Prins în spațiu deschis, unde nu mai putea face o simplă declarație urmată de un „mulțumesc” sec și de un stânga-mprejur, Klaus Iohannis a fost silit să ne spună câte ceva. Adică să ne gloseze câte ceva despre altceva.
Să nu vă imaginați că mălăețul nostru comandant suprem ne-a spus ceva important despre deciziile liderilor europeni și ale NATO, despre ajutorul militar acordat Ucrainei. Mă refer la poziția românească, bineînțeles, nu la detalii pe care bănuiesc că nu le cunoaște. Nici vorbă! Președintele și-a arătat doar disponibilitatea de a răspunde la o întrebare legată de dubla sa măsură față de plagiat, mai ales că în 2021 se dădea mare susținător al integrității de orice fel. Atunci a zis:
„Plagiatul reprezintă furt intelectual și este inacceptabil ca persoanele acuzate să nu facă un pas în spate într-o țară democratică”.
N-a trecut mult și l-a numit pe „geniul” doctor Angel Tîlvăr la Apărare și l-a transformat pe neica Bode în principalul său sprijin din guvern, din PNL și din grupul de business și intelligence de la Cluj-Napoca. Tot scandalul Bode din media și tot ridicolul cu plagiatul bietului personaj Bode a devenit ceva mai moale, mai fără colțuri, mai lugu-lugu:
„Din câte am înțeles din spațiul public, nu chiar așa a spus Comisia, dar este adevărat că acolo sunt probleme. Aceste probleme trebuie luate, după părerea mea, foarte în serios și eu am încredere că în PNL, și domnul Bode personal, vor analiza aceste chestiuni și impactul politic. Eu personal, sincer, mă aștept ca cel târziu până la rocadă sau rotația guvernamentală, să se ia o decizie clară în acest sens”.
La câteva momente după, vorbind despre Marcel Ciolacu, președintele s-a dat de gol de parcă ar fi rămas cu gândul la propozițiile bușite în microfoane de el însuși:
„Câteodată, unii politicieni merg la televizor și îi ia gura pe dinainte, ca să zic așa”.
Ceea ce l-a încurcat și în războiul său orbesc cu PSD, și în cazul Bode, și în cazul Angel Tîlvăr, precum și în vorbirile sale despre „România educată”. Pe Klaus Iohannis l-a luat gura pe dinainte, de la secvența în care a spus despre colegii săi de profesie care au rămas săraci un enervant „ghinion”, pînă la casele făcute din meditații, de la „a trebuit să moară oameni” până la elefantul din sufragerie! Sigur, luatul gurii pe dinainte este semnul unei gândiri mai lente, chiar rămase în urmă, mânată însă de o trufie nemăsurată.
Ieșirea la rampă de la Bruxelles ne-a ajutat să vedem nu doar viteza gândirii președintelui, ci și trăsăturile caracterului său. Citiți cu atenție explicația sa pe seama unei bucățele din cazul OMW. Dar nu pe seama întregului scandal, de la momentul privatizării pînă la poziția Austriei în refuzul aderării Romaniei la spațiul Schengen, ci numai pe marginea obligației OMW de a plăti sau nu taxa de solidaritate.
„Dacă va plăti sau nu o să vă spună, cu siguranță, cei care au făcut normativul, adică Ministerul Finanțelor. Am fost puțin surprins când m-am informat, după aprobare, cum s-a discutat această chestiune și am aflat că, de exemplu, Ministerul Energiei nu a fost cooptat în discuție. Deci chestiunea s-a discutat la nivel de Finanțe, ceea ce este, în principiu, în regulă, fiindcă vorbim despre o taxă sau un impozit, cum doriți, dar am fost informat că se lucrează la acesta.
Solicitarea mea a fost una singură, ca acest act să fie legal și clar. Adică să nu încalce nicio directivă și nicio lege în vigoare în România și să fie atât de clar încât să nu apară discuții dacă este sau nu este. Rezultatul îl vedem cu toții la televizor, „toată ziua bună ziua” se discută dacă este sau nu este.
Cred că cei care au lucrat pe document trebuie să clarifice. Nu-i nimic pierdut, dar aruncarea vinei dintr-o curte politică în altă curte politică pot să vă spun sigur că nu rezolvă problema”.
Sigur, dacă la discuțiile pentru elaborarea normativului ar fi participat și ministrul Energiei, Virgil-Daniel Popescu, și el ar fi prezentat și punctul de vedere al președintelui Iohannis, și al americanilor, am fi fost mai fericiți și țara s-ar fi ales cu mai mulți bani.
Mîine-poimâne, președinte Iohannis va ridica din umeri și va exclama mirat:
-De ce nu mi-ați spus că lucrurile merg atît de prost?
Concluzia: Președintele României a învățat să o scalde, să patineze printre responsabilități și aranjamente, printre obligații, gafe și mitocănii și să se acopere cu prerogative:
„voi lua atunci decizia care mi se va părea cea mai bună pentru România”.
Fii primul care comentează