Etimologia cuvîntului „PLAGIAT” spune tot despre un plagiator. Să citim din Wikipedia: „Cuvântul „plagiat“ vine din latinescul „plagium“, care se traduce prin „a vinde altora sclavi furați sau care nu aparțin vînzătorului“. Termenul și-a păstrat pînă acum sensul originar, pentru că el este, din punct de vedere semantic, sinonim cu FURT.
Așadar, un plagiator este un HOȚ, adică unul care a furat un text sau o idee a altcuiva și a trecut-o ilegal în proprietatea lui. Și, atenție la sensul originar al cuvîntului „plagium”: nu este banditul care fură sclavii sau caii cuiva, ci acela care-l plătește pe bandit să fure sclavii sau caii de la cineva și care apoi îi vinde ca fiind ai lui!
Diferența este importantă în contextul discuției despre plagiat, mai ales în cazul tezelor de doctorat, căci exact așa se face: unul care habar nu are de munca de cercetare, plătește pe cineva să-i facă lucrarea de doctorat, fără măcar să facă efortul de a-și însuși conținutul, după care aruncă teza de doctorat într-un ungher, mulțumindu-se să păstreze doar avantajele doctoratului: salariu sau funcție!
Pe cale de consecință, generalul Nicolae Ciucă, prim-ministrul României, este un hoț sadea pentru că a furat 42 de pagini din totalul de 138 ale tezei de doctorat, așa cum a demonstrat cu asupra de măsură Emilia Șercan pe site-ul „PressOne”! Nu este nevoie de nici o altă demonstrație sau decizie a nu știu cărei instituții de „albire”, din moment ce Emilia Șercan a pus față în față paginile din teza lui Nicolae Ciucă și paginile din lucrările plagiate! Iată un exemplu:
Cei care nu au habar despre tehnica scrierii unei cărți, mai ales a uneia de cercetare științifică, între care este și Nicolae Ciucă au impresia, eronată, desigur, că dacă pun o notă de subsol nu mai au obligația să pună ghilimele! Nu, nu, nu merge cu trucuri de-astea ieftine. Regula este clară: cînd copiezi cuvînt cu cuvînt un pasaj dintr-o lucrare ești obligat să pui textul în ghilimele și să indici în nota de subsol de unde ai luat fragmentul sau de unde l-ai preluat!
Nu ai făcut așa, ești plagiator și trebuie să suporți consecințele legale și morale.
DACĂ E CONSECVENT CU DECLARAȚIA LUI DIN 2014, IOHANNIS TREBUIE SĂ-I CEARĂ LUI NICOLAE CIUCĂ SĂ PLECE DIN POLITICĂ
În noiembrie 2014, aflat în plină campanie electorală pentru obținerea primul mandat de președinte al României, Klaus Iohannis a făcut o declarație extrem de spectaculoasă și corectă, profitînd de faptul că Victor Ponta, contracandidatul său, era acuzat de plagiat. Vă prezentăm mai jos, pe „Cotidianul TV”, pasajul respectiv, preluat de pe site-ul postului B1TV, unde a avut loc dezbaterea:
Ce spunea Klaus Iohannis în 2014, cînd nu era încă președinte? Iată: „Oriunde în lume, un politician prins că a plagiat și numai trei rînduri este obligat să se retragă din politică”! Foarte, foarte corect! Numai că acum, fiind vorba despre un aliat al său, Iohannis și-a domolit pornirile și încearcă să se eschiveze într-un mod de-a dreptul ridicol, afirmînd într-un Comunicat că rămîne consecvent declarațiilor sale despre plagiat, dar „consideră corectă și necesară decizia premierului Nicolae Ciucă de a solicita analizarea tezei sale de doctorat de către Comisia de Etică a UNAp”, după care Comunicatul prezidențial adaugă senin că „pînă la o decizie finală a instituțiilor abilitate, Președintele Klaus Iohannis nu va mai face alte precizări pe acest subiect”! De ce? În așteptarea unei decizii de albire, ca în cazul Kovesi?
Ce este asta, dacă nu evitarea subiectului și transmiterea unui mesaj către cozile de topor de a nu insista pe dezbaterea acestui caz, ceea ce, după cum se observă, s-a și întîmplat, fiind abilitați cîțiva ciraci să încerce minimalizarea temei plagiatului, pe motiv că s-a produs în anul 2003, adică acum 19 ani, sau că este militar, săracu’, și nu le are el prea mult cu cartea!
Ce vorbești, Frantz? Ia să vedem noi acum cum se tratează în țările civilizate această hoție intelectuală și cum sînt pedepsiți hoții de texte.
MINISTRUL APĂRĂRII DIN GERMANIA ȘI-A DAT DEMISIA ÎN DOUĂ SĂPTĂMÎNI DE LA DESCOPERIREA PLAGIATULUI
Citim pe Wikipedia în limba germană, domnule Iohannis: „Die Plagiatsaffäre Guttenberg bzw. Guttenberg-Affäre handelte von Plagiaten in der Dissertation des früheren deutschen Bundesverteidigungsministers Karl-Theodor zu Guttenberg. Die Plagiate wurden ab Februar 2011 öffentlich diskutiert und führten innerhalb von zwei Wochen zum Verlust seines Doktorgrades und zu seinem Rücktritt”. Adică, pe limba noastră: „Dosarul plagiatului Guttenberg sau „Afacerea Guttenberg” s-a ocupat de plagiat în disertația fostului ministru federal german al apărării Karl-Theodor zu Guttenberg. Plagiatul a fost discutat public în februarie 2011 și a dus la pierderea titlului de doctor și la demisia sa în două săptămîni”.
