Vor fi surprinși mulți din România la imaginile de pe Internet arătîndu-l pe Vladimir Putin stînd de vorbă la o masă despărțită în două de un rînd de flori cu stewardesele de la Aeroflot.
Scriu de pe internet și nu de pe televiziunile de știri, deoarece acestea n-au dat sau au dat trucat această imagine. De la începutul războiului televiziunile de știri au fost rechiziționate. Ele nu sînt instituții de presă ci instrumente de propagandă amintind de Scînteia din anii stalinismului românesc. Chiaburului i-a luat locul Vladimir Putin. Țăranului sărac, purtînd în buzunarul de la piept carnetul roșu de partid și sub braț Cursul scurt al lui Stalin i-a luat locul Volodimir Zelenski. Cei doi lideri politici, pînă una alta oameni, cu nuanțele necesare, au fost și sînt supuși la televiziunile noastre de știri, dar și pe multe site-uri, unui proces cumplit de simplificare. În stilul propagandei și agitației de pe vremuri, care folosea din plin tehnicile din basme. Dușmanul de clasă, Vladimir Putin e Spînul, Căpcăunul, Zmeul, Balaurul din basme. Prin urmare, potrivit piesei noastre angajate în efortul de război, Vladimir Putin e Călău, Criminal, Dement, și-a făcut operații estetice, și-a pus familia la adăpost, s-a izolat de oamenii înțelepți de la Kremlin. E mai mult decît interesant că pînă mai ieri, fără a fi Făt-Frumos, Vladimir Putin era tratat cu nuanțele cerute de adevărul vieții, ba chiar nițel alintat, de presa occidentală, așa zisă Marea Presa Presă Occidentală, modelul pentru biata noastră presă provincială. Acum însă, Vladimir Putin e ceea ce poate fi mai rău pe planetă. Președintele rus a fost supus binecunoscutului proces de răsturnare de imagine. Un proces prin care a trecut Nicolae Ceaușescu. Cînd presa mondială îl cultiva pe Nicolae Ceaușescu drept erou al unui popor erou, se știa că, totuși, Nicolae Ceaușescu e comunist, că e un dictator, că în România presa e controlată, că nu există democrație. Aceste realități erau trecute cu vederea. Ar fi fost normal ca, fără a nega eroismul luptei sale împotriva URSS, să se menționeze și apucăturile dictatoriale. Apariția lui Mihail Gorbaciov a dus și ea la simplificarea vieții complexe. Gorbaciov era comunist, prim secretar al PCUS, conducea ceea ce se numea Imperiul Răului. Nici un ziar, nici o televiziune din lume n-a menționat alături de contribuția sa la liberalizarea comunismului în Rusia și adevărul că Mihail Gorbaciov lupta să salveze sistemul comunist și mai ales să tragă pe sfoară Occidentul prin Proiectul Comunism cu față umană. Atît de mare era entuziasmul presei occidentale față de politica lui Mihail Gorbaciov încît la o conferință de presă în America Latină Fidel Castro a remarcat ironic că pentru prima oară în viața lui constată că presa capitalistă laudă regimul comunist. Mihail Gorbaciov a rămas pînă la prăbușire Făt-Frumosul presei occidentale. Nicolae Ceaușescu, nu. Odată cu apariția noului Făt-Frumos Comunist, Nicolae Ceaușescu a intrat în procesul de răsturnare de imagine. Nu numai că presa occidentală și-a dat seama brusc, peste noapte, că e un Comunist, un Autoritar, dar mai mult, notele pozitive au dispărut concomitent cu îngroșarea notelor negative.
Tipic propagandei rămîne alunecarea fatală în imbecilități.
Un timp, ea e dusă de inși inteligenți, preocupați de a fi credibili. Apoi intră în joc oportuniștii, dar mai ales proștii. Și prin această intervenție Personajul intrat în procesul de răsturnare de imagine devine incredibil prin îngroșare ca și Zmeul din Basme. De la eroul luptei pentru independența față de Moscova, Nicolae Ceaușescu a ajuns repede Monstrul care înjunghie copii pentru a le bea sîngele. Fără această simplificare, n-ar fi fost posibilă Diversiunea cu teroriștii. Propaganda stalinistă construită după modelul Basmulu, trebuia să aibă în replică la Zmeu un Făt-Frumos. Dușmanului de clasă i se contrapunea țăranul sărac înscris în Partid și în GAC. Un proces de simplificare parcurge președintele Ucrainei. Indiscutabil, Volodimir Zelenski e un excepțional comunicator. Trebuie apreciat la el demnitatea de ucrainean. Deși țara sa e la mîna Marilor Puteri, el nu se sfiește să le atace pentru sacrificarea Ucrainei pe altarul intereselor occidentale. Volodimir Zelenski e însă om. Și ca orice om își are și părțile sale negative. Ne-am putea întreba dacă nu cumva l-a furat și pe el gloria planetară, creată și prin procesul de simplificare. Un asemenea proces a traversat Iulia Timoșenko, Petro Poroșenko, fostul președinte al Georgiei, Mihail Saakașvili. Lăsați din brațe de Occidentali ei au redeveni oameni.
