| Este unul dintre magistrații pe care îi prețuiesc. În prezent, președinte de onoare al acestora. În urma ultimului meu editorial, referitor la drama prin care a trecut Cristian Popescu Piedone și la responsabilitatea uriașă pe care și-a asumat-o un judecător vândut diavolului, Mihai Bălănescu, doamna Costiniu mi-a trimit pe WhatsApp un comentariu pe care îl voi publica integral mai jos. Dar în condițiile în care îmi voi exprima cuvenitele rezerve. La fel cum nu putem generaliza în sus, nu putem generaliza nici în jos. Pentru un număr de magistrați „pârâți” nu trebuie să răspundă toți magistrații. Dar nici nu pot fi toți magistrații spălați în numele magistraților cinstiți. |
Am plecat de la ecuația victimă-călău. Victima este Cristian Popescu Piedone. Forțat să demisioneze după tragedia de la Colectiv din poziția de primar al Sectorului 4, reînscris în cursă la ultimele alegeri și câștigând Primăria Sectorului 5, scos de acolo în urma condamnării la patru ani de închisoare, pentru fapte pe care nu le-a săvârșit. Iar călăul este judecătorul Mihai Bălănescu, care s-a conformat unui imperativ politic, cel de a condamna cu orice preț un reprezentant al stângii, pentru că președintele Klaus Iohannis a dorit cu orice preț anatemizarea PSD și scoaterea acestuia de la putere. Până în prezent, nu am auzit niciun cuvânt venit din partea magistraților, prin care să-și exprime compasiunea față de victimă și disprețul față de un judecător care a făcut breasla de râs. Voi cita integral mesajul doamnei Costiniu, după care îmi rezerv dreptul de a formula câteva scurte comentarii.
„Niciun judecator nu e privilegiat.
Spre deosebire de cei care fac legi proaste si nu patesc nimic si nici nu le abroga, si revin din 4 in 4 ani iar in parlament, in justitie exista cai legale si tot justitia are ultimul cuvant.
Si judecatorul este om si judeca dupa constiinta lui, profesionalismul lui, stiinta lui si lege.
Daca in judecata lui a comis o infractiune si va fi dovedita, ca oricine va raspunde in fata legii.
Activitatea unui judecator in intreaga cariera nu se rezuma la o hotarare.
Iar in fata judecatorului este cel trimis in judecata nu calitati distinctive, decat daca in acele calitati a comis o pretinsa infractiune.
Ptr daunele pricinuite exista prevederi legare de compensare de catre stat, ceea ce dovedeste ca statul si-a asumat si situatia unei achitari finale in raport cu posibile condamnari anterioare.
Evident sunt si trairi, pierderi care nu pot fi compensate si doar sufletul celui in cauza stie prin ce a trecut, dar in final tot justitia i-a adus libertatea.
Cu bunacredinta sa luati in calcul si aceste randuri scrise tot cu buna credinta, cu parere de rau ptr suferintele omului si cu aprecierea ca solutia ICCJ este corecta”.
Am mai scris și repet. Sunt probabil ziaristul care s-a luptat cel mai mult pentru ca judecătorii – nu și procurorii – să devină inamovibili. Să nu poată fi destituiți după bunul plac al politicienilor. Am fost de asemenea printre cei care s-au luptat din greu pentru ca judecătorii, în acest caz și procurorii, să obțină măriri substanțiale de venituri. Am avut în vedere două motive. Și unii și alții sunt obligați prin profesie să respecte o serie de reguli constrângătoare, care îi privează de alte beneficii. Și, în al doilea rând, atât judecătorii cât și procurorii au într-o mână soarta unor oameni și în cealaltă mână interesele legitime ale victimelor și, deopotrivă, ale statului. Am socotit că, pentru a fi feriți de fel de fel de „tentații”, este preferabil ca societatea să facă un sacrificiu și să le mărească veniturile. Nu mi-am imaginat însă niciun moment că mulți dintre judecători și procurori vor profita de generozitatea guvernelor într-un mod extrem de egoist și vor face fel de fel de exchibiții pentru a-și mări exponențial veniturile, ajungând în final să obțină pensii mai mari decât salariul. Și de multe ori mai mari decât pensiile medii. În plus, două forme de corupție în rândul procurorilor și judecătorilor sunt în continuare în floare. Corupția politică, respectiv anchete și sentințe dirijate de interese politice ilegitime, și o altă formă de corupție, încă și mai gravă, corupția financiară, nu numai în procesele penale, ci și sau mai ales în procesele de drept civil. Peste toate acestea un capac greu îl constituie comoditatea și lentoarea unor procurori și judecători. Cu toate neajunsurile sistemului judecătoresc, este mai mult decât evident că mulți magistrați și-au făcut un obicei în a trage de timp. În detrimentul cetățenilor. Și o ultimă observație, înainte de a reveni la speța Bălănescu versus Piedone. Nu am înțeles niciodată de ce judecătorii nu au făcut zid, dezlipindu-i pe procurori de ei și impunând regula din toate statele democratice, conform căreia aceștia din urmă nu sunt magistrați, ci doar avocați ai statului.
Sunt multe lucruri pe care nu le înțeleg. În ciuda ieșirilor la rampă a unor reprezentanți curajoși și respectabili ai asociațiilor de magistrați. Nu înțeleg nici în ruptul capului de ce aceste asociații nu-i condamnă cu fermitate, cu asprimea cuvenită pe numeroșii judecători și procurori care comit abuzuri, în cele din urmă dovedite de justiție. De ce nu au sărit ei ca arși atunci când au aflat cu subiect și predicat, ca să mă refer la ultimul exemplu, cum a fost crucificat pe nedrept Cristian Popescu Piedone.
Pe doamna Viorica Costiniu o cunosc și o prețuiesc și altfel. Când conduceam ziarul „Ziua” și, de bună credință fiind, făceam eforturi deosebite – desigur în plan editorial – pentru modernizarea justiției, a ținut să mă viziteze și am avut cu acel prilej un lung și sincer schimb de idei. Ulterior am fost condamnat la închisoare cu executare pentru o infracțune imaginată doar în capul unui procuror, tocmit în acest scop de Traian Băsescu – fratele acestuia a afirmat acest lucru cu subiect și predicat pe un important post de televiziune – și am executat nouă luni de închisoare. Cazul meu, intens mediatizat, a devenit public și din păcate nici doamna Viorica Costiniu și nici alt înalt magistrat nu a încercat să lămurească lucrurile și să înlăture abuzul. Eu nu am avut nici neșansa, dar nici șansa lui Cristian Popescu Piedone. Am încercat să-mi obțin dreptatea mergând până în pânzele albe, dar într-o vreme în care cea mai mare parte a justiției îi era aservită lui Traian Băsescu, direct sau indirect, prin intermediul lui Florian Coldea. Așa că solicitarea făcută Curții de Apel mi-a fost cu desăvârșire ignorată. Nici măcar nu am putut să obțin reabilitarea, întrucât instanța a pretins că în prealabil trebuie să plătesc o sumă mare de bani, de care nu dispun și care reprezintă contravaloarea cheltuielilor pe care procurori și judecători ticăloșiți le-au făcut pentru a mă condamna pe nedrept. Aș dori – nu în cazul meu, dar măcar în alte cazuri asemănătoare – să vedem o reacție fermă, curajoasă, prin care procurori și judecători cinstiți se delimitează de cei ticăloșiți și fac cuvenitele diligențe pentru a-i scoate din sistem.
Fii primul care comentează