Malmkrog, filmul mult lăudat și puțin prezentat al lui Cristi Puiu, are la bază, potrivit autorului – eseul lui Vladimir Soloviov, Trei dialoguri despre război, progres și sfîrșitul istoriei universale, cuprinzînd și o scurtă povestire despre Antihrist. N-am citit nimic de Soloviov, cum n-am citit nimic de Șestov. Întîmplător, am pe taburetul destinat cărților pe care trebuie să le împart pe dulapuri o carte de Vladimir Soloviov:
Trei dialoguri despre sfîrșitul istoriei universale, tipărită la Humanitas în 1992, traducere a cărții Trois entretiens sur la guerre, la morale et la religion: suivi du Court récit sur lʼAntéchrist, apărută în 1916.
O țin acolo, pentru că nu m-am decis unde îi e locul. La Religie, la Istorie universală sau la Literatură rusă. Atît comentariile la film, cît și interviurile lui Cristi Puiu, invocă drept sursă Trois Entretiens. A scris Soloviov direct în franceză? Nu. Aceasta e traducerea în franceză. Soloviov a scris în rusește. Aflu mai tîrziu că regizorul invocă textul în franceză din 1916, deoarece personajele filmului vorbesc în franceză. Varianta românească e subtitrată în română. Da, Trois Entretiens e totuna cu volumul Trei dialoguri. Nu muream să-l citesc pe Soloviov. Documentarea pentru emisiune (un interviu cu Cristiu Puiu) mă obligă. Mă apuc de citit. Trei dialoguri folosește formula dialogurilor între mai multe personaje pentru a dezbate în contradictoriu idei filosofice. Aceste personaje, reduse din motive lesne de priceput la niște holograme, sînt Generalul, Politicianul, Prințul, o Doamnă, și domnul Z, un fel de rezoneur al autorului. Pe măsură ce înaintez în lectură mă întreb cum dracu reușește un regizor, fie el și Părintele Noului Val, să facă operă artistică din transpunerea unei cărți ce și mie, absolvent de Filosofie, mi se pare dificilă. Din interviu aflu că în film personajele sînt mai multe ca în carte și înzestrate cu nume și, cred, viață. Am uitat să-l întreb pe Cristi Puiu dacă eroii filmului trăncănesc la infinit, după năravul nițel comic al personajelor lui Cehov de vorbi într-una despre Rusia, despre Omenire, despre Viitor, fără să facă nimic, deoarece sporovăiala e o formă a ratării.
Pe parcursul lecturii tresar la spusele Generalului despre felul în care îi sînt privite azi idealurile:„GENERALUL: Vă mulțumesc. Iată ce-am vrut și ce vreau să spun. Din vremuri de demult și pînă mai ieri orice om de arme – soldat ori feldmareșal, n-are a face, – știa și simțea că s-a pus în slujba unei cauze importante și drepte, nu doar folositoare ori necesară, cum ar fi să zicem, vidanjarea ori spălatul rufelor, ci o cauză dreaptă, nobilă, de onoare, în sensul cel mai înalt al cuvintelor, cauză căreia i-au slujit întotdeauna oamenii cei mai buni, oameni de frunte, conducători ai popoarelor, eroi. Această cauză de care vorbesc a fost întotdeauna sfințită și preamărită în biserici, slăvită de toată lumea. Și iată că-ntr-o bună zi aflăm deodată că trebuie să uităm toate aceste lucruri și că trebuie să înțelegem propriile noastre persoane, ca și locul nostru în lumea lui Dumnezeu, într-un sens contrar. Cauza ce-am servit-o și cu care m-am mîndrit este declarată strîmbă și păgubitoare, se dovedește că această cauză e potrivnică poruncilor Domnului și simțămintelor omului, că reprezintă răul și nenorocirea cele mai îngrozitoare, că toate popoarelor trebuie să se unească împotriva acestei cauze și că distrugerea ei nu e decît o chestiune de timp.”
Tresar la ivirea acestui citat, deoarece el trimite la drama comuniștilor sinceri, a celor care chiar au crezut în comunism. Nu mai știu prin care volum de eseuri am tipărit un șir de meditații pe marginea unei cărți despre o fostă activistă de după decembrie 1989. Distinsa își exprimă revolta, pentru că tot ceea ce făcuseră ei, comuniștii sinceri, trecea acum drept nenorocire. Am luat în discuție, la interviu, această chestiune ridicată de General. Puiu Cristi mi-a răspuns ca un scriitor. A reamintit astfel că-n Sieranevada are un personaj nostalgic al vremurilor comuniste, o femeie care nu-i altcineva decît mătușa sa, fostă activistă.
Fii primul care comentează