Procesul de simplificare a vieții complexe prin presa devenită instrument de propagandă conține mari riscuri. Am scris de zeci de ori pînă acum, mai ales după debutul Pandemiei, că forma cea mai eficientă de a sluji o criză e Slujirea Adevărului. Mai devreme sau mai tîrziu, Adevărul se află. Și atunci și ceea ce a fost Adevăr în propagandă nu mai e crezut.
Președintele Klaus Iohannis a proclamat sfîrșitul Pandemiei. A făcut-o pentru ca Operația Primirea și ajutorarea refugiaților să nu intre în conflict cu restricțiile impuse de Pandemie. Din motive lesne de înțeles, în cazul refugiaților nu se mai respectă nici o regulă, cu atît mai mult distanțarea socială, purtarea măștii, testarea obligatorie. Dacă președintele n-ar fi decretat încetarea Pandemiei, românii s-ar fi întrebat:
Cum se face că pînă acum respectarea interdicțiilor era prezentată public drept un comandament impus de viață și acum, după venirea refugiaților, nu se mai pune problema respectării?
În 2020 am fost închiși în case două luni. Numeroși români au fost amendați, pentru că au încălcat interdicțiile. Nunțile erau luate cu asalt de milițieni, pentru că încălcau interdicțiile. Presa miluită susținea aceste jihaduri invocînd dreptul la viață. Fenomenul refugiaților a pus autoritățile în imposibilitatea de a impune respectarea interdicțiilor. Și atunci, Klaus Iohannis a proclamat sfîrșitul Pandemiei. Pandemia s-a încheiat?
Firește că da.
S-a încheiat la televizor. Presa miluită a primit ordin să nu mai sufle un cuvînt despre Coronavirus.
Simplificarea vieții complexe prin transformarea narațiunii de presă în narațiune de basm nu numai că exprimă un dispreț profund față de cititorul european, presupus a fi depășit de mult copilăria intelectuală cerută de credința în Basme, dar lovește și interesul Marilor Puteri. Pentru cetățeanul european important e să știe cît va dura Războiul, dacă nu cumva o să devină război mondial, dacă-l va afecta, dar mai ales adevărul despre Adversar.
Trecerea sub tăcere a mișcărilor lui Putin, expediat la capitolul Dement, Irațional, ne împiedică să știm sprijinul de care se bucură în Rusia. Pentru Occident, important, vital chiar, nu e sprijinul cetățeanului occidental pentru Ucraina, ci sprijinul rușilor pentru acțiunile lui Vladimir Putin.
Ce ne spune secvența cu stewardesele?
Că regimul (evit să pun totul pe seama lui Vladimir Putin, pentru că e vorba de un întreg regim) se străduiește din răsputeri să minimalizeze Războiul din Ucraina. Termenul de război e interzis în presa rusă. Pentru regim, nu e vorba de un Război, ci de o operațiune militară specială. Regimul încearcă din răsputeri să imite intervențiile americane. În cazul fiecărei intervenții, Casa Albă a evitat termenul de război. N-a fost vorba de războiul din Irak, ci de o operațiune specială, dusă de Armată, care nu atinge poporul american. La fel și în cazul regimului din Rusia. Secvența cu stewardesele e menită a dovedi rușilor că Rusia nu e în război.
Se evită astfel întrebarea din partea rușilor de rînd:
De ce Rusia a intrat în Război?
Nu, Rusia n-a intrat în Război, e vorba de o operațiune specială realizată de forțele noastre speciale.
Apoi, cum să zici rușilor c-au intrat în Război cu Ucraina?
Pentru ruși Rusia e prea marea, prea puternică, pentru a se coborî pînă la nivelul unui Război cu Ucraina. „ARTICOL PRELUAT CU ACORDUL AUTORULUI DE PE SITE-UL CRISTOIUBLOG.RO„
Fii primul care comentează