„Cazul Diana Șoșoacă” a depășit cu mult simplul motiv al respingerii candidaturii sale la alegerile prezidențiale și a devenit emblematic pentru halul în care a ajuns atît Curtea Constituțională, cît și Justiția prin Parchetul General. Fără îndoială, sîntem în fața unei adevărate „Operațiuni” specifice structurilor secrete implicate atît de brutal în viața politică, deși legea interzice astfel de imixtiuni!
Cronologia evenimentelor arată o cîrdășie incredibilă între instituțiile statului, menită să justifice un abuz grosolan al CCR. Totul într-un amalgam de decizii care nu sînt altceva decît manipulări ale opiniei publice! Astfel:
– vineri, 5 octombrie 2024: CCR anunță că a admis contestația Amaliei Bellantoni împotriva Dianei Șoșoacă, europarlamentara pierzînd astfel dreptul de a participa la alegeri
– luni, 7 octombrie 2024: Agerpres anunță că, pe surse judiciare, Parchetul General „s-a autosesizat şi a deschis un dosar penal după ce eurodeputata Diana Şoşoacă l-a omagiat pe fostul lider legionar Corneliu Zelea Codreanu”
În privința Deciziei CCR, lucrurile sînt și mai clare acum, după publicarea Motivării. Cunoscutul avocat Toni Neacșu, fost membru CSM a sintetizat astfel această decizie: „Hotărârea CCR va produce efecte care ne vor arunca în negurile totalitarismului juridic exercitat de un grup de 9 persoane, fie ei și înalți funcționari juridici ai statului. Deci, Curtea noastră constituțională ar fi băgat la pușcărie cei 17,4 milioane de britanici care au votat în 2015 pentru Brexit?”
Iată cîteva dintre argumentele bizare invocate de CCR, care nu țin de atribuțiile instituției:
– pînă la art. 49 din Motivare, CCR, pe de o parte, reia acuzațiile formulate de reclamanta Amalia Bellantoni, pe care le consideră demne de a fi trecute în revistă și, pe de altă parte, scrie un veritabil „Editorial de presă”, cu opinii despre democrație și despre constituție.
– după acest editorial, la art. 50, CCR trage concluzia: „neîndeplinirea acestor condiții generale de natură constituțională atrage respingerea înregistrării candidaturii”! Pur și simplu, de noaptea minții.
– la art. 53, CCR își extinde cu de la sine putere abilitățile, situîndu-se astfel în afara legii, deși recunoaște depășirea acestor atribuții: „competenţa instanţei constituţionale nu poate fi redusă la un control de legalitate propriu-zis, ci aceasta se alătură controlului de constituţionalitate pe care numai Curtea Constituţională are competenţa de a-l exercita. Controlul de constituţionalitate, în ansamblul său, este o garanţie juridică fundamentală a supremaţiei Constituţiei”.
– dar, imediat, la art. 54, aceeași CCR își dă seama de enormitățile scrise pînă la acest punct și dă și mai tare cu bîta în baltă: „Curtea subliniază că prin această competență de control al constituționalității candidaturilor nu își asumă partizanatul candidaților/ partidelor politice, ci doar verifică aspectele de constituționalitate a candidaturii înscrise în contestația formulată.” Un fel de „chelu-și pune mîna-n cap”, căci tocmai acest lucru l-a făcut în cazul Șoșoacă: a devenit partizană politic, ceea ce înseamnă moartea CCR, căci, din acest moment, este complet inutilă prin propria discreditare!
– ceea ce urmează după art. 58 depășește toate limitele de înțelegere. CCR face analiza unor declarații politice ale Dianei Șoșoacă, deși aceasta beneficiază, conform Constituției (!) de imunitate pentru astfel de declarații politice. Și scrie: „Curtea va evalua conduita și declarațiile sale publice, precum și efectele acestora în plan constitutional”! Mă, nebunilor, nu vă dați seama ce ați scris? Ce treabă aveți voi cu „conduita” unui politician sau cu „declarațiile” lui? Vă credeți în slujba lui Ceaușescu sau pe vremea „eratei” lui Băsescu, cînd CCR era condusă în fapt de Coldea și Kovesi?
– de la art. 59 începe delirul Curții Constituționale! Iată cîteva mostre: „este de notorietate faptul că, prin discursul său constant, doamna Diana Iovanovici Șoșoacă îndeamnă la schimbarea fundamentelor democratice ale statului și la încălcarea ordinii constituționale”, „doamna Diana Iovanovici-Șoșoacă, în calitate de candidat la funcția de Președinte al României, pune la îndoială și desconsideră obligația de respectare a Constituției”, „Curtea observă că nu este vorba despre o dezbatere sau schimb de opinii ori relevarea unei viziuni politice cu privire la parcursul democratic al României sau despre luări de poziții cu caracter electoral, ci despre promovarea unui discurs constant antidemocratic și antisemit de către doamna Diana Iovanovici Șoșoacă”.
– bomboana pe coliva Motivării CCR o găsim în art. 63: „înregistrarea candidaturii doamnei Diana Iovanovici Șoșoacă la alegerile pentru Președintele României din anul 2024 încalcă condițiile de eligibilitate prevăzute de dispozițiile constituționale ale art.1 alin.(3) și (5), ale art.82 alin.(2), corelate cu cele ale art.148 și 149, cu referire la valorile democrației, la statul de drept, la respectarea Constituției corelate cu garanția politicomilitară a acestora, respectiv apartenența României la UE și NATO”.
Dacă are cineva curiozitatea să verifice, va vedea că trimiterile CCR la Constituție sînt valabile pentru cineva care n-a citit Constituția, căci iată ce găsim la articolele invovate:
– articolul 1, al 3 și 5: că România este stat de drept și respectarea Constituției este obligatorie
– articolul 82, al 2: despre depunerea jurămîntului de către președintele ales!
Întrebare: Unde a văzut CCR referirea la UE și NATO?
Vă dați seama, din cele 65 de articole ale Motivării, 48 de articole fac un rezumat al contestației și adaugă un lung editorial. Doar articolele de la 58-62, adică numai 5, se referă la declarații ale Dianei Șoșoacă!
Deci, nimic în legătură cu procedura constituțională, adică verificarea celor 3 (trei) condiții prevăzute de Constituție: vîrsta minimă de 35 de ani, domiciliul în România și lipsa vreunei condamnări penale!
– va urma –
În partea a doua: autosesizarea Parchetului General.
Fii primul care comentează