După ce a creat un orizont uriaș de așteptare, pentru care Partidul Național
Liberal, în generozitatea lui, a cheltuit aproape patru milioane de euro,
generalul cu patru stele Nicolae Ciucă face stânga împrejur. Și nu mai bate
pas de defilare. Ci pas de voie. Ne-a luat pe toți prin surprindere. Așteptam
o capodoperă literară, iar Nicolae Ciucă ne asigură că este vorba doar
despre un simplu fâs.
Ieri, într-o ieșire neașteptată pe un post de televiziune, generalul cu patru
stele Nicolae Ciucă ne-a spulberat literalmente toate iluziile. Cartea „Un
ostaș în slujba țării”, care a ieșit de sub tipar, dar nu a fost încă oficial
lansată, nu reprezintă, din câte precizează domnul Ciucă, o capodoperă
literară. Nu va primi vreun premiu. Este pur și simplu o carte autobiografică
obișnuită, despre un om obișnuit. În care acesta își publică amintirile, câte
le mai are, din copilărie și apoi cele legate de fulminanta sa carieră militară,
la capătul căreia a ajuns președinte al Partidului Național Liberal și premier
al României. Ne spune că între coperțile acestei lucrări nu vom găsi nimic
senzațional. Ci doar relatări despre viața și cariera unui om obișnuit.
Admirabilă și exemplară modestia domniei sale!
Eu unul, care de mai multe ori m-am referit cu lux de amănunte la
momente definitorii ale carierei personajului ajuns general cu patru stele și
primul ostaș al țării, afirm acum și aici cu toată sinceritatea că sunt
dezamăgit. M-aș fi așteptat de pildă ca, înainte de a se întoarce în copilăria
sa modestă, când se hârjonea la picioarele părinților și bunicilor, Nicolae
Ciucă să debuteze printr-un capitol fulminant. În care să ne povestească cu
subiect și predicat cum a ajuns, prin intermediul televiziunii publice, să
devină primul ofițer superior român care, după cel de-al Doilea Război
Mondial, a înregistrat o victorie fulminantă. Hăt departe, în Nasiriyah. Acolo
unde, în fruntea ostașilor săi, căci la acea dată nu se afla încă în fruntea
țării, a dus o bătălie pe viață și pe moarte cu inamicii noștri, pe care a
câștigat-o. Fix așa cum l-a prezentat într-un reportaj al televiziunii publice
finul eroului de la Nasiriyah. Un adevărat miracol. De teleportare în timp.
Fiindcă cel ajuns ulterior general cu patru stele a cucerit și a ocupat
Nasiriyah la câteva luni bune după ce localitatea, transformată în câmp de
luptă, fusese capturată de armata „marelui licurici”. Dacă ne-ar relata cu
subiect și predicat acest episod palpitant al devenirii sale, cartea devenită
faimoasă înainte de a se afla în librării ar merita cel puțin un premiu de
excepție pentru literatură science-fiction.
Un alt capitol pe care îl aștept, se pare în zadar, aparține literaturii de
investigație și spionaj. Ajuns ministru al Apărării, generalul Nicolae Ciucă a
avut în directa sa subordonare și deci responsabilitate serviciul secret al
armatei. În mărinimia lor, românii au oferit acestui important departament
bugete consistente, destinate între altele activității de spionaj militar,
important într-o perioadă în care România, împreună cu aliații ei, s-a
angajat în luptă pe mai multe fronturi de pe mapamond. Și în timp ce pace,
dar mai ales în timp de război, informațiile sunt esențiale. Ele salvează vieți
și economisesc mari cantități de muniție. Cu o singură condiție însă. Ca
informațiile astfel obținute de către agenții serviciului secret al armatei, prin
intermediul informatorilor locali bine plătiți în acest scop, să fie corecte. E
la mintea cocoșului că nu poți valorifica informații fanteziste. Ei bine, o
lungă perioadă de timp, capii serviciului secret al bravei noastre armate,
care, repet, erau în subordinea directă a domnului Nicolae Ciucă, în loc să
culeagă și să furnizeze informații militare, au cules și au furnizat povești.
Rețeaua de informatori externi nu a existat. A fost doar o rețea a unor
fantome. În schimb au existat ștatele de plată. Pentru că fantomele au fost
plătite. La greu. Pe ștate fictive. Din ancheta desfășurată de Parchetul
Militar, până când a fost pusă și aici batista pe țambal, reiese că în repetate
rânduri sute de mii de euro au intrat în realitate în buzunarele mai marilor
serviciului secret. Până când uriașul scandal a fost cât de cât mușamalizat,
a fost totuși întocmit un rechizitoriu, iar justiția a acordat o condamnare.
Interesant este, dacă vom găsi acest episod în cartea generalului Ciucă, să
aflăm detalii despre implicarea soției sale, la acea dată contabil cu un grad
militar inferior, fix la respectivul serviciu secret. După declanșarea anchetei
penale, doamna Ciucă a ieșit pe neașteptate la pensie. După mușamalizare,
a revenit în grad de colonel. Și, în scurt timp, la capătul prestidigitației, a
ieșit din nou la pensie, de astă dată cu o pensie substanțial mai mare. Să
recunoaștem că descrierea unor asemenea episoade ar fi cât se poate de
palpitantă și de natură să-l țină cu sufletul la gură pe cititor. De aici mai
departe generalul Ciucă ne-ar putea proiecta pe o pârtie de schi din Munții
Carpați, unde l-ar descrie pe președintele României practicând acest
frumos sport alb, într-un costum extrem de elegant, marcă străină. Costum
provenit, conform informațiilor din rechizitoriul procurorilor, tot din banii
sustrași în baza ștatelor fictive de plată ale unor spioni. O șpagă pentru
președinte? Un preț modest pentru mușamalizarea cazului? Și pentru
menținerea în funcție a generalului Ciucă și, ulterior, pentru promovarea
acestuia? Cu puțin talent, am putea deci lectura și unul-două capitole în
care ostașul aflat în fruntea țării ar putea să apară în postură de James
Bond.
Cam la o astfel de carte, cu multiple valențe literare, prezentată și
ambalată ca o capodoperă, mă așteptam eu, până când iată, ieri, generalul
cu patru stele Nicolae Ciucă m-a lăsat cu buza umflată. Modest cum îi este
felul, el ne asigură că din librării nu vom putea achiziționa vreo
capodoperă, ci o simplă relatare a unui om obișnuit, despre o viață cât se
poate de obișnuită.
În aceste condiții, după ce ni s-au administrat certitudinile de mai sus, mai
rămâne să ne mai punem o singură întrebare. Dacă e vorba de o lucrare
absolut obișnuită, care nici măcar nu are valențe literare, de ce a fost
necesar și cum de a fost posibil ca Partidul Național Liberal, în plin an
electoral, când trebuie să facă uriașe eforturi financiare, să-i achiziționeze
generalului cu patru stele Nicolae Ciucă drepturile de autor, pentru o carte
despre care suntem de acum asigurați că nu prea se va vinde și să
prăpădească în acest scop circa patru milioane de euro, într-o țară în care
niciodată până acum nu s-a mai întâmplat ca pe mai toate autostrăzile să
fie instalate uriașe panouri publicitare pentru o simplă carte.
Fii primul care comentează