Nu demult, aflându-mă la Biblioteca Academiei, m-a abordat un domn. Nu prea tânăr, dar nici prea bătrân. Ținea la subțioară un dosar voluminos.
– Ce știți despre Afacerea Skoda?
I-am spus ce știam. În 1933, sub guvernarea Alexandru Vaida Voievod, izbucnește un uriaș scandal de corupție în Armată. Grație unor comisioane grase primite de generali din conducerea Ministerului Apărării, România achiziționase din Cehia armament la un preț supraevaluat. Au fost campanii de presă, intervenții în Parlament (cele mai răsunătoare aparțin dr. Nicolae Lupu, disident PNȚ), anchete, ba chiar si un proces. Ca până la urmă, afacerea să se mușamalizeze. În cel mai pur stil românesc de luptă împotriva corupției.
Interesul domnului pentru scandalul îngropat în trecutul românesc m-a intrigat.
– Sunteți istoric?, l-am întrebat.
Nu, nu era. Era un simplu inginer. Se apucase de cercetarea Afacerii Skoda dintr-un motiv personal. Cu banii luați drept mită, unul dintre personajele implicate în afacere își ridicase un bloc. Confiscat ulterior de statul român. Moștenitorii personajului, aflați în străinătate, au cerut să le fie retrocedat. Omul nostru risca să rămână pe drumuri.
– Bine, bine, am zis, dar n-a fost un bloc ridicat din muncă cinstită. Cum să-l ia înapoi? Parcă văd că în curând o să ceară despăgubiri și moștenitorii lui Nicolae Malaxa.
Nu mă referisem întâmplător la Nicolae Malaxa. În anii interbelici, dar și după război, chiar în anii ascensiunii comunismului, Nicolae Malaxa întruchipa tipul omului de afaceri corupt. La 3 noiembrie 1947, Adrian Holman, ambasadorul Angliei la București, expedia la Londra Raportul confidențial nr. 262 consacrat personalităților publice din România. Despre Nicolae Malaxa, la vremea respectivă în mari tandrețuri cu comuniștii, ambasadorul unei țări văzute ca model de capitalism scria:
„Cea mai puternică și perfectă tehnică este generoasa corupere a guvernului prin folosirea fondurilor guvernamentale. Orice avans în bani de către Guvern pentru una din întreprinderile sale este virtual dublu decât cel suficient pentru a-i da capitalul necesar și un enorm profit, pe când cealaltă jumătate e rezervată mitei pentru oficialii care au făcut posibila tranzacția”.
Bazat pe informații de la Serviciile Secrete britanice, Raportul dezvăluie că Nicolae Malaxa a continuat să mituiască și după 23 august 1944:
„Un cadou făcut lui Groza, în ziua numirii acestuia ca Premier, e aceeași casă dată mai înainte lui Mihai Antonescu, vicepremier sub Mareșalul Antonescu”.
Pentru a conchide drastic:
„Aceasta practică de corupere a politicienilor țării pentru propriile interese suscită ostilitatea și disprețul acelor români care luptă pentru un regim democratic în țara lor”.
Râsesem amar la întâlnirea cu sărmanul chiriaș. Pentru că despăgubirea de către statul român a moștenitorilor unei averi clădite pe corupție ar fi însemnat într-un fel încurajarea jafului de azi.
Câți rechini postdecembriști n-au făcut avere în stilul lui Malaxa?! Să admitem – îmi ziceam – că, la un moment dat, averea le va fi confiscată. Ce-ar fi dacă moștenitorii lor vor veni după un timp și vor pretinde să le fie retrocedată? Râsesem degeaba. Zilele acestea am aflat că statul roman a dat moștenitorilor lui Malaxa cele mai mari despăgubiri din ultimul timp!
Fii primul care comentează