Mulți dintre cititori nu își imaginează cît de chinuitoare este seceta de subiecte și de dezbateri din societate! Doar accidente, bătăi, incendii, declarații sforăitoare și nenumărate istorioare mondene. Ce să faci cu ele? Nu-i destul de banală viața omului, mai punem și noi o bobiță de zahăr sau un dram de sare? Nu merge! O fac alți colegi cu vîrf și îndesat.
Cînd te gîndești la prima pagină a ziarului sau la deschiderea site-ului, îți vine să o iei razna. N-ai despre ce scrie. Nu se întîmplă mare lucru. Și nici dezbateri pe teme importante nu sunt de ilustrat. Pur și simplu, nu există. În țara noastră, subiectele sufocante sunt de bîrfă, de profeție politică și de situații dramatice. Politica nu trece de zmeură, de smîntînă și de siropuri. În fiecare zi, plouă cu promisiuni, cu declarații, cu contre la declarația adversarului, cu atacuri și dezmințiri la atacuri.
Dau totuși peste o știre importantă. Măcar aparent importantă.
„Ministrul Finanțelor, Marcel Boloș, a prezentat în ședința PNL – într-o perioadă de pregătire a campaniei electorale – proiectul de reindustrializare a României, care va intra și în coaliție. Pachetul are în vedere industrii importante: metalurgică, apărare, construcții, echipamente electrice, auto, chimică. Prim-vicepreședintele PNL Dan Motreanu a arătat că Proiectul de reindustrializare a României este unul dintre cele mai importante proiecte ale țării din ultimii 34 ani”.
Sună interesant, mai ales că, de multă vreme, cei de stînga și de vîrsta a treia tot pomenesc cu nostalgie despre industrializarea din vremea lui Nicolae Ceaușescu. De unde i-a venit lui Marcel Boloș ideea cu reindustrializarea? De la Sfînta Evanghelie? Omul a terminat Teologia. De la perioada cît a condus Ministerul Fondurilor Europene? Din cifrele dramatice adunate la Ministerul Finanțelor?
Din cîte s-a văzut, Marcel Boloș este out la economie și la industrie. O fi trecut cu mașina sau cu tramvaiul pe lîngă o fabrică. Cel mult, două sau trei. Atît! I-o fi zis cineva din PNL cîte ceva despre industrializare? „Bagă și tu ceva cu industria!“
Și el o fi pus un „re” în față pentru a desemna un program economic și politic? Oricum, Marcel Boloș n-are nici o bază pentru a gîndi un program de reindustrializare. Iar la Finanțe n-are o echipă capabilă de un asemenea proiect. Un așa program nu poate fi o operă individuală. Genial să fii și nu se poate să te închizi într-o bibliotecă, să scrii și te scarpini două zile sau două săptămîni și iarăși să scrii și apoi să ieși la balcon și să strigi: Am găsit soluția! Reindustrializăm România!
Ca șmecherie (promisiune) de campanie electorală, mai că merge. Culege ceva voturi. Și atît. Nostalgicii vor zice „Bravo”! Ne întoarcem la o ploaie cu locuri de muncă! Dar reindustrializare la grămadă, fără studdii de piață pe domenii, fără o analiză pe resurse, pe energie și pe forță de muncă, și susținută de o guvernare coerentă nu este posibilă. Cu cine reindustrializează România Marcel Ciolacu, Marcel Boloș, Nicolae Ciucă sau chiar invocatul ca providențial Ilie Bolojan? Cu cei plecați prin Europa? Cu generația ieșită la pensie? Cu ce fonduri? Cu ce tehnologie? Și pe ce piețe avem acces și la ce prețuri?
Mă tem că, tot din rațiuni mai degrabă electorale, Nicolae Ciucă a ieșit la rampă ca să întărească găselnița:
„Industria românească se poate revigora şi poate redeveni un catalizator al economiei dacă primeşte sprijinul de care are nevoie. I-am cerut ministrului de Finanţe, Marcel Boloş, să prezinte şi în şedinţa Biroului Politic Naţional al PNL planul „România produce” – un proiect pe care l-am anunţat şi definit de când eram premier – şi al cărui scop este deblocarea potenţialului economic al ţării. Am decis astăzi în coaliţia de guvernare să sprijinim, prin acest plan concret, reindustrializarea României”. (Nicolae Ciucă)
Se subînțelege astfel că Marcel Boloș s-a conformat și a anunțat programul. Iar acesta nu poate fi decît o ciornă încropită pe la Ministerul Finanțelor și prin PNL.
Ca să nu rămînă de căruță și să nu pară că pierde trenul, Marcel Ciolacu, cel cu experiență de figurant în industria electronică (vezi stagiul la Cooperativa din Buzău!) sau în cea a lemnului (vezi strădanile sale la cărat pușca la partidele de vînătoare ale lui Omar Hayssam pe la Nehoiu), a sărit primul să pledeze pentru reindustrializare.
„Dacă înţelegem exact acest plan complex, dar simplu, de fapt, important este cel mai mult să fie eficient, vom merge înainte. Dacă nu, vom rămâne în zona şi în cercul nostru strâmt, cum spunea poetul, de unde nu vom şti cum să ieşim peste doi, trei ani. Eu sunt optimist și sunt convins că vom avea o stabilitate politică confortabilă și o schimbare de paradigmă în a nu își dori un președinre guvernul său personal pentru că am văzut ce a ieșit”.
Ciolacu a formulat aceste concluzii înțelepte după ce a vizitat două fabrici. Una la Cluj, de medicamente, și alta de cauciucuri, la Oradea. A mai reindustrializat el și fabrica de îmbuteliere Coca Cola cu un an în urmă.
Acum, este gata să promită un nou viitor pentru țară:
„Cea mai mare miză este reindustrializarea ţării. Cu investiţii de peste 10 miliarde de euro anual în industrie, vom putea produce în ţară tot ce este esenţial pentru economia naţională”, a promis Marcel Ciolacu la anunțarea programului său de posibil președinte al României.
Ce să înțelegem? Că un antreprenor în covrigărit, un general în rezervă și un preot plasat al Finanțe pregătesc și fundamentează reindustrializarea României?
Măi să fie!
Ori nu știu despre ce vorbesc, ori ne iau de proști!
Fii primul care comentează