Din bombardamentul aproape zilnic al primului-ministru cu tot felul de mesaje am ales unul mai puțin obișnuit. Cel adresat forțelor de ordine privitor la scandalurile bombardierilor pe plajele de pe Litoral.
„Vreau să fac un apel către forţele de ordine, să fie foarte ferme în aplicarea legii. Oamenii vor lege şi ordine. Trebuie toleranţă zero faţă de toţi aşa-zişii bombardieri care fac scandal şi confundă plajele şi drepturile cetăţeneşti cu maidanul în România. Poliţiştii şi jandarmii au toată susţinerea mea, a întregului Guvern şi a tuturor oamenilor de bun-simţ din această ţară”, a zis Marcel Ciolacu din Piața Victoriei.
Credeți că jandarmii și polițiștii s-au aruncat pe ei? Credeți că bombardierii au avut o clipă de cumpănă și, când au auzit vorbele premierului au zis, ăsta are dreptate, ia s-o lăsăm mai moale! Nici vorbă!
Săptămâna trecută, pe Litoral s-au produs mai multe încăierări între cetățeni (unii bombardieri, alții, nu) și salvamari. În ciuda numărului mare de înecuri, în ciuda semnalelor transmise pe tot Litoralul, în ciuda interdicțiilor, oamenii au continuat să riște și să înfrunte valurile enorme. Unii, pentru ultima dată. Cei mai mulți au făcut-o cu inconștiență, cu un sentiment al bărbăției, al curajului, al victoriei asupra naturii. Și cu foarte multă nepăsare. Au intrat cu forța, au repezit salvamarii, au riscat și au ignorat orice avertisment, orice sancțiune, orice pericol.
În fața acestui fenomen (căci reacțiile turiștilor în toată săptămâna de mare agitată au fost asemănătoare) premierul Marcel Ciolacu a cerut intervenții ferme. Adică Marcel Ciolacu s-a trezit luptînd cu o declarație.
Comentatorii de televiziune au vorbit despre majorarea amenzilor, despre o lege a salvamarului care să-i permită intervenția, despre orice, numai despre inconștiență, nu.
În ciuda tărăboiului, a relatărilor televizate, a apelului făcut de primul-ministru, lucrurile merg mai departe ca și cum n-ar fi vorba despre pericol și despre moarte, ci despre un moft născut din inconștiență. Numai că inconștiența vine din ignoranță. Iar ignoranța este semnul neștiinței, al inculturii, al lipsei de educație și de instrucție. Or, fenomenul acesta nu se exprimă numai pe litoral. Poate fi văzut pe șosele, în instituții, în dezbateri publice, peste tot. Nu știm câte milioane dintre compatrioții noștri sunt ignoranți. Ei trec cu dezinvoltură calea ferată, aprind focuri lângă depozite de benzină, frig ciuperci în păduri cu ierburi uscate. N-ați observant câte idei și soluții inteligente pentru țară sunt îngropate de intervenția tembelilor cu tupeu? Asta înseamnă că problema este mult mai gravă și mai adâncă, undeva în adâncurile firii noastre de români.
Ignoranța este o tară a societății românești și nu se exprimă doar la înfruntarea mării învolburate. O vedem și în parcuri, și în școli, și în poliție, și în servicii, și în guvern, și în presă și arată capacitatea cetățenilor români de a viețui în comunitate după reguli scrise sau nescrise, după bunul-simț și cu un sentiment de respect și responsabilitate față de sine și față de ceilalți.
Mă tem că înfruntarea cu inconștiență a mării furioase și ignorarea tuturor semnalelor și interdicțiilor spun lucruri mult mai grave despre fudulul cetățean român al zilelor noastre.
Inconștiența și ignoranța hrănesc multe dintre sufletele monștrilor.
Fii primul care comentează