Pe cît de isterică și arțăgoasă este Anca Alexandrescu și pe cît de tare chițăie de lîngă ea locotenenta sa Alexia, pe atît de încinse sunt vocile foștilor pro-americani mascați pe fugă în susținători ai politicii bezmetice de la Comisia Europeană.
Există riscul ca un pluton de strigaci, mulți dintre ei bursieri, perfecționați și racolați prin SUA pe vremea democraților, să bage România în dezastru. Adică să determine o prăbușire a mult lăudatului parteneriat strategic și a închipuitei lor umbrele de Securitate.
Mai ieri, toată suflarea politico-jurnalistică vorbea cu gura mare despre cea mai solidă garanție de Securitate pe care România o are în NATO, cea mai cea din istorie, iar acum, cu hămăitul lor anti-american, îl toacă, îl minimalizează, îl pun sub semnul îndoielii. Ba, unii cu fiere în creier sunt gata să susțină anularea lui.
La un pas de o nenorocire
Cu gîndirea lor plină de vîrtejuri sunt gata să ne lase pe toți în ploaie să apărăm Ucraina cu piepturile goale și să ne luptăm cu rușii. În numele unui pro-europenism de tip progresist, jurnaliștii și comentatorii noștri cu pretenții de voci naționale își țin hangul cuprinși de un anti-americanism cumplit.
La acest capitol, cred că suntem primii și cei mai tari din Europa. România deține la această oră cel mai agresiv contingent de presă care presează asupra deciziilor strategice ale țării. În judecățile urechisto-morale ale comentatorilor, Donald Trump este un pericol, o caricatură, un afacerist nemernic, un pericol pentru democrație.
Calificați la locul de muncă sau în stagii scurte în SUA, Anglia, Germania și Franța, zgomotoșii noștri analiști hipermoraliști sunt gata să ne scoată și din NATO. Nu contează România. Lor nu le pasă de țară. Uneori, le și pute. Contează numai Ucraina, contează obrazul Comisiei Europene, inclusiv banii de la Bruxelles.
Politicienii tac speriați, derutați, incapabili să-și asume o poziție. Mediocrii de pe locul doi au vocea gîtuită. Însă batalionul de lătrăi hămăie neîncetat și macabru, prefăcîndu-se că apără valorile morale și pune mușchiul minții lor la o super-direcție a politicii românești. Cei care văd în Trump un sprijin sunt niște extremiști.
Așa geme uscăciunea mentală a lui CT Popescu.
„În momentul acesta, un om nu mai este egal cu un om”. „Cei care nu sunt de partea lui Trump nu sunt oameni”
Ce scrie un fost abonat al Ambasadei americane de la București, și el cîndva un fel de bursier prin SUA, numit Tăpălagă?
„El știe doar că undeva în lumea asta, într-o țară mică, există un vânzător de iluzii la fel de mare ca Trump și vorbesc cam aceeași limbă.
Este vremea lor, vremea dezaxaților cu capacitate de seducție în rândul maselor educate de rețelele sociale, deci cu busola defectă. Ei surfează azi pe valul de furie și revoltă care mătură deopotrivă Europa și America. Acestor dezorientați le poți vorbi oricând despre religie, valori conservatoare și familie în timp ce cumperi tăcerea unui pornostar cu o sută de mii de dolari, cum a procedat Trump, și să nu-i pese nimănui. Și tot acestor turme rătăcite în labirintul rețelelor sociale le poți vinde gogoși despre democrație și stat de drept în timp ce salvezi de justiție violatori și proxeneți, după modelul Vance-Grenell. Nimeni dintre adepții lor nu se va supăra pe ei vreodată”.
Ce mai mîrîie CTP, prim-zăltatul presei de audiență?
„Pleacă americanii? Dar au venit vreodată?”
„Deoarece se întâmplă ce știam de mult și bine, că Rusia nici gând să vrea pace, Trump face acum Ucraina și pe Zelenski cum îi vine la gură. Ce urmărește? Să poată spune că el a vrut să aducă pacea, dar Zelenski nu și nu, prin urmare Statele Unite nu mai dau niciun cent și niciun cartuș Ucrainei – să „fuck” ce vrea cu ea Putin”(Cristian Tudor Popescu, pe Facebook).
Ce scrie madona ecourilor din SRI, Ioana Ene Dogioiu, cîndva o purtătoare de mesaj a Serviciului?
„Orice discuție despre perioada pe care o trăim la nivel global este că SUA au încăput pe mâna unui infractor condamnat și a camarilei sale de oligarhi care nu dau doi bani nici măcar pe interesele țării lor, cu atât mai puțin pe morală, principii și valori, ci doar pe propriile interese”.
N-aș vrea să am dreptate, dar ne putem trezi cu o nenorocire provocată de jurnaliști, de libertatea de a gîndi a unor oameni care nu gîndesc, care se avîntă în considerații pe o spoială de cultură și care nu știu care-i diferența între părere și informație, între relatare și închipuire.
Un snop de păreri tembele, puse pe net și pe televiziuni, chiar poate provoca o problemă națională!
Fii primul care comentează