Horror politic în toată regula! S-au întîlnit să pregătească pacea, aprinzînd toate speranțele planetei și au intrat în război? Nu cu trupe și din tranșee, nu cu tancuri și trupe, nu rachete, nu cu avioane și port-avioane, ci din fotolii, în Salonul Oval, una dintre cele mai faimoase încăperi în care se vorbește și se face politica lumii de cel puțin o sută de ani. Într-o încăpere cu opere de artă, cu mobilier stil, cu portrete ale predecesorilor, cu scaune și fotolii de epocă, prea puține pentru cîți invitați și martori erau de față, cu șemineul gata de aprins pentru o seară frumoasă de iarnă, cu zeci de jurnaliști care ar fi vînat și un scîrțîit de ușă sau un tremur de perdea în Casa Albă, în direct pe toate televiziunile lumii preocupate de politică, fără să tragă nici un foc de armă, lumea a asistat la începerea unui război.
Scandalul din Casa Albă a fost gîndit înainte? A fost vorba de un moment regizat la care ucrainenii nu s-au așteptat? Au căzut într-o ambuscadă verbală a americanilor? A fost la început scînteia scăpată de o obrăznicie? Sau semnul reacțiilor nevrotice ale unui președinte care nu mai suportă să fie contrazis? A pornit de la tonul și încăpățînarea lui Volodimir Zelensky? Sau de la pretențiile lui JD Vance? Sau a crăpat pentru că mersul lucrurilor se cerea schimbat? Să se fi aprins din nimic, de la iritarea stîrnită de aerul lui actoricesc, obișnuit numai cu aplauze sau de la costumația lui de scenă politică? Sau de la o acumulare care să schimbe cursul istoriei? Pe cine a luat valul? Pe actorul stresat de atîtea spectacole și nenumărate lupte sau pe seniorul revoltat că nu-i iese planul și se depărtează de scopul propus?
Volodimir Zelensky adusese cu el o aprobare a Radei Ucrainei pentru acordul cu mineralele. N-a știut să o prezinte? A cerut mult prea mult? L-au păcălit americanii sătui de cheltuieli, ajunși la exasperare, măcar financiară, dacă nu dintr-o răbufnire de orgoliu și vanitate? Sau în toată iritarea din Salonul Oval să fi venit și momentul decontului la afacerile lui Hunter Biden din scandalul Bursima? Să fi fost și semnul de renunțare la o strategie de înconjurarea a Rusiei? Să urmeze o retragere din Europa? Să fi crăpat toată politica democraților de extindere a influenței și de inclus Ucraina în NATO? Sau am asistat doar la o replică pentru semnalul dat cu Maidan?
O oboseală pe un drum fără sfîrșit, care cerea un „Stop și să vedem încotro mergem?”
Cea mai cumplită întîlnire între doi șefi de stat din epoca modernă poate avea nenumărate explicații. Eu mă tem să-mi răspund chiar și la cele mai simple întrebări. Certitudinile și reacțiile unora din orele de după mă sperie.
Roberta Metsola a reacționat ca la un meci de box:
„Demnitatea dumneavoastră onorează curajul poporului ucrainean. Fiți puternic, fiți curajos, fiți neînfricat. Nu sunteți niciodată singur, dragă președinte @ZelenskyyUa. Vom continua să lucrăm cu dumneavoastră pentru o pace justă și durabilă” (Roberta Metsola,președinta Parlamentului European).
Dimitri Medvedev a răspuns grosolan și a pus agitația și crisparea președintelui Ucrainei pe seama drogurilor.
„Pentru prima dată, Trump i-a spus clovnului drogat adevărul în față: regimul de la Kiev se joacă cu al Treilea Război Mondial. Iar porcul nerecunoscător a primit o palmă puternică de la proprietarii cotețului. Acest lucru este util. Dar nu este suficient – trebuie să oprim ajutorul militar pentru mașinăria nazistă”.
În Ucraina are loc o adevărată explozie de solidaritate:
„O zi istorică, într-adevăr! Întreaga lume urmăreşte în direct cum un om dintr-o ţară sfâşiată de război înfruntă doi huligani”.
Ce să mai zic de păreriștii României! Mai toată suflarea din Rețeaua Soros s-a mutat de partea Comisiei Europene și a Ucrainei.
Fii primul care comentează