Cum s-a transformat pe loc Scînteia lui Ceaușescu în Scînteia lui Iliescu

Eseul de debut al campaniei mele de punere la îndoială a ceea ce ni se prezentase în după-amiaza lui 22 decembrie 1989 sub forma unei producții de tip Mosfilm despre Revoluția bolșevică, 22 decembrie 1989 – O după-amiază cu prea multe întrebări, din Expres, 23 februarie 1990, nu menționa, printre ciudățeniile care-mi săriseră în ochi în ziua Căderii lui Ceaușescu, graba cu care ieșise Libertatea. Nicolae Ceaușescu plecase cu elicopterul la 12.06. Despre el opinia publică nu știa nimic, deși după părerea mea totul era sub controlul Armatei, care dăduse lovitura de stat militară. E drept, la 13, Mircea Dinescu anunțase la tv că dictatorul a fugit. Ziariștii de la Informația erau la vremea respectivă ziariști comuniști. Nu ieșiseră cu o iotă din discursul oficial. Erau însă ca toți ziariștii oameni hîrșiți. Puteau presupune că Nicolae Ceaușescu va reveni. Cum de-au scos Libertatea atît de repede? Nu cumva, pentru că fuseseră asigurați că lui Nicolae Ceaușescu îi luase locul Ion Iliescu?

Să zicem că la Informația Bucureștiului lucrau și dizidenți, precum Stelian Moțiu. Dar la Scînteia? La Scînteia lucrau activiști, oameni verificați și răsverificați. În dimineața lui 22 decembrie 1989 Scînteia apare în ediția ceaușistă obișnuită, exprimînd ceea ce propaganda numea mînia poporului față de huliganii de la Timișoara. Ar fi fost normal din partea unor ziariști activiști să aștepte ediția de a doua zi. Se putea începe lucrul la ediția anticeaușistă mai spre seară, cînd se limpezeau cît de cît lucrurile în legătură cu Nicolae Ceaușescu.

Nu se întîmplă așa.

22 decembrie 1989, ora 15 și 13. Ion Caramitru joacă rolul vieții sale. Cel de șef peste România fără Ceaușescu. În studioul patru, lîngă el, așteaptă în picioare reprezentanții Miliției și ai Securității. Au venit să-și dea obolul noii orînduri, în care speră că vor trăi la fel de bine ca și în vechea orînduire. Înainte de a le da cuvîntul Ion Caramitru spune:

„Vă rog să-mi dați voie, înainte de a da cuvîntul reprezentanților Miliției și Securității, care au ținut să fie aici de față, să spună ce au de spus, să prezentăm pentru cei care sînt cu ochii pe camerele de televiziune, pe televizoarele noastre de acasă, noua, noul antet, noua ediție a ziarului Scînteia, să vedem cum arată. Iat-o se citește de pe o bucată de hîrtie pe care scrie Scînteia:

Ziarul nostru apare azi în cîteva ore, într-o ediție specială într-o expresie patriotică, nouă, adevărată ca ziar al poporului, este o noutate extraordinară, de acum înainte vom citi în ziarele noastre ceea ce nu am reușit pînă acuma niciodată, pentru că tiranul ne-a ținut ascuns poporul și ne-a ținut departe de adevărul istoric și de viață.”

Nu e vorba de nici un antet. Ion Caramitru nu jucase în nici un film despre presă, e de înțeles că nu pricepe despre ce-i vorba. Cei de la Scînteia trăseseră o pagina întîi a ediției speciale în care se afla doar textul deja cules, cu anunțul privind expresia patriotică.

Nu trece mult și în studiou apare Ion Erhan, din partea redacției, care citește următoarele:

„Dragi colegi, compatrioţi. Ziariştii şi tipografii «Scînteii» au hotărît ca ziarul «Scînteia» să se numească de acum înainte «Scînteia Poporului», (glasuri: Adevărul) cotidian social-politic. Prima ediţie va apare peste cîteva ceasuri. (glas: e bine) Aici (glasuri: Adevărul să triumfe, Adevărul. Alt glas: Dacă aveţi altă idee, spuneţi-o), aici, avem titlul la primul: tot ce-am clădit (bărbat: s-a schimbat denumirea), oameni buni, tot ce-am clădit cu rîuri de sudoare, cu imense renunţări şi sacrificii, este al nostru! Să apărăm ca ochii din cap avuţia ţării, avuţia noastră!”

