De pe vremuri și în mod tradițional, prieteni goldiști, vă reamintesc sau vă informez, orice campionat de fotbal intern în care Steaua și Dinamo nu se băteau la titlu, era considerat unul fad. Outsiderii câștigători erau cumva și ei aplaudați de către tribune, dar majoritatea celor din tribune era nemulțumită, chiar dacă se știa și se cunoștea că cele două echipe, Steaua și Dinamo, erau de fapt Armata și Poliția și erau puternic avantajate din această cauză de către Sistem, arbitri și șefi din federație. În Spania, spre exemplu, ca să mă mut și în diaspora, funcționează în mod similar rivalitatea FC Barcelona cu Real Madrid; aici, însă, baza este dată de lupta istorică pentru libertate din Spania, Real Madrid fiind echipa fondată și susținută de către dictatorul Franco, iar FC Barcelona era susținută de către cei ce manifestau fronda la Sistem, aspirația pentru libertate, dar și pentru separatism. În cazul ăsta erau și bascii de la Athletic Bilbao. Revin la politică și vă spun că așa este și cu campania prezidențială, ce a început ușor-ușor să prindă tribunele, adică să intereseze publicul, care, după ce a înghițit prea simplu eliminarea din cursă a lui Călin Georgescu și Diana Șoșoacă, acest public ușor-ușor se pregătește să asiste la competiția prezidențială, cam ca la fotbal, adică puțini se pricep cu adevărat, dar toți simt nevoia să comenteze și în felul ăsta se va inflama atmosfera.
Spre deosebire de 2024, când toți prezidențiabili, în afară de Geoană, erau noi la candidatură (Georgescu, Simion, Ciolacu, Ciucă, Lasconi etc.), acum, în 2025, doar unul dintre cei cu șanse, anume Nicușor Dan, este la prima candidatură, toți ceilalți patru cu șanse fiind deja experimentați (Simion, Lasconi, Ponta, Antonescu). Ponta a candidat în 2014, vă reamintesc, după ce l-a eliminat în mod samavolnic pe Antonescu din candidatură, prin jocuri subterane orchestrate de către sistemul Statului Paralel, sistem ce nu l-a mai susținut apoi pe Ponta în finala cu Iohannis, un Iohannis care corespundea mai bine profilului de gâgă, cum ar fi Nicușor Dan azi, numai bun de tras cu cheița, așa cum s-a și întâmplat ulterior (un celebru jurnalist și prieten al meu, căruia nu-i dau numele astăzi, doar după campanie îi dau numele, mi-a sugerat astăzi o poreclă pentru Nicușor Dan, pe care îmi permit să o promovez de astăzi: Nicușor Dan zis „parameci”). Crin Antonescu a mai candidat în 2009, și era, într-adevăr, cel mai valoros din tripleta cu Băsescu și Geoană, apoi Crin ar fi trebuit să-și ia revanșa în 2014, când n-a mai fost să fie, după cum v-am explicat mai sus. Este, însă, un adevăr bine ocolit în comentariile zilnice, anume că, fără intervenția Statului Paralel, în 2014, unul dintre cei doi, Ponta sau Antonescu, ar fi trebuit să fie președinte în România în ultimii 10 ani, până deunăzi, iar astfel, istoria noastră recentă s-ar fi scris clar, într-un mod net diferit. Așa cum ziceam, în focul dezbaterilor campaniei, această tensiune și frustrare acumulată în timp de către Antonescu și de către Ponta, la nivel individual, dar și al interacțiunii reciproce, va răzbate către public care, ușor-ușor, își va dori spre finalul campaniei o finală de tip Steaua-Dinamo, adică între Antonescu și Ponta. Nici nu-i de mirare, ar fi bine să se întâmple așa, pentru că, dacă am face un clasament obiectiv, referitor la inteligență, expertiză și capacități, cei doi ar domina net clasamentul, apoi ar urma câteva locuri libere până la următorul candidat, unde l-aș așeza, totuși, pe George Simion. Nu mai vorbesc despre tensiunile iscate astfel în interiorul Sistemului ocult de putere din România, dar va fi timp pentru asta în următoarele săptămâni. Se poate ajunge, deci, la o finală Antonescu-Ponta? Da, dar, deocamdată, doar teoretic și dacă se îndeplinesc mai multe condiții consecutive, care toate, însă, depind de parcursul celor doi, care, la nivelul evoluției și mesajelor, deja s-au detașat de pluton, adică ar trebui să-i țină curelele ca să mențină ritmul și să nu derapeze nervos – și să știți că nu e simplu deloc, sunt experimentat și în calitate de candidat, și în calitate de strateg sau consultant de campanie.
Cazul Antonescu: l-am văzut aseară în emisiunea lui Mihai Gâdea. E limpede că Crin a ridicat ștacheta dezbaterii la un nivel la care, dintre contracandidați, doar Victor Ponta mai are șansa să ajungă. Spre exemplu, invitata de azi a lui Mihai Gâdea, anume Elena Lasconi, e limpede că se va strecura pe sub ștachetă, așa, ca la limbo dance, Când te apleci, dar treci pe sub ștachetă (îi place ei acest gen de mișcare), dar Lasconi nu va fi descalificată direct, ci doar pe parcurs și mai ales în turul 1, pentru că e nevoie de voturile ei în turul 2, pentru că noua ei șefă (despre care o să vorbesc mâine), Laura Coduța Kovesi, să poate să negocieze oferirea voturilor ei către potențialul câștigător. Revin la Crin Antonescu, care, în afara evoluției publice, dar bazându-se pe ea, ar trebui să miște efectivele liberale ce acționează tradițional în mod oportunist, aceste efective liberale să-l susțină în mod real. Dacă doar 50% dintre liberali îl vor susține în mod real, alături de PSD-ști și UDM-ști, atunci Crin Antonescu este în turul 2, eliminând, astfel, emoția unor scurgeri de susținere din PSD pentru contracandidatul Ponta.
În cazul lui Ponta, însă, treaba e mult mai complicată. El are nevoie să acceseze în mod abrupt și masiv electoratul suveranist, iar asta nu se poate face, mai ales de acum înainte, prin declarații sau deplasări în teritoriu. Condiția prin care și-ar putea rezolva problema Ponta ar fi un sprijin direct și public din partea lui Călin Georgescu, acțiune care, dacă se va petrece, ar prăbuși în mod concomitent campania lui George Simion. Ei bine, așa vedem că Ponta a ajuns din nou la mâna Sistemului subteran de putere, pentru că aici se află manetele ce-l pot mișca pe Georgescu într-o direcție favorabilă lui Ponta. Ziceam, ieri, că Georgescu mai luptă doar pentru libertatea sa, nu se mai pune problema unor ambiții politice, așadar niște garanții de impunitate de la „deținătorii cătușelor”, doar acestea l-ar putea convinge să-și risipească capitalul electoral, optând pentru Ponta și generând o furtună în a doua jumătate a campaniei electorale pentru turul 1. Pe de altă parte, varianta soft, în care Ponta încă crede, anume că poate accesa public suveranist prin cărăuși tocmiți de genul vedetelor publice ce s-au dat pe lângă Călin Georgescu în ultima vreme și am dat exemplu lui Marius Tucă, este una naivă și ineficientă total.
Vom avea parte de o finală de tip Steaua-Dinamo între Crin și Victor? Greu de spus, șanse sunt. Concluzia este că totul depinde de Sistemul din România, iar argumentele pentru o astfel de finală ar fi chiar starea extrem de precară a României, care nu trebuie să lase loc de surprize, adică ageamii sau parameci (cum l-a poreclit amicul meu pe Nicuşor Dan) să poată să ajungă la conducerea României într-un context atât de complicat. Vă place, nu vă place, îmi place, nu-mi place, o finală între Crin Antonescu și Victor Ponta ar conferi o siguranță că la conducerea României ar fi un om politic care are bagajul necesar să administreze puterea, cu condiția să și vrea. Toți ceilalți, în afara celor doi, sunt mult sub baremul necesar pentru un viitor președinte.
Fii primul care comentează