Dependenții de jocuri de noroc evită pe cât pot să treacă prin fața unui Cazinou.
Dacă din nenorocire ajung prin apropierea unui asemenea locaș, nu mai au scăpare.
Intră ca niște somnambuli și joacă până rămîn lefteri.
Asemenea acestor nefericiți sunt eu față de librării și anticariate, față de tarabe cu cărți, față de site-urile de pe care se pot cumpăra cărți.
Dacă nimeresc în fața lor, dracu m-a luat:
Intru și nu ies fără o sarsana de cărți.
Mă feresc să cumpăr nu atât pentru bani, cât mai ales pentru răspunsul la întrebarea:
Ce fac cu ele după ce le cumpăr?
Mai întâi că nu mai am loc în apartamentul din București. Am citit că un oligarh avea un palat de vreo 50 de camere. Vă imaginați câte cărți ar fi putut aranjate frumos, pe domenii, măcar în 10 dintre ele?
Apoi câte o carte pe care o descopăr prin casă mă face melancolic la gândul că n-o voi citi niciodată în această viață. Poate pe lumea Ailaltă, dacă o fi prevăzută cu săli de lectură.
Vineri, din nenorocire viața m-a obligat să ajung în fața Anticariatului Brătianu din vecinătatea Pieței Universității, loc în care am cheltuit mult cumpărând cărți și, prin urmare, loc pe care e bine să-l ocolesc.
Nu m-am putut abține.
Am intrat.
Am dat să cumpăr Raportul final scris și încasat financiar de Vladimir Tismăneanu (asta da afacere!) nu atât pentru judecățile de valoare, cât mai ales pentru datele presupus precise,. Am renunțat însă. Nu pentru că era prea scump, ci pentru că era prea voluminos. Mă obliga să citesc prea multe prostii. În timp ce căutam prin anticariat și ceva de Sadoveanu, vânzătorul – un tânăr pe care cred că-l știu – negocia cu un cuplu cumpărarea unor cărți de Drept. Am aruncat priviri asupra unui raft plin cu lucrări despre evrei din perspectiva lor (cred că și-a vândut cineva biblioteca), asupra standului din centru, cu broșuri, dînd să iau ceva consacrat Expoziției Ministerului artelor din 1945, asupra variantei vechi a Istoriei lui Xenopol (ar trebui să verific pentru a vedea ce am în biblioteca de acasă), și asupra vitrinei cu cărți scumpe, închise sub lacăt.
Aici am găsit o carte de 6 milioane de lei vechi:
Basarabia – Ucraina – Crimeia. Marșul victorios al Trupelor române și germane. Carte ilustrată lucrată și editată de Secția I-a a unei Armate din Răsărit, scoasă la Editura Erich Zander. Berlin, 1943.
Costă 6 milioane de lei vechi! Merită. E o carte rară, greu de găsit într-un climat în care e de preferat să ocolești subiectul Războiul Sfânt, dintre 1941-1944. Valoarea ei, pentru mine cel puțin, stă și în ilustrațiile excepționale, atât prin conținut, cât și prin calitate.
Seara, am pus pe cristoiublog.ro sub titlul Imagini ascunse din Războiul împotriva Rusiei sovietice, fotografii din carte după ce mi-am dat seama de nota de entuziasm victorios evidentă în toate paginile, mai mult fotografii. Judecând după comentarii, n-am făcut o gaură-n cer. Cititorii blogului s-au luat la ceartă din nou în legătură cu protestele din Piața Victoriei. Nimeni n-a luat în seamă articolul meu.
Fii primul care comentează