Voi trece în revistă, pe scurt, ceea ce știm astăzi, în mod confirmat, despre negocierile în curs dintre Statele Unite și Rusia referitoare mai ales la regiunea noastră, cu accent mai mic legat de războiul din Ucraina. Prin vocea lui Steve Witkoff, care a repetat de trei ori următoarele lucruri pe care o să vi le expun, am înțeles că ținta mare este Marea Neagră și țările riverane. Adică Witkoff a spus că, în discuțiile lui personale față în față cu Putin, el reprezentându-l pe Donald Trump, Putin a cerut toate porturile de la Marea Neagră, ceea ce înseamnă atât Odessa, cât și Constanța, cât și Varna, în Bulgaria, fiind sintetizată această cerere a lui Putin ca un viitor control rusesc total al Mării Negre, urmând ca partea de negociere cu Turcia să-i revină strict Rusiei, Turcia fiind și ea țară riverană Mării Negre. Tot de la Steve Witkoff am aflat că este pe masă și reprezintă o condiție aproape nenegociabilă a rușilor revenirea NATO la formatul de până în 1997 și aici sigur că se poate negocia ca aceste țări post-comuniste, fostul Tratat de la Varșovia, dacă vreți, care s-au integrat după 1997 în NATO, să fie aliniate într-un mod diferit între ele, dar oricum într-un mod diferit de cel de până acum. Practic, trebuie să înțelegeți că, între SUA și Rusia, aceste țări post-comuniste și influența lor în aceste țări vor fi negociate la bucată, una câte una. Ce putem deduce, însă, referitor la această procedură? (Și, deocamdată, este doar o deducție, o previziune a mea). Că România, Bulgaria și hai să numim și Moldova vor fi într-o sferă de influență rusească, desigur, în baza proiectului de control la Marea Neagră, pe care rușii nu vor să-l negocieze; prevăd o viitoare Polonie cu un statut special, dar cu un parteneriat foarte solid cu Statele Unite ale Americii; Ungaria sau Slovacia, țări mai puțin importante din punct de vedere geopolitic, vor putea căpăta un rol de intermediar, agreat de părțile ruso-americane. De asemenea, ca să continui cu frontul estic al NATO, retragerea anunțată deja a Statelor Unite de la Alexandroupoli, din Grecia, adăugând aici proiectul panortodox enunțat de către Putin, ne indică, destul de precis, dacă analizăm geopolitic, că Grecia are mari șanse să intre în sfera de influență rusească, tot aici și tot în baza proiectului panortodox fiind atrasă și Serbia, care este foarte importantă, pentru că de acolo se vectorizează felul în care se va proceda pentru restul țărilor iugoslave.
Pentru o parte din ceea ce v-am expus aici, recent, ieri și alaltăieri, avem și confirmări mediatice din Statele Unite, în număr de două. Despre cea din Financial Times, care indică România și Bulgaria în viitoarea sferă de influență rusească, negociat acest lucru deja între ruși și americani, mai adaug doar faptul că Financial Times este cel mai solid mesager mediatic din Statele Unite atunci când e vorba de știri pe surse; nu se joacă nimeni cu știrile care sunt puse în Financial Times, pentru că ele influențează stările burselor și atunci sunt foarte bine verificate și corectate la nevoie – n-a fost nicio corecție la ceea ce a dat Financial Times alaltăieri. A doua confirmare mediatică a venit ieri, de la două publicații americane care susțin tabăra republicană, adică acum sunt de partea Administrației -ambele sunt publicații favorabile lui Donald Trump și fac această precizare pentru că are mare importanță, de ce? Pentru că aceste două publicații cer, prin editorialiștii lor – atenție, prieteni, știrea e puțin comentată în România -, retragerea militară a Statelor Unite ale Americii din România. Sunt două publicații foarte serioase și, repet, așa-zise „publicații de casă” ale Administrației Trump. Ei bine, în tot acest timp, Occidentul Colectiv pregătește un proiect militar comun, de factură anti-rusească, cel puțin la nivel declarativ, dacă vă uitați ce a spus premierul Marii Britanii sau chiar Macron. Previziunea mea este că, din acest proiect militar comun al ceea ce a mai rămas din Occidentul Colectiv, vor fi extrase exact țările care au fost negociate deja de către americani și ruși și de aia am folosit termenul că Europa se află pe masa de negociere, care este, de fapt, o masă de disecție. Aceste țări, printre care și România, n-ar fi avut oricum decât un rol de proxy, de serviciu, într-o confruntare între Occident și Rusia, adică un rol nefericit, și, oricum, țări ca România nu au potențial prin care să poată suporta cheltuielile legate de înarmare. Mergând cu privirea și scrutând vestul european, vedem o Mare Britanie care este într-o criză economică profundă – e doar o chestiune de timp când aceasta va fi recunoscută și va izbucni; Franța, de asemenea, este secătuită din punct de vedere economic, mai ales după ce a pierdut influența și resursele din țările africane și, începând cu această toamnă, este previzionată o mare recesiune inclusiv în Franța; Germania așteaptă disperată venirea la butoane a cancelarului nou ales, care apelează, bineînțeles, la ajutorul Familiei Rothschild pentru ca să poată căpăta un parcurs financiaro-economic distinct de cel al Statelor Unite; Italia este oricum șubrezită din punct de vedere economic și cvasi-dependentă de capitalul chinezesc, care este peste tot în „cizma mediteraneeană”; Spania are un statut incert din punct de vedere diplomatic, nici cu economia fericirea nu este prea mare acolo, dar acest statut din incert poate să devină chiar șubred, având în vedere valul antisemit din Spania, care bineînțeles că se va lăsa cu răzbunări și cu consecințe. Cam ăsta este portretul Occidentului Colectiv, prieteni goldiști, acolo unde Bolojan se duce, pleacă de mâine, probabil, la negocieri, la Consiliul European, dar, din păcate, nici el nu știe de ce merge acolo și cum va reprezenta România.
Apropo de România, ce ar trebui să facă? Să trimită urgent mesageri la Washington și Moscova pentru ca să poată să afle detalii despre felul în care noi suntem negociați: Unde ne aflăm? Ce avem de pregătit? Ce mai putem salva, dacă avem ceva de salvat? Întrebarea mea este retorică: cine să meargă și cine îi primește? Ar fi fost o soluție, dacă foștii președinți ai României ar fi fost valizi. Iliescu nu știu, dacă la vârsta lui, mai poate să recunoască pe cineva; oricum nu se poate deplasa, deși ați văzut că Kissinger, înaintea morții, cu jumătate de an, a făcut ditamai zborul î n China, ca să negocieze cu chinezii; despre Emil Constantinescu, mă abțin; Cei care par mai tinerei, așa, cum ar fi Băsescu, nu au absolut nicio audiență, mai ales la Trump, pe care îl beștelește și-l face în toate felurile, ce să mai vorbim despre Putin, pe care l-a batjocorit de-a lungul întregilor sale mandate. Uite, ca să glumesc amar, poate speranța e Iohannis, pe care Nicușor Dan îl vrea consilier la Cotroceni, dacă el va ajunge președinte, nu? Să-i cumpărăm un avion privat lui Iohannis, rapid, să poată să meargă să discute cu marii lideri ai Lumii! Luați-o ca o glumă și nu mă înjurați.
Fii primul care comentează