Nicolae Noica, fostul ministru, convertit la ipostaza de cel mai mare specialist al nostru în Istoria construcțiilor, preocupare izvorând din teza că și constructorul a avut, alături de arhitect, o contribuție substanțială la importanța unei clădiri care ne iese azi în cale, sugerându-ne s-o admirăm, mi-a adus ultimele sale două cărți. Cea despre Ion C. Brătianu, inginer și om politic, și cea despre Curtea de Argeș. Ca și producțiile sale anterioare, acestea sunt sponzorizate de Banca Națională a României. Așa se explică de ce nu se definesc prin puchineala de can-can a marii maojorități a aparițiilor noastre editoriale, supuse credinței că Hamlet nu e luat de pe tarabă dacă pe copertă nu e mama lui Hamlet trăgându-și-o cu unchiul. Domnul ministru – așa le spun eu tuturor foștilor, după un model interbelic – m-a găsit pe una dintre aleile parcului din curtea Academiei. Vorbeam la telefon cu un confrate despre menajeria flămândă care e scena noastră politică. Am pus capăt taifasului – nici o pierdere, despre politichia autohtonă se poate vorbi și peste o oră și peste o zi, ba chiar și peste o lună – văzându-l pe Nicolae Noica îndreptându-se spre mine. Anunțului că mi-a pus cărțile pe masa din sală îi urmează întrebarea autorului dacă n-aș putea discuta cu el cărțile într-una din emisiunile mele. Sugestia mă face să pufnesc în râs. La care emisiune? La TVR? Aici sunt prins în insectarul formatului tipic de talk-show. Mai mulți inși stau în fund pe scaune, vegheați de moderator ca urechiații de școlari în sala de clasă, vârându-se în vorbă pentru a spune ce le trece prin cap, cu ifose de Cocoșilă, despre tema dezbaterii, de care n-au habar. Pentru fiecare emisiune mă pregătesc serios, nătărău cum sunt de când mă știu, ba chiar deseori îi bat eu la cap pe cei de la TVR să-mi spună despre ce vom discuta, ca să mă pot pregăti. Cum să fac vorbire într-o asemenea împrejurare de cărți de referință precum cele semnate de Nicolae Noica despre latura estetică a activității de constructor? Mai am o emisiune la România Tv. Numai gândul că aici aș putea aborda, fie și în treacăt, un subiect legat de o carte, evident, dacă aceasta n-a fost scrisă de un strigoi sau n-a fost comentată de un popă acuzat de zoofilie. Când se derula emisiunea de duminică seara, toată după-amiaza evitam din răsputeri să deschid televizorul pe România Tv. Făcusem o dată greșeala asta și văzând cum e anunțată emisiunea mea, am privit în jur, înspăimântat, să văd dacă nu cumva se mai uită și alții la televizor. Burtierele – descoperirea lui Sebastian Ghiță, despre care mi-a vorbit într-o emisiune – dădeau drept sigur că eu voi veni diseară cu Dezvăluiri incredibile despre Planul ascuns al Președinției de a pune mîna pe puterea absolută, despre întâlnirea secretă dintre Vladimir Putin și președintele României. Cum dracu să am la o astfel de emisiune un dialog cu cineva despre o carte?
Din vorbă-n vorbă-n ajung la Guvernarea Antonescu. Îl întreb pe Nicolae Noica de ce nu scoate o carte despre construcțiile din vremea Mareșalului, întrebare categoric idioată, pentru că azi nu poți scrie despre Ion Antonescu fără să scuipi scîrbit a distanțare de political correctenness. Ministrul îmi spune c-a găsit la Arhive stenograma ședinței de Guvern consacrată în întregime măsurilor de luat după Cutremurul din noiembrie 1940. Îi semnalez, uimindu-l, că Stenogramele toate au fost scoase în 11 volume, volume pe care le am. La schimb, el îmi spune c-a publicat în Cotidianul două pagini despre certificatul de naștere la lui Gheorghe Brătianu, document dovedind cu acte în regulă căsătoria de onoare a lui Ionel Brătianu cu „prințesa Maria Moruzi-Cuza”, văduva lui Alexandru Al. Ioan Cuza (fiul domnitorului Cuza Vodă). Îmi promite că-mi va aduce exemplarul de ziar, ceea ce a și făcut.
*
Scriam pe 16 mai 2014. Traian Băsescu știe deja că Ucraina se va federaliza până la urmă?
Marți, 16 mai 2014, în Declarația de presă ținută după întâlnirea cu cei Toți Doamne și toți trei PSD-ei – Victor Ponta, Gabriel Oprea, Mircea Dușa – Traian Băsescu a reiterat teza că liderii de la Kiev trebuie să purceadă la discuții cu populația din sud- estul Ucrainei.
Pe neașteptate, fără o pregătire prealabilă, Traian Băsescu a declarat:
„Pentru România, în eventualitatea în care, aşa cum s-a reuşit la Harkov, guvernul central va stabili o anumită linie care să vizeze păstrarea dreptului de a utiliza limba, cultura, presa, menţinerea tradiţiilor, deci în cazul în care, în negocierile cu minoritatea rusă se vor face astfel de aranjamente care sunt absolut democratice, şi România le-a făcut, cerem categoric ca de aceleaşi drepturi să se bucure şi minoritatea română din Ucraina.”
E o declarație istorică:
- Recunoaște că-n materie de drepturi acordate minorităților Ucraina are un incredibil deficit de democrație.
- Această situație e mai mult ca sigur una dintre cauzele tulburărilor din Sud-estul țării. A pune totul pe seama Moscovei, fără a lua în considerare și naționalismul ucrainean tembel, ar fi o greșeală uriașă de apreciere.
- Deși în prezent, acordarea unor largi drepturi minorităților din Ucraina pare un moment extrem de depărtat, Traian Băsescu anunță condițiile puse deja de România. Asta înseamnă că Traian Băsescu știe că în prezent presiunea Occidentului țintește convingerea liderilor de la Kiev ca să purceadă la o reformă amplă constituțională, avînd ca rezultat federalizarea Ucrainei.
Știe însă și că Ucraina se va federaliza pînă la urmă?
Fii primul care comentează