doilea cutremur electoral

Al doilea cutremur electoral
Refuz cu obstinație să iau în calcul analizele așa-ziselor institute de
cercetare de piață, care până în prezent ne-au oferit erori majore, eroarea
maximă fiind că nu l-au luat în calcul pe Călin Georgescu, care avea un
trend pronunțat ascendent. Așa că voi face predicțiile care urmează
utilizând doar instrumentele logicii formale și informațiile de care dispun.
Prin urmare, ce urmează să se întâmple peste câteva zile? Cine va câștiga?
După o lungă perioadă, în care societatea românească aparent a băltit,
pentru că zi de zi i-a fost arătată în toate chipurile pisica războiului din
Ucraina, care s-ar putea extinde și în România, după ce România tăcută a
fiert literalmente sub capac, pierzându-și încrederea și reazemul în clasa
politică, iată că a explodat în ziua primului tur al alegerilor prezidențiale.
Mișcarea din ce în ce mai violentă a plăcilor tectonice ar fi trebuit să fie
sesizată de către toate staff-urile de campanie, iar acestea, măcar pe
ultima sută de metri, ar fi avut obligația să ia măsuri de corecție. În sensul
de a-și corecta percepțiile asupra României reale și angajamentele față de
cetățeni. Acum, reprezentanții partidelor politice susțin că au primit o
teribilă palmă de la electorat, care le determină să-și revizuiască în viitor
strategiile. Se pare însă că au perceput palma la fund și nu peste gură, de
vreme ce pe toate posturile de televiziune apar aceleași figuri, care-și
prezintă aceleași opinii, fără a fi nici măcar în stare să-și nuanțeze
discursul. Clasa politică accelerează și merge inconștient cu capul spre zid.
O societate calmă, neobișnuit de liniștită, aparent apatică s-a dezlănțuit cu
o violență rar întâlnită, o violență în creștere, care nu va putea fi altfel
caracterizată în scurt timp decât drept un război româno-român. Suntem
brusc extrem de divizați și extrem de înverșunați, unii pentru susținerea
Elenei Lasconi, total nepregătită pentru un mandat prezidențial, dar
susținută de cvasi-totalitatea clasei politice, în timp ce alții devin la fel de
înverșunați în susținerea lui Călin Georgescu, un concurent independent și
extrem de controversat, despre care, în țară și în UE, se afirmă că ar
constitui un veritabil pericol pentru democrație și pentru parcursul UE și
NATO al României. Au mai rămas doar trei zile în care România va trebui să
decidă ce face.
Este o certitudine că, în următoarele patru zile, Elena Lasconi nu-și poate
corecta sub nicio formă carențele, pe cât de grave, pe atât de evidente în
ceea ce privește pregătirea ei politică pentru un joc atât de mare cum este
cel prezidențial. În ceea ce-l privește pe Călin Georgescu, este la fel de
limpede că în cele patru zile care urmează îi va fi foarte greu sau chiar

