V-a plăcut circul făcut de trombonul Șoșo cu ale sale strigăte și icnituri? V-a plăcut Simion divulgat cu întâlnirea la Viena? Dar cutiile de pantofi și box-urile colorate ale useriștilor isterizați?
Veritabil teatru de lupte cu cocoși făcut pe seama bugetului de UDMR-iști și AUR-iști, cum vi s-a părut?
Spectacolul din Parlament acoperă totul, în vreme ce România educată face victime prin orașele de provincie.
Iohannis cere a enșpea oară pedepsirea vinovaților și uită până la weekenul viitor, România Curată se construiește cam trăsnit, iar România democratică își dă cu stîngul în dreptul.
O fi dat sărăcia în parlamentari? Urlă de frica viitorului sau de rușinea trecutului? Pentru mulți, scandalul din parlament are un anume haz. Pentru cei mai mulți, el reprezintă încă o dezamăgire față de aleșii poporului și, implicit, față de toți politicienii. Puși la patru ace, spilcuiți, prosperi, aceștia joacă rolul nemulțumiților și al revoltaților pentru nivelul de viață al celor simpli.
Oricît se prefac, se vede că nu este cauza lor.
Înarmați cu afișe, cu pancarte, cu butaforie marcată de lozinci, parlamentarii opoziției se dau de ceasul morții pentru soarta țării. Nici vorbă de teama că vor scăpăta! Se zbat pentru a atrage atenția și pentru a strînge alte voturi. Este doar o tehnică de a ajunge mai repede la rînd. Cât au fost la putere au tăcut mîlc, au înfulecat cu linguroiul și au strîns la greu. Acum luptă pentru un nou mandat și strigă
– „Huooo!!! Cum se poate?”.
Se fac că nu înțeleg originile situației de acum și că acestea au crescut din mințile și din buzunarele lor.
Putea fi și mai rău. Se puteau bate, scuipa sau trage de păr. N-au făcut-o pentru că nu le-a ajuns cuțitul la os. Adică nu-i privește pe ei. Nici pe cei din guvern. Încă mai au resurse și prieteni la putere.
Are cineva sentimentul că bate vânt de suferință prin PSD sau prin PNL? Ați observat semne serioase de îngrijorare măcar la unii dintre ei? Nici măcar nu se străduiesc să ne explice de unde vor lua banii alocați.
Marcel Ciolacu jubilează și înoată în optimism. Bugetul este construit în jurul patriotismului economic.
Taxele nu vor crește. Nici un român nu va plăti mai mult, promite Ciolacu, deși scumpirile acestea se petrec în fiecare zi de când a venit el la putere. Cresc și salariile și pensiile promite el, va fi un an al investițiilor pentru dezvoltare, iar învățământul va beneficia de un buget mai mare. Și înarmarea, și politicienii.
Tot Ciolacu lansează noua epocă de fericire denumită „Stop împrumuturilor!”
Este vorba numai despre împrumuturile făcute de dușmani. Ce să facă dacă a trebuit să se alieze cu ei. Doar nu era să stea în opoziție și nici să plece de la ciolan. E omenesc păcatul de a dori să se bucure încă puțin de putere. Guvernul său va împrumuta numai să repare găurile bugetului din trecut, chiar dacă acoperă prostiile confraților.
Și cum ne descurcăm? Are el la Buzău o găinușă care face ouă de aur. Și un magician la Finanțe care mormăie mereu un „Nu se poate, dar se rezolvă!”.
O adevărată aiureală care enervează pe toată lumea și din care nu rezultă nimic clar. Și cu atât mai puțin convingător.
Fii primul care comentează