Și, rețineți: Karl-Theodor zu Guttenberg era ministrul Apărării în funcție al Germaniei, nu rezervist ca Nicolae Ciucă al nostru! Mulți îl vedeau înainte ca succesor al Angelei Merkel, dar plagiatul nu numai că l-a scos din jocul puterii, ci l-a scos definitiv din viața politică! Adică exact cum credea Iohannis în 2014 că trebuie să se întîmple cu un politician plagiator!
PREȘEDINTELE UNGARIEI ȘI-A DAT DEMISIA DUPĂ SCANDALUL DE PLAGIAT COMIS CU 20 DE ANI ÎN URMĂ
De notorietate este și cazul lui Pal Schmitt, fostul președinte al Ungariei, care era în funcție și mai avea puțin pînă la terminarea mandatului, cînd a apărut acuzația de plagiat. Iată ce declara el în fața Parlamentului Ungariei, cînd și-a anunțat demisia: „Constituţia Ungariei, pe care eu am semnat-o, stipulează că preşedintele exprimă unitatea naţională. De vreme ce problema mea personală divide iubita mea naţiune, este de datoria mea să îmi închei serviciul şi să demisionez din funcţia de preşedinte”!
Deși Pal Schmitt era un poliglot, cunoscînd cinci limbi străine, avînd, deci, acces direct la tot atîtea culturi, în teza sa de doctorat s-a dovedit că a copiat 180 din totalul de 215 pagini. De ce? Greu de înțeles, însă reacția este una care merită o laudă.
DE CE PLAGIATUL LUI NICOLAE CIUCĂ NU ARE EFECTUL NORMAL CARE SĂ DUCĂ LA IEȘIREA SA DIN VIAȚA POLITICĂ?
Mulți se întreabă: de ce această dezvăluire făcută de Emilia Șercan, privitoare la plagiatul lui Nicolae Ciucă nu a ocupat spațiul public în așa măsură, încît să ducă la demisia Primului ministru? Întrebarea este legitimă, dar și răspunsul are o explicație logică.
Cei care sînt cei mai afectați de lipsa de reacție a celui incriminat, dar și a opiniei publice, sînt cei din USR, care se așteptau ca dezvăluirea plagiatului să ducă la demisia lui Nicolae Ciucă și, implicit, la demiterea guvernului, în speranța că alte negocieri pentru formarea unui nou guvern i-ar putea aduce iarăși la Putere.
Totuși, cei din USR, împreună cu cei din așa-zisa „elită a intelectualilor lui Băsescu”, trecuți de ceva vreme în barca USR, trebuie să-și aducă aminte cum au reacționat atunci cînd noi am dezvăluit plagiatul lui Gabriel Liiceanu, de pildă, în articolul „Liicheanu”, publicat în „Ziua” din 27 februarie 2007:
Timp de 10 zile, aproape 100 de articole au apărut în ziarele și săptămînalele aflate atunci sub influența „elitei”: „Dilema”, Idei în dialog”, „România liberă”, „Evenimentul zilei”, „Cotidianul” etc, toate încercînd decredibilizarea noastră, cu un limbaj incalificabil, în speranța că vor minimaliza un lucru evident: că Gabriel Liiceanu a plagiat! Cu atît era mai de neînțeles, cu cît același personaj fusese dat afară de la Institutul de filosofie după ce s-a demonstrat că plagiase și în teza sa de doctorat!
Cine erau scîrbavnicii? Numai nume „grele”: Pleșu, Patapievici, Mircea Dumitru, CT Popescu, Mircea Mihăieș, Liviu Ciocîrlie și mulți alții. Aproape nimeni din „elita second-hand” nu a ratat ocazia de a pupa fesele plagiatorului Liiceanu. Cu ce folos, numai ei știu.
La fel s-a întîmplat și în „Cazul Kovesi”, cînd aproape aceiași țuțeri au încercat să facă pe dracul în patru pentru a o scoate pe fosta șefă a DNA de sub acuzația de plagiat în teza de doctorat, deși era evident furtul intelectual! S-a găsit atunci formula de „4%”, care, chipurile, ar scăpa-o pe Codruța Kovesi de acuzația de plagiat, ceea ce este o imensă prostie!
Pe cale de consecință, acum, cînd USR și „elita intelectuală” ar vrea ca scandalul plagiatului lui Ciucă să cutremure guvernul, efectul este aproape zero, pentru că tema plagiatului a fost aruncată în derizoriu acum cîțiva ani chiar de către cei care acum fac pe mironosițele.
Cam așa stau lucrurile. Totuși, un lucru este clar: NICOLAE CIUCĂ RĂMÎNE UN HOȚ. El a furat textele unor autori, a obținut un doctorat care i-a adus și bani nemeritați la salariu, dar și funcții și, probabil, grade. Că este general și prim-ministru nu înseamnă că are circumstanțe atenuante, ci, din contră, ele sînt o piatră de moară la gîtul său, urmînd ca, mai devreme sau mai tîrziu, plagiatul să-l tragă la fund. Și pe Nicolae Ciucă, dar și pe cei care încearcă să-l apere.
Atenție la doctoratele voastre, stimați avocați ai „apărării”, căci lăsați impresia că-l apărați pe Ciucă, sperînd că valul dezvăluirilor nu va mai ajunge la voi! Nu se știe, nu se știe…
Fii primul care comentează