Ascultând de îndemnul on line de a merge să iau cartea, iată-mă după-amiază în drum spre Anticariatul unu. Am comandat cartea lui Pliniu cel Tânăr, Opere complete, și acum am ocazia s-o citesc, mai precis, să găsesc acele pagini care-i descriu vila de la Mare.
O iau pe Magheru, începând de la Piața Romană. Cum drumul meu ales e pe partea cu librăria, mă opresc nițel la vitrina celei din Piața Romană. Altădată aș fi intrat în Librărie, pentru a ieși de acolo cu o sacoșă de cărți. Acum, amintindu-mi că nu mai am unde pune nici cărțile deja cumpărate, mă stăpânesc să nu intru. Dacă intru, Dracu m-a luat! Alte și alte cărți condamnate să zacă pe podele. La ieșirea din Bloc am trecut pe lângă un apartament de la subsol, cu storurile trase, deoarece locatarii sunt în Italia, la muncă. O clipă mi-am permis să visez la posibilitatea de a cumpăra spațiul acela, pentru a-mi depozita acolo o parte din cărți. Acele cărți despre care Pliniu cel Tânăr scria că sunt pentru citit doar o dată, în biblioteca sa de la vilă având Cărți pentru citit de mai multe ori. De notat că în varianta românească a fost tradus Cărți de studiu, astfel că o formulă strălucită a devenit plată ca apa minerală de la Mall. Văd în vitrina librăriei cartea franțuzului Lionel Duroy, despre româncuța Eugenia, tradusă la Humanitas. Prilej de a observa o publicitate deșănțată la acest roman.
Pe Magheru nu pot să nu observ pitorescul de tip bulevard din Bagdad. Pe partea opusă, fosta librărie Sadoveanu, una dintre cele mai bune din București, e mai departe, de câțiva ani , bătută în scânduri. După intersecție, îmi sare în ochi un panou enorm cu Klaus Iohannis pe lat și al său slogan România normală, astupând ferestrele câtorva etaje. Da, știu că se plătește bine un astfel de panou publicitar. Mă gândesc însă la bieții locatari, obligați să stea în întuneric, în spatele lemnului de pe care rânjește Candidatul. E drept, alături, e Viorica Dăncilă, cu sloganul, Alături de orice român. Cum stă alături de Klaus Iohannis, i-ar trebui o steluță cu trimitere la o notiță de subsol, Și de naționalitățile conlocuitoare. Placajul pe care se răsfață ea e mult mai mic însă decât cel pe care e așternut portretul lui Klaus Iohannis. Am zis pe lat, deoarece pe parte aleasă de mine pe clădirea la parterul căruia se află un butic Digi, Klaus Iohannis beneficiază de un portret pe înalt, dată fiind forma clădirii. Universitatea e mâzgălită până la brâu. Nu sunt grafitti. Sunt pur și simplu mâzgăleli.
Anticariatul unu de pe Academiei are parter și subsol. Potrivit protocolului, știut de mine de la alte cumpărături on line, trebuie să merg mai întâi la subsol. O iau pe scara de lemn îngustă. Chiar de pe una din treptele ei bag seamă că e ceva lume la anticariatul ăsta. La plecare, urcând scara, am trecut pe lângă două june care, deși o coborau în drum spre cărți, aveau grijă să le fie ținuta mândră, de parcă ar fi coborât pe covorul roșu la Cannes, deși la Cannes se urcă și nu se coboară pe covorul roșu. Junele care trebuie să-mi dea cartea e ocupat cu un tip care caută un autor despre care n-am auzit. O fi unul de fantacy, autor de literatură de aeroport. Cartea nu e în anticariat. Junele aranjează să-i trimită clientului o alertă, dacă apare cumva în depozit. În fine, primesc cartea, și înainte de a mă întoarce la parter, ca s-o plătesc, fac un popas la dulapul cu Istorie. Găsesc câteva cărți de interes pentru mine, pe care le iau. Trecând cu privirea peste rafturi, bag de seamă multele exemplare din cărțile lui Horia Matei despre Roma antică, volumul lui Nicolae Lascu despre Cum trăiau romanii, cartea Femei vestite din Antichitate. Două dintre cărțile cumpărate sunt despre Roma antică: Cicero și prietenii săi de Gaston Boissier, tradusă la noi în 1977, și Rubicon de Tom Holland, subtitulată Triumful și tragedia Romei republicane. Lovitura o dau cu volumul Istoria ilustrată a Angliei de G. M. Trevelyan. E un cărțoi care mi se pare cunoscut. Cu toate acestea știu sigur că în biblioteca mea nu există. Dacă ar fi fost, aș fi luat-o de pe raftul despre Anglia. Am folosit eu de mai multe ori Istoria lui Maurois. Cum s-o ocolesc pe asta? Din câte aflu e o lucrare clasică. History of England a apărut în 1926. Mă pregătesc s-o citesc în partea despre Romanii în Anglia. La casă, în timp ce aștept calculul, după ce-am aruncat o privire asupra noutăților, observând o carte despre Cum să face sex cât mai bine, dintr-o colecție de sfaturi pentru femei, cineva se interesează dacă anticariatul restaurează icoane vechi. La plecare îl las pe june cu icoana în mână, interesându-se dacă proprietara vrea să fie curățată de fum. Te pomenești c-o fi una de pe vremea lui Brâncoveanu, îmi zic eu, sub influența știrilor despre icoane de milioane de dolari descoperite în cămară, ca suport pentru cratițele de jumări.
Fii primul care comentează