La Patru inimi se vînd și cărți! În trecere prin Piața Amzei, mă opresc la colțul cu cărți din capătul șirului de prăvălii cu flori. N-am mai fost demult pe aici. Dacă nu mă lasă memoria, am scris despre locul ăsta. Trebuie să repet, totuși, descrierea. Un tip despre care nu știu dacă e boschetar sau gospodar și-a amenajat aici un soi de anticariat. Mai nou i-a pus colțului și un nume: Patru inimi.
De ce patru și nu două, nu-mi pot da seama.
De bon de casă nici vorbă. De fiecare dată cînd am întrebat cît costă, mi s-a răspuns:
Cît vreți dumneavoastră!
Mă opresc de fiecare dată cînd e deschis, pentru că aici pot găsi cărți despre care nici dracu nu mai știe că au fost tipărite cîndva. Mai găsești și pixuri fără pastă, medalioane banale, reviste vechi. Spun, cînd e deschis mai mult poetic decît exact. Amenajarea n-are uși. Pe pereții care alcătuiesc colțul sînt puse alandala cărți vechi. Cărți, dar și discuri sînt așezate pe lăzi sau în lăzi în spațiul strîmt lăsat de întîlnirea pereților. Colțul Patru inimi e înconjurat (cînd e închis) de un gard de papură. Chiar dacă nu-i deschis, dacă ajungi în dreptul amenajării, poți citi cotoarele cărților de pe rafturi dacă te apleci nițel peste gard.
Avînd de tîrguit prin zonă, m-am oprit la amenajare. Acum erau doi vînzători. Cel pe care-l știu de la alte cumpărături, stînd acum în picioare și vorbind la mobil, și unul nou, așezat pe un taburet. Nu-mi dau seama care dintre e
proprietarul. Cel în picioare termină de vorbit, mai degrabă de răcnit, și deschide cu cel de pe scaun un dialog despre o situație de a sa de viață. Cred că e vorba de nevastă-sa sau de concubină. Înțeleg că el i-a zis să plece, că era și frate-său. Aud aceste adevăruri în timp ce umblu cu privirea peste cotoarele cărților puse pe rafturi fără nici o noimă. Aș vrea să ajung la raftul din dreapta, cum intri, dar nu mi-e cu putință. Aproape de a bușilea, niște june caută ceva în maldărul de reviste noi și vechi de pe jos. Ca să ajung la raft, ar trebui să pășesc peste ele. Nu văd nimic din ceea ce m-ar putea interesa.
Cel în picioare mă provoacă la un talk show interimar. Ce părere am despre noul Guvern? Evit să mă pronunț în chestiuni politice controversate cînd sînt în jur persoane ale căror patimi politice nu le cunosc. După cum ne semnala marele nostru psihiatru, I. L. Caragiale, românii sînt devorați de patima chibițăraiei politice. Evident, la nivel de confruntări de bodegă. N-ar fi nici o problemă să-mi spun părerea despre noul Guvern. Nu știu însă opinia fătucilor care bîjbîie pe jos și prin urmare nu vreau să mă bombănească nici măcar în gînd dacă le contrazic credințele. Pe de altă parte mi-e clar că tipul nu m-a întrebat pentru a afla ceva de la mine. Ca toți moldo-valahii, el are deja păreri proprii și nu șovăitoare, ci pentru că n-are treabă.
Iscodirea rafturilor s-a încheiat fără o decizie fermă. Nu pot pleca fără să cumpăr ceva. Așa că iau mai întîi de pe rafturi (am văzut Dulăii lui Zaharia Stancu, în colecția Biblioteca țăranului muncitor, ca să vezi, țăranul muncitor, și nu orice fel de țăran, ci cel care trudea pe ogorul socialist, avea o Bibliotecă!), Convorbiri cu Marin Preda de Florin Mugur. Am impresia că am cartea asta, cred că în amîndouă variantele, electronică și pe hîrtie. O iau totuși. Îmi atrage atenția Heinrich Mann – Împlinirea și sfîrșitul lui Henri IV. Istoria e plină de Henrici. Care dintre ei o fi al IV-lea? Răsfoiesc cartea și dau de nume franțuzești. Aha, e Henric al IV-lea franțuzul, cel asasinat la Paris, pe 14 mai 1610 , de catolicul fanatic, François Ravaillac, pe Rue de la Ferronnerie, într-un loc pe care l-am văzut, l-am filmat și chiar am scris despre el.
La întrebarea Cît costă amîndouă? după ce resping răspunsul cît vreți dvs mi se spune că 10 lei. Dau 50. Așa fac peste tot unde se vînd cărți.
*
Nu pot sta pe lîngă vorba Guvern. Așchii prețioase din publicistica lui Nae Ionescu:
„Toate, nume foarte respectabile, dar care nu pot sta prin ele însele pe lîngă vorba «guvern»”. (Nae Ionescu, Frămîntări zadarnice, în Cuvîntul, 5 iunie 1928).
„Cine se emoționează de orice violență apărută într-o gazetă trebuie să aibă o foarte neliniștită conștiință!” (Nae Ionescu, De nu apărăm pe P. S. Vartolomeu, în Cuvîntul, 11 iunie 1928).
„Încolo, ce se scrie prin gazete e din informație de adunătură.” (Nae Ionescu, Năcaz … frățesc în Cuvîntul, 15 iulie 1928)
Fii primul care comentează