Scînteia poporului, ediție specială, datată 22 decembrie 1989, se rezumă la o singură pagină, gen edițiile speciale ale ziarelor interbelice. Ca tiribombism nu diferă de paginile întîi dedicate marilor evenimente din regimul Ceaușescu. Sus, deasupra titlului scrie cu litere de o șchioapă: Glorie patriei libere, poporului ei erou!

Sub titlul ziarului se precizează Cotidian politic și social
Peste două fotografii menite a sublinia entuziasmul popular dar și fraternizarea Armatei cu poporul, scrie cu litere mari:
Dictatura a căzut, poporul e liber!

Sub acest grupaj un text redacțional, care se vrea profesia de credință a celor de la Scînteia:

„Victoria adevărului

Începînd din această clipă de înălțătoare bucurie a libertății, instaurată o dată cu înlăturarea de la putere a dictaturii, ne adresăm populației cu solemna asigurare că «Scînteia» va fi un ziar al poporului, al adevărului întreg, al adevărului pe care cu amărăciune și, nu de puține ori, cu lăuntrică indignare nu l-a putut rosti.

Nimic mai trist, nimic mai dureros pentru om decît să nu poată rosti adevărul!

Suntem deciși, noi toți redactorii acestui ziar, să slujim pînă la capăt, cu sufletul de români, cu talentul, cu întreaga noastră capacitate profesională, interesele restabilirii dreptății în România, interesele sfinte ale națiunii noastre, să luptăm cu mijloacele publicisticii pentru ștergerea grelelor consecințe ale politicii dictaturii personale, ale minciunii instituționalizate, ale corupției, ale diletantismului politic prin care poporul s-a văzut silit, sub nevăzute, dar cumplite amenințări, să trăiască umilința de a aplauda ceea ce era de huiduit, de a îndura privațiuni, de a nu-și putea exprima voința și opinia, de a-i fi siluită conștiința, cultura, spiritualitatea.

Vom scrie cu patos, cu patriotică și omenească răspundere, făcîndu-ne ecoul larg și real al maselor pentru considerabilul efort ce ni se cere acum nouă, cetățenilor României, pentru a ne așeza pe adevăratul drum al libertății, al respectului pentru om și adevăr.

Coloanele ziarului nostru vă aparțin, stimați cititori, iubiți și demni cetățeni ai României. Adresați-vă lor cu tot ceea ce poate contribui la reinstaurarea climatului dreptății și demnității naționale.

Începem cu un fierbinte îndemn la acțiuni mature și responsabile, la ordine și respect al valorilor, la înțelepciune, împotriva violențelor și actelor gratuite, împotriva provocărilor și a încercărilor de a ne denatura sensul actualei mari revoluții populare spre scopuri străine națiunii.

MÎNIA ȘI-A FĂCUT DATORIA, DREPTATEA A FOST CUCERITĂ CU SÎNGE, ACUM ESTE RÎNDUL RAȚIUNII, CALMULUI, ÎNȚLEPECIUNII! ”

De reamintit că Scînteia poporului mai întîi și Adevărul mai apoi se manifestă cu același patos slugarnic față de Ion Iliescu așa cum se manifestase față de Nicolae Ceaușescu!
 Scînteia se remarcase prin disponibilitatea de a fi, cînd comandamentele revoluționare o cereau, afiș de luptă. Sub profesia de credință, într-o casetă se poate citi îndemnul:

„Ostași și ofițeri ai armatei, securității poporului și miliției !
În numele libertății cîștigate cu jertfe, în numele fraților, părinților și copiilor noștri, treceți definitiv și necondiționat de partea poporului, punînd capăt vărsării de sînge, apărînd cuceririle sfinte ale României!”

 Scînteia poporului e primul ziar postdecembrist care lansează campania de albire a Armatei. Pe prima pagină, descoperim editorialul Recunoștință fierbinte armatei române. Un text de elogiu al Armatei care n-a mai tras în popor. Articolul e ilustrat cu o fotografie în care o doamnă cu căciulă sorcovește pe la spate un soldat cu cască. Pe partea dreaptă de sus pînă la jumătatea paginii, e reprodus Deșteaptă-te române! sub care e tipărit anunțul „Ziarul nostru apare azi într-o ediție specială, într-o expresie patriotică, nouă, adevărată, ca ziar al poporului”, arătat de Ion Caramitru la tv. Sub anunț un text intitulat De la Agerpres, prin care agenția își exprimă adeziunea la noua orînduire.

Întregul spațiu de jos e rezervat tot unei chemări de tip revoluționar:

„Revoluția populară a învins! Acum e nevoie de rațiune, calm și vigilență în apărarea libertății și a valorilor naționale!”