În urmă cu aproape doi ani, la fel ca și mulți alți confrați din lumea
întreagă, mi-am exprimat punctul de vedere legat de ceea ce reprezintă cel
mai răsunător sabotaj din acest secol: dinamitarea subacvatică a
conductelor de gaz Nord Stream, o investiție care a costat miliarde de euro,
făcută de Germania în parteneriat cu Rusia. Și care asigura aprovizionarea
cu energie a Europei de Vest. La acea dată, informațiile aflate la dispoziția
presei erau puține, astfel încât opiniile noastre se bazau mai degrabă pe
argumente de logică formală. În această logică formală, opinia mea, dar și
a altora a fost că aceste importante magistrale energetice au fost sabotate
fie de Statele Unite, fie de Ucraina. Adevărul s-a dovedit a fi extrem de
aproape.
De ce a fost astfel construit, în baza unor informații extrem de sumare,
respectivul raționament de logică formală? Pentru că, la fel ca și în cazul
oricărei acțiuni criminale, o anchetă rezonabilă trebuie să înceapă prin a
răspunde la întrebarea „cui îi folosește?”. Deci cui i-a folosit sabotarea
magistralelor energetice subacvatice? Cu alte cuvinte, cine a ieșit în pagubă
și cine a câștigat? Prin eliminare, rezulta că nici rușii și nici nemții, care au
cheltuit bani grei și au făcut eforturi considerabile pentru aceste magistrale
energetice, nu ar fi avut niciun interes să-și arunce în aer uriașa investiție.
Mai rămâneau într-o discuție pur teoretică Statele Unite. Ei bine, Statele
Unite aveau un interes real ca prin magistralele Nord Stream să nu mai fie
transportat gaz rusesc în vestul Europei. Pentru că, în conformitate cu
strategia adoptată de Washington și ca urmare a sancționării Federației
Ruse pentru războiul declanșat în Ucraina, Europa urma să fie
aprovizionată cu gaz lichefiat american, urmând ca dependența ei de
Washington să fie restabilită, după anii în care Angela Merkel, puternicul
cancelar al Germaniei, făcuse eforturi pentru ca Berlinul să devină un fel de
hegemon al continentului. Și asta, culmea, într-un parteneriat cu Moscova.
Nu existau însă niciun fel de indicii la acea dată cum că Statele Unite ar fi
pus la cale sabotajul. Și cine mai era interesat? Evident, Ucraina. Aruncând
în aer magistralele Nord Stream, Ucraina dădea simultan trei lovituri. Pe
de-o parte, sabota statul care o invadase și cu care se afla în război. Pe de
altă parte, sancționa Germania, care la acea dată, cel puțin în plan
economic și 100% în plan energetic cocheta cu Vladimir Putin. În al treilea
rând, ajuta Statele Unite, marele aliat al Ucrainei în acest război, să devină
principalul furnizor de gaz pentru Europa. În plus, aruncarea în aer a
magistralelor subacvatice lăsa Federația Rusă la discreția Ucrainei, pentru
că, din septembrie 2022, gaze rusești spre Europa nu mai puteau să treacă
decât pe acolo. Sau prin proximitatea Ucrainei, în măsura în care Moscova
ar fi găsit un substitut. Utilizarea unei conducte ocolitoare. Ceea ce, în
paranteză fie spus, s-a și întâmplat, și tot în paranteză fie spus, nu este
deloc întâmplător că ofensiva Ucrainei din regiunea Kursk, aflată pe
teritoriul Federației Ruse, a vizat și sabotarea acestei rute de aprovizionare.
La scurt timp, aceste raționamente făcute în baza logicii formale s-au
confirmat. Până la sfârșitul anului 2022, se știa – iar dezvăluirea fusese
publicată în întreaga presă mondială – că magistralele Nord Stream
fuseseră sabotate de pe un iaht închiriat de un ucrainean bogat, specialist
în operațiuni subacvatice, care a condus un echipaj alcătuit din șase
persoane. Mai mult. Fusese găsit și publicat în presa din întreaga lume
actul de identitate al unui român, care ar fi făcut parte din respectivul
echipaj. S-a dovedit a fi un act fals, ceea ce însă nu a schimbat datele
esențiale ale operațiunii.
Între timp, cum era și de așteptat, serviciile secrete ale Germaniei au
efectuat ample investigații, în urma cărora a fost confirmată implicarea
velierului Andromeda, închiriat și plecat de la Rostock împreună cu
echipajul de specialiști în explorări și sabotaje submarine. Întreaga operație
a fost condusă de un ucrainean cu cetățenie poloneză, Volodimir Zuravlov.
Acesta este dat în prezent în urmărire generală de procuratura germană.
În rest, ne mișcăm din nou pe terenul unor scenarii și al unor ipoteze. Din
această perspectivă, două sunt relevante. Și anume că serviciul secret al
Ucrainei ar fi inițiat de fapt acest sabotaj și l-ar fi teleghidat pe Zuravlov cu
acordul lui Volodimir Zelenski, într-o versiune, și fără acest acord, într-o
altă versiune. Al doilea scenariu care urmează sau nu să fie confirmat este
că serviciul secret al Statelor Unite ar fi fost la curent cu această operațiune
și ar fi aprobat-o tacit sau, dimpotrivă, s-ar fi opus.
Și iată cum, din logică în formală în logică formală, din ipoteză în ipoteză,
încet, dar sigur, opinia publică din lumea întreagă află adevăruri terifiante
despre cel mai spectaculos sabotaj al secolului.
Fii primul care comentează