imposibil să lămurească nebuloasele cu care vine în spate sau să-și renege
o serie întreagă de afirmații sau chiar de convingeri adânc înrădăcinate. În
aceste condiții, opțiunea pentru fiecare cetățean cu drept de vot va fi mai
puțin sau deloc cerebrală, și mai degrabă intuitivă și instinctivă. Ne putem
aștepta la violențe majore, atât înainte cât și după ce se consumă procesul
electoral. Când m-am referit în mod repetat la faptul că mai sunt doar
câteva zile, m-am gândit firește la parlamentarele pentru care votăm
duminică și care vor fi decisiv influențate de opțiunile noastre în materie
prezidențială.
În esență, indiferent cine va ajunge președinte, fundamentală este
viitoarea majoritate parlamentară. Cine va domina Parlamentul va putea
anula, devia sau corecta luările de poziție ale viitorului președinte.
Aritmetica primului tur de scrutin ne spune că cele mai mari șanse le are
Călin Georgescu. El a primit cele mai multe voturi din partea cetățenilor și
este de presupus că aceiași cetățeni își vor acorda votul și candidaților la
Camera Deputaților și Senat care provin din zone suveraniste. Mă refer aici
la electoratul AUR, la electoratul SOS, unde liderii celor două partide au
declarat că îl susțin pe Călin Georgescu, dar mă refer și la electoratul lui
Terheș și, de asemenea, la cetățenii de tot felul și de toate categoriile de
vârstă pentru care suveranismul reprezintă o valoare mai mare decât
euroatlantismul, dacă acesta se confruntă cu interesul național, așa cum
unii teoreticieni și unii jurnaliști bine plătiți din bani publici încearcă să
afirme cu tot mai multă insistență. De aici și nervozitatea electoratului
Lasconi, precum și a electoratelor celorlalte partide care o susțin, dar și a
unor cetățeni obișnuiți, debusolați de alegerea pe care sunt obligați să o
facă. Judecând lucrurile la rece, așa cum nu numai eu afirm de mult timp,
electoratul de tip suveranist reprezintă cel puțin 40% din numărul total de
votanți. Ceea ce nu înseamnă nicidecum că ceilalți 60% sunt cu toții
progresiști. Decisiv va fi rezultatul pe care PSD îl poate obține la capătul
acestor alegeri parlamentare. Dacă va atinge un scor de 30%, atunci acest
partid, în măsura în care electoratul va fi dispus să-l asculte până în ziua
alegerilor prezidențiale, poate înclina balanța în mod decisiv fie în favoarea
Elenei Lasconi, fie în favoarea lui Călin Georgescu. Pe sub masă se vor face
cu certitudine negocieri și aranjamentele politice postelectorale legate de
componența viitorului Guvern și, desigur, de persoana primului-ministru.
Struțo-cămila PNL-PSD se poate reconstitui din mers, de astă dată și în
combinație cu USR.

La aceste alegeri, UDMR va obține, ca de obicei, un scor de 6%. Cu cine
vor vota cei 6% la viitoarele prezidențiale? Presupun că udemeriștii vor
face ce au făcut de obicei. Vor vota cu cine le garantează participarea la
viitoarea guvernare. De unde au fost aruncați, să nu uităm, pe scări de
către PNL. Și de către Klaus Iohannis. Dar acum Klaus Iohannis nu prea
mai există, iar PNL are totuși o conducere schimbată. Viktor Orban, către
care se uită cu certitudine și cu atenție toți maghiarii din țară, este un lider
suveranist. Va conta sau nu va conta acest lucru?
În ecuație intervine în forță, ca de obicei, și factorul extern. Uniunea
Europeană va încerca pe toate căile să slăbească mișcarea suveranistă și,
deci, să-l demonizeze pe Călin Georgescu. Ea va influența direct și indirect
alegerile din această duminică, precum și al doilea tur de scrutin al
prezidențialelor. Donald Trump, care urmează să preia la 20 ianuarie
administrația din Statele Unite, este un lider anti-globalist și suveranist. Din
mers, acesta își implementează însă încă de pe acum, rând pe rând,
politicile. Îl susține sau nu-l susține viitoarea administrație de la Casa Albă
pe Călin Georgescu? Primele semne sunt că da. Robert F. Kennedy Jr., care
în viitorul cabinet va fi ministrul Sănătății, s-ar fi pronunțat deja în favoarea
lui Călin Georgescu. Rămâne de văzut ce se va mai întâmpla din acest
punct de vedere în următoarele trei zile sub aspectul influenței externe
asupra alegerilor parlamentare și apoi ce se va mai întâmpla până la al
doilea tur al prezidențialelor.
Luând în calcul toate elementele pe care le-am expus mai sus, estimez că
domnul Călin Georgescu va juca un rol de vioara întâi și cu ocazia
parlamentarelor de duminică. Iar dacă va reuși, va câștiga și competiția cu
Elena Lasconi. Pentru că va avea în spate o majoritate parlamentară.