Lumea Guvernului Tătărescu. Pentru că nu mă pot culca până când lucrătorii nu iau macaraua de pe locul unde-mi parchez de obicei maşina, mă hotărăsc să termin, în fine, cu fişarea Ilustraţiunii române din 1935. Revista ține de Trustul Universul al lui Stelian Popescu. Bun gospodar al Presei, Stelian Popescu a înființat un săptămânal de fotografii, în care publică prisosul de fotografii făcute pentru ziarul Universul. Iau la purecat volumul I, ianuarie-iunie, de care am făcut rost după ce-am prelucrat volumul al II-lea.
Găsesc multe fotografii şi chiar articole interesante, dezvăluind o lume:
Cea a României guvernate de Carol al II-lea prin intermediul lui Tătărescu.
Întreaga pagină 9 e dedicată Alegerii noului mitropolit al Moldovei.
Locul textului e luat de fotografii.
Sub cea înfățișându-l pe nou promovatul Nicodem, cel care se va încânta public de situația bisericii sub bolșevici, după ce în timpul Războiului Sfânt, o plînsese, scrie în chip de legendă:
„Conform recomandaţiei I.P.S.S. Patriarhului Miron Cristea, congresul naţional bisericesc l-a ales pe S.S. episcopul Nicodem, mitropolit al Moldovei şi Sucevei. E o demnitate în care au strălucit chipuri ca: Varlaam,Dosoftei, Veniamin Costache şi Iosif Naniescu. Noul mitropolit e una din cele mai vrednice feţe bisericeşti şi şi-a creat un frumos renume în postul de stareţ al mănăstirii Neamţ.”
Tot fotoreportaj e și pagina următoare, 10, dedicată Sărbătoririi în capitală a zilei de 24 ianuarie.
Stelian Popescu e directorul și patronul Ilustrațiunii române. Cum să-l omită publicația din fotoreportaj? Legenda unei fotografii sună astfel:
„D. Stelian Popescu rostindu-și discursul în sala Marna.”
Coperta e o fotografie sub care e trecut:
„Cunoscuta sculptoriță Militza Petrașcu lucrând la un fragment din mausoleul Eroinei de la Jiu – Ecaterina Teodoroiu (vezi pag. 7)
Într-adevăr, Militza Petrașcu primise comanda de a realiza Mausoleul Ecaterinei Teodoriu de la Tărgu Jiu. Mausoleul a fost inaugurat în 6 septembrie 1936.
Pagina la care face trimitere coperta poartă titlul Sculptorițele noastre, De vorbă cu Militza Petrașcu. Din întreaga pagină dialogul are parte doar de o coloană. Restul e dedicat Aretiei Tătărăscu, inițiatoarea mausoleului.
„Cititorii noştri îşi amintesc de reportajul «Pe urmele eroilor» pe care l-am publicat în această revistă şi în care evocam, după investigaţiile pe care le-am făcut în Gorj, faptele şi memoria eroinei noastre – Fecioara de la Jiu, Ecaterina Teodoroiu. Spuneam atunci cât de dureros am fost impresionat de faptul că această eroină, care a reînviat prin acele neuitate şi glorioase fapte de arme toate virtuţile străbunilor noştri, odihneşte în faţa primăriei din Tg.-Jiu sub o simplă lespedede piatră. Şi mai ales cît de uluitoare au fost cuvintele bătrânei din Vădeni, mama eroinei, care îmi spunea: – Până la monumentul recunoştinţei naţionale, îngăduiţi-mi să-i pun, creştineşte, măcar o simplă cruce de lemn… Au trecut doar atția ani și fata n-a fost păgînă…
Am părăsit acele locuri, făgăduind să lupt prin toate mijloacele pentru realizarea unui monument care să cinstească aşa cum se cuvine memoria luminoasă a Eroinei de la Jiu, fecioara care, dealungul vremurilor, va pildui cu faptele ei, tinerele generaţii… Şi mă gândeam tocmai la realizarea acestei făgădueli, când o distinsă cititoare a revistei noastre îmi atrase atenţia că o mână de gorjence, în frunte cu distinsa doamnă Tătărăscu, soţia primului ministru, a înfăptuit ceva mai mult decît un monument – un mausoleu.
Un mausoleu? Ideia e şi mai bună, iniţiativa şi mai inimoasă! Desigur, în oricare altă ţară din lume, eroina de la Jiu ar fi avut de mult un grandios mausoleu, zeci de impunătoare monumente, un muzeu, care să adăpostească cu grijă relicvele scumpe, sute de cărţi în care scriitorii să povestească neînfricoşatele-i şi glorioasele-i isprăvi… Deaceia nobila şi frumoasa iniţiativă a doamnei Tătărăscu are cu atât mai mare merit cu cât în aproape douăzeci de ani câţi s’au scurs dela război nimeni n’a putut împlini această datorie faţă de memoria Ecaterinei Teodoroiu, care, oricum, binemerita cu mult mai mult de la cei care se bucură astăzi de roadele întregire Neamului. Executarea acestui mausoleu a fost încredinţată celei mai talentate dintre sculptoriţele noastre, d-nei Miliţa Pătraşcu. Cine a luat această hotărâre avut desigur o idee fericită, pentru că iniţiativa care proslăveşte virtuţile şi eroismul femeii române trebuia realizată tot de o femee, de o artistă – o personalitate din lumea noastră feminină. Dorind să cunosc proectele d-nei Miliţa Pătraşcu, mi-am permis să-i fac o vizită în atelierele din str. Ştirbei Vodă. Sculptoriţa lucra tocmai la bustul d-nei Maria Filotti, distinsa societară a Teatrului Naţional, ultimele retuşări. Am avut prilejul să admir această nouă operă care întruchipează mai toate calităţile acestei sculptoriţe de o robustă concepţie şi de subtilă interpretare. Netăgăduit, Miliţa Pătraşcu este o sculptoriţă de mari resurse, pe care le foloseşte cu o surprinzătoare îndemânare, şi, ceea ce este şi mai îmbucurător, în cadrul unei individualităţi care o eliberează, hotărât, de influenţa oricărei alte «şcoli». Sub acest raport, personalitatea Miliţei Pătraşcu se desprinde viguros în mai toate creaţiile ei atât de frumoase şi atât de trainice.”
Cine e Aretia Tătărăscu?
Nimeni alta decât nevasta lui Gheorghe Tătărăscu, premierul României de la acea vreme.
Fii primul care comentează