Ieri, într-o dezbatere desfășurată pe platoul Realității Plus, profesorul Adrian Severin, un expert
de talie mondială în drept constituțional și internațional, a afirmat cu toată fermitatea că loviturii
de stat din România nu i s-a pus capăt prin simplul fapt că liderilor suveraniști li se va permite
să participe la alegerile prezidențiale. Că, prin urmare, democrația a fost definitiv înfrântă. În
ceea ce mă privește, am susținut teoria că nu avem încotro și trebuie să mergem mai departe.
Apoi m-am mai gândit. Adrian Severin are dreptate. Și există o cale pentru ca cetățenii să
repare ceea ce au stricat politicienii și părea definitiv stricat.
Suntem în punctul în care abuzul în cazul Dianei Șoșoacă a continuat, dar „sistemul”, în
căutarea unei noi soluții de perpetuare la putere a așa-zișilor pro-europeni, lasă impresia că a
cedat și le permite altor doi suveraniști, Anamaria Gavrilă și George Simion, să se angajeze în
cursa prezidențială. Unul dintre cei doi, conform unei înțelegeri prestabilite și anunțate în mod
transparent, va ceda în favoarea celuilalt. Dacă marele pierzător, Călin Georgescu, își va
remobiliza energiile și îl va susține pe unul dintre cei doi candidați, probabil pe George Simion,
care stă mai bine în sondaje, acesta va fi viitorul președinte al României. Deși nu și-a dorit asta.
Eu am mers cu scenariul mai departe și mi-am imaginat că, ulterior, Călin Georgescu va deveni
premier și astfel suveraniștii își vor putea lua revanșa față de sistem. Dar nu este bine nici așa.
Sunt prea multe personalități bine pregătite și autorizate să vorbească, ale căror afirmații
converg către ideea expusă de Adrian Severin, în sensul că lovitura de stat s-a produs și, astfel,
democrația devine imposibil de reparat. Dar iată, există totuși o soluție.
În ipoteza în care alegerile vor fi câștigate, în ciuda capcanelor pe care i le întinde sistemul, de
către George Simion, acesta are la îndemână nu doar un instrument prin care să repare ceva
din ce s-a stricat, aducându-l la Palatul Victoria pe Călin Georgescu, ci un dublu instrument de
natură să pună cu adevărat capăt loviturii de stat. Câștigă alegerile prezidențiale, reușește să-l
plaseze la Palatul Victoria pe Călin Georgescu, produce în mod legal o serie de schimbări în
componența Curții Constituționale și apoi, în scurt timp, demisionează. Și ce urmează?
Urmează un nou tur de alegeri prezidențiale, în care să candideze din nou Călin Georgescu, să
nu mai fie împiedicat printr-un abuz și să câștige detașat, probabil din prima rundă.
La prima vedere, pare o nebunie. Numai dacă ne gândim la faptul că populația va fi
traumatizată, fiind invitată la urne pentru a treia oară într-un interval foarte scurt, sau numai
dacă ne gândim la costuri. Dar democrația este scumpă. Presupune sacrificii. Presupune mari
eforturi financiare pentru a fi păstrată și un consum considerabil de energii în plan uman. Pentru
a salva democrația, pentru a pune cu adevărat capăt unei lovituri de stat, merită să facem orice
efort. Și, cu certitudine, la capătul acestei experiențe unice la nivel planetar, România va fi
apreciată și stimată de toate statele, chiar și de cele ale căror guverne sunt adversare
înverșunate ale suveranismului.
Fii primul care comentează