După eșecul cu cash-ul din care a rămas doar urma de lașitate cu mutarea inițiativei pe spatele ANAF-ului, Ciolacu a dat fuga în Egipt ca să primească persoanele cu cetățenie româna aflate în Gaza. S-a dus cu ministrul de Externe care să-i traducă și să-i arate prin ce ușă trebuie să treacă pentru a-și etala patriotismul și explozia de solidaritate în seria de fotografii cu copii.
Evident, din cadru a dispărut Luminița Odobescu, publicitatea nefiind de nasul ei mic și anonim, Marcel Ciolacu pozând în cel mai dizgrațios mod. El și-a etalat bărbuța, fălcile și surâsul ca un mare învingător într-un demers disperat, ca unul care are merite deosebite în această ieșire întîrziată a cetățenilor români din Gaza.
Fotografiile din Egipt, dincolo de bucuria și solidaritatea cu niște oameni scăpați din infern, rămân ceea ce sunt. Niște excese ale foamei de publicitate ale unui om care își trădează și foamea de putere. Marcel Ciolacu din piețe, Ciolacu din clasa economy, Ciolacu etalând conținutul din coșul cu cumpărături, Ciolacu cu amanta, Ciolacu cu păcănelele pe genunchi, Ciolacu lătrând amenințător la evazioniști, Ciolacu din Egipt, rânjind la camera foto, în toate ipostazele este doar personajul disperat de publicitate care se visează în vârful piramidei.
Sunt semne clare de nucă goală, împachetate de o companie de marketing politic pentru a ne băga pe gât, ca unor gâște, un om de a căruit foame de putere trebuie să ne temem din ce în ce mai mult.
Fii primul care comentează