Mă tem că blocarea candidaturii Dianei Șoșoacă, în loc să tempereze răbufnirile nervoase și potopul de fraze violente și otrăvite, le amplifică. Măresc potul unui om disperat, intrat într-un unghi mort, din care nu mai poate ieși decît recurgînd la atitudini extreme. În loc să se întoarcă la normalitate, excesele ei comportamentale din mai toate aparițiile se multiplică și se intensifică. Nu mai avem de-a face cu scăpări. Exprimarea ei a devenit program de urlete, de acuze, un delir verbal și un comportament scăpat din hățurile rațiunii. Decizia Curții Constituționale a reprezentat doar momentul în care ultimul zăgaz a fost rupt. Adică greșeală produsă de o gîndire nejuridică. O decizie de butoane, nu de drept.
Ceea ce n-a putut fi oprit de lege, de norme și cutume preț de cîțiva ani s-a adunat într-o nenorocire verbală. Toate excesele ei de pînă atunci s-au înzecit. Ce n-a fost sancționat la prima, nici la a doua n-a mai putut fi zăgăzuit la a mia revărsare de mînie, de limbaj agresiv, un soi de isterie politică bolborosită amenințător. Cine i s-a alăturat a fost abandonat. Cine a încercat să o oprească s-a trezit înecat de zoaie și amenințări. Cine a înfruntat-o a pierdut. Marile abuzuri din aceste decenii, precum și decizii tembele ale guvernului, ale instanțelor, i-au întărit armura. Ea le-a urlat și a cîștigat adepți și susținere. Presa le-a înghițit complicitar și acum se plînge.
Cu felul acesta de a combate, unde putea ajunge dezbaterea publică și cum se putea încheia?
Balul nostru democratic se deschide trist, cu intervenția poliției. Adică a Curții Constituționale.
Nu pot să cred că un compatriot cu sinapsele conectate cît de cît ajunge parlamentar european și spune senin despre apărătorii Constituției României (așa cum este ea):
„Judecătorii CCR care au motivat penibil decizia de interdicţie a candidaturii mele sunt inculţi juridic! Demisia, inculţilor! Aţi încălcat art.72 din Constituţie, aţi încălcat principiul separării puterilor în stat, aţi invocat delictul de opinie ca pe vremea lui Stalin şi Hitler! Aţi emis opinii subiective cu privire la comportamentul unei persoane căreia nu i-aţi permis să se apere.”
Și apoi, că toți văd netemeinicia juridică, numai semnatarii deciziei nu, că mulți adversari îi dau dreptate, că o susțin și o apără. O fac invocînd drepturile pe care nu le folosesc sau de teamă că nu vor putea avea același comportament fără a păți același lucru sau mai rău.
Am asistat la un delir de tip justițiar care nu este nou. A avut destui precursori și suficiente precedente pentru a nu se fi ajuns aici.
De fiecare dată cînd fost a contrazisă, în piețe, în Parlament, în emisiuni, a răbufnit devastator, cu aceeași obsesie justițiară.
„Te dau în judecată, nenorocitule. Îți fac plîngere penală!“ Acum, s-a zburlit și mai rău. A închis ochii și a tras în toate părțile. Mai avea puțin pînă la a recurge la violență, la o luptă cu țara chiar în numele ei.
„Vă voi da în judecată şi voi cere despăgubiri şi condamnarea voastră, precum şi a statului român, a SRI şi a partidelor care au fost în spate: PSD, PNL, USR, AUR, UDMR, PMP, ProRomânia! Aţi încălcat principiile statului de drept şi aţi interzis ca pe vremea lui Hitler, Stalin şi Lenin dreptul unui om de a candida pentru că vă este frică de mine, frică că voi aduce independenţa şi suveranitatea României! Pentru porcăria scrisă vă voi urmări în toate instanţele interne şi internaţionale! Sunteti stalinişti şi nazişti!”
Ce mai putea spune a rostit răspicat pentru a marca existența primului partid de extremă dreaptă:
„Și vreau să vă mai spun ceva: istoria a fost falsificată! Mareșalul Antonescu a fost un erou. Corneliu Zelea Codreanu, un erou. Mișcarea legionară eroină. Și îmi asum”.
– Se împart apele. De o parte, contorsionata personalitate zăltată a Dianei Iovanovici Șoșoacă. De cealaltă, sutele și miile de greșeli ale societății românești, chiar și ale noului fel de a gîndi democrația (inclusiv în Uniunea Europeană).
Fii primul care comentează