Cu „ciuma roșie” noaptea în pat și ziua la masă

A renăscut din propria-i cenușă „ciuma roșie”. Din ce în ce mai frecvent. În
retorica „partenerilor” liberali. Și, îndemnat de Klaus Iohannis, generalul cu
patru stele Nicolae Ciucă a comis-o. Anunță ruperea definitivă a PNL de
PSD. Dar, totodată, rămânerea la guvernare alături de oamenii lui Ciolacu.
Cum vine asta?
Cum am precizat în titlu. Noaptea, pe șestache, PNL doarme alături de
PSD, iar ziua se înfruptă alături de socialiști, adică de „ciuma roșie” pe
parcursul celor trei mese. În felul acesta, Partidul Național Liberal este
fotografiat de întreaga presă, de opinia publică, dar și de partidele din
opoziție și alegătorii lor într-o splendidă poziție de șpagat. Cine stă prea
mult în șpagat se poate rupe în două. Este fix pericolul care-i paște
începând de ieri pe liberali.
Elena Lasconi a aruncat mănușa și, fiindcă tot nu are nimic de pierdut, a
lansat o provocare grea chiar înaintea alegerilor parlamentare și
prezidențiale. A anunțat că strânge semnături pentru o moțiune de cenzură
împotriva Guvernului Ciolacu. Guvern din care, conform deciziei lui Ciucă,
face parte în continuare și PNL. Iar Lasconi provoacă toate partidele din
opoziție, dar și PNL, să semneze moțiunea de cenzură, să-și încordeze
mușchii și să dea jos Guvernul Ciolacu. Pus astfel cu spatele la zid,
generalul cu patru stele Nicolae Ciucă și-a luat o „pauză operativă”. Nu o
refuză din start pe Lasconi, dar îi cere acesteia să se prezintă la sediul PNL
pentru negocieri. Doamna Lasconi se ține tare. Și îi invită la rândul ei pe
liberali să facă act de prezență la sediul USR. Tot acest ping-pong politic se
desfășoară prin intermediul declarațiilor TV.
În PNL e vraiște mare. Sunt mulți cei care doresc ruperea de PSD. Unii o
fac invocând motive de ordin doctrinar. Au descoperit acum, în ceasul al
doisprezecelea, că PSD este partid de stânga, iar PNL este partid de
dreapta și, în consecință, alianța lor este toxică. Alții semnalizează tot în
aceeași direcție, dar din simplul motiv că președintele Klaus Iohannis este
foc de opărit împotriva lui Ciolacu, după ce acesta l-a înfruntat în trei
rânduri în nici o lună de zile. O a treia categorie de liberali, legată de
pozițiile deținute în mod direct sau prin interpuși în Guvern și în alte
instituții ale statului, se pronunță categoric împotriva plecării din Executiv și
invocă desigur nu măcelăria, ci interesul național. Adică stabilitatea. Și uite
așa, liberalii se mișcă dezordonat, rupți în patru către alegerile
parlamentare și prezidențiale.

În tot acest tărăboi, George Simion, atacat și din exterior și din interior,
anunță pe neașteptate că parlamentarii săi sunt deciși să semneze
moțiunea de cezură. În același timp și pe bună dreptate, reprezentanții
AUR se distrează atunci când aud că partidul neomarxist USR pretinde că
ar fi decis facă un pol de dreapta alături de liberali.
Și, în definitiv, ce se poate întâmpla? Cum ar putea fi soluționată
provocarea USR? Sunt două variante mari și late. PNL poate opta, așa cum
se pare că o face, pentru rămânerea la guvernare și, în consecință, nu pot
fi strânse suficiente semnături pentru a declanșa în Parlament o operațiune
de debarcare a Guvernului Ciolacu. Ceea ce înseamnă că inițiativa doamnei
Lasconi va rămâne un glonț ideologic și atâta tot. Dar un glonț în măsură
să crească punctajul acesteia și punctajul partidului. Iar reacția lui George
Simion se transformă într-un glonț orb. Un al doilea scenariu, și el posibil,
este strângerea numărului necesar de semnături fără cele ale UDMR, care
ridiculizează întreaga operație, și declanșarea în Parlament săptămâna
următoare a dezbaterii privind demiterea Guvernului Ciolacu și trecerea la
procedura de vot. În această eventualitate este de așteptat ca în ceasul al
doisprezecelea PNL să bată pasul înapoi și să se îndepărteze „operativ” de
măcelărie. Lăsând în minoritate Guvernul Ciolacu sau chiar punând umărul
la demiterea acestuia prin Parlament. Dar partea pesedistă a Executivului,
în frunte cu Ciolacu însuși, va rămâne la butoane până la instalarea unui
nou Guvern, care nu ar putea să aibă loc decât după alegeri.
În aceste condiții, e relativ simplu să intuim ce se va petrece. Se va petrece
fix ceea ce am scris în titlul acestui editorial.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*