Alergătorul de cursă scurtă

Sau Victor Ponta. Care se întâmplă să fie candidat. Candidat prezidențial. Și nu fiindcă ar ținti
cea mai înaltă funcție în stat. Știe cu certitudine că nu poate avea succes. Dar încearcă. Din cu
totul și cu totul alt motiv. Nu fiindcă ar fi un iepuraș al cuiva. Ținta lui reală e cu totul alta. A pus
ochii pe PSD. Și competiția prezidențială este calea pe care a identificat-o pentru a-i lua locul lui
Marcel Ciolacu. Pentru a-i trage un upercut unuia dintre binefăcătorii săi.
Avem de-a face aproape cu un calcul matematic. Trei partide și jumătate, care alcătuiesc
majoritatea parlamentară, și-au dat mâna, iar reprezentanții lor au semnat un document și au
luat deciziile necesare pentru o operațiune extrem de riscantă: aducerea la Cotroceni a unui om
politic care se autodefinește drept independent. Cele trei partide – PSD, PNL, UDMR – și
jumătatea care îi secondează, respectiv grupul parlamentarilor altor minorități decât cea
maghiară, l-au ales pentru această misiune pe Crin Antonescu, făcându-și socoteala că,
punând electorat peste electorat și utilizându-și resursele în scop electoral, îl vor putea instala
pe acesta la Palatul Cotroceni și, în absența unui candidat mai bun, vor reuși să iasă cu fața
curată din alegeri. Iar la schimb, Crin Antonescu ar urma să le asigure longevitatea la putere.
Dincolo de candidat și de resursele puse la bătaie, cele trei partide și jumătate, pentru a reuși,
s-au transformat în complici ai unei lovituri de stat finalizate zilele trecute prin eliminarea
definitivă din cursă a jucătorului cel mai bine calificat, Călin Georgescu. Dar și în continuare,
bătălia electorală este pe viață și pe moarte. Pentru că suveraniștii nu se lasă. Și nu renunță
sub nicio formă la lupta pentru cea mai înaltă poziție în stat. Iar, în măsura în care se mișcă
inteligent și își corelează forțele, au, cel puțin teoretic, șansa de a instala un președinte la
Cotroceni, după care, coșmarul coșmarului pentru progresiști – și un premier la Palatul Victoria.
Ei bine, în această ecuație politică extrem de complicată a intervenit în forță Victor Ponta. Se
face luntre și punte pentru a obține un scor cât de cât onorabil. În acest scop, își pune toate
resursele în joc: cele personale, constând în relațiile pe plan extern pe care și le-a creat și
menținut de-a lungul timpului, dar și resursele interne, respectiv tovarășii de drum politic care i-
au rămas fideli. Și s-a deghizat în suveranist. În speranța că, în felul acesta, va reuși să
mobilizeze de partea lui o parte din echipa politică de la Casa Albă și că ar putea să-i
păcălească pe unii dintre electorii AUR, POT sau SOS. Și, cum-necum – dar eu unul știu foarte
bine cum –, băgând cu obstinație bățul prin gard, a reușit să mobilizeze de partea lui și unele
case media. În acest punct, a intrat în coliziune cu Realitatea Plus, care l-a susținut pe Călin
Georgescu, iar acum susține tandemul George Simion – Anamaria Gavrilă. Suntem în punctul în
care Victor Ponta se află în spatele celor mai multe dintre atacurile dure la care este supusă
jurnalista Anca Alexandrescu. Și, totodată, suntem în punctul în care simt nevoia să îl denunț
public pe cel care, în urmă cu mai bine de zece ani, anunța cu aroganță că va câștiga alegerile
prezidențiale stând în fotoliu, uitându-se la televizor și mâncând popcorn.
Cei care îl susțin pe Victor Viorel Ponta, în frunte cu Marcel Ciolacu, care i-a întins o mână –
acesta fiind mult timp protectorul la vedere al lui „Dottore” –, și continuând cu protectorii săi
discreți: George Maior, fost șef SRI și fost ambasador al României la Washington, Florian
Coldea, fost director executiv al Serviciului Român de Informații, sau Remus Pricopie, rectorul

SNSPA, care îl propune pe Donald Trump pentru a i se conferi Premiul Nobel pentru Pace,
uitând că timpul propunerilor a expirat în decembrie și că încalcă flagrant legea, făcând politică
și angajându-și studenții în activități politice, ar trebui să aibă în vedere câteva detalii privind
biografia acestuia.
Pe scurt, întrucât o luase razna ca elev, mama lui a decis să-l trimită în Franța pentru a-și
continua studiile sub controlul surorii sale. Acolo, tânărul Victor Ponta, „micul Titulescu”, cum l-a
alintat Adrian Năstase, care o vreme i-a fost mentor, s-a apucat de fel de fel de prostii. Între
altele, a spart bancomate și a fost prins de poliția din Paris, care i-a făcut, de altfel, și un dosar
penal. A scăpat la limită, în urma intervenției unor agenți ai Serviciului Român de Informații
Externe, care au bătut palma cu omologii lor francezi, dar cu acest prilej au și început
colaborarea „de profil” cu Victor Ponta, care, cu această ocazie, a primit și un nume de cod. A
semnat angajamentul, după care, la absolvirea Facultății de Drept, a devenit ofițer acoperit cu
acte în regulă. Și-a asumat, în calitate de procuror, o încălcare flagrantă a legii, întrucât era și
este strict interzisă asumarea ambelor calități. Serviciul de Informații Externe i-a asigurat o
promovare spectaculoasă, tot prin încălcarea legii, de la un simplu procuror de sector din
București la Parchetul General. După care a urmat o spectaculoasă carieră politică, la care a
pus umărul nu numai Adrian Năstase, ci și fostul socru al lui Viorel Ponta, Ilie Sârbu, un
personaj cu o poziție importantă în PSD, absolvent al Institutului Teologic, care, sub comunism,
fusese înșurubat de Securitate în poziția de administrator al cimitirelor din Timișoara, job care îi
permisese să-și aducă aportul, în calitate de securist deghizat în om al bisericii, la fabricarea de
documente false în beneficiul spionilor români plantați în Occident. Documentele false însușite
de aceștia proveneau din arhiva cimitirelor, în care erau îngropați copii de diverse naționalități și
religii.
Victor Ponta știe că nu are nicio șansă de a beneficia de un bazin electoral consistent și de a
concura cu succes în competiția prezidențială. În schimb, speră – și acesta este principalul său
obiectiv – că, băgând bățul prin gard, vulnerabilizându-i pe unii dintre ceilalți candidați, va face
în așa fel încât Crin Antonescu să piardă competiția, iar Marcel Ciolacu poziția de premier și de
președinte PSD. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, este capabil de orice. Și acesta este și
motivul pentru care i-am dedicat acest demers